Studiile de teologie liturgică ale ÎPS Laurențiu Streza [15]

† Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, Plinitu-s-a, Hristoase, taina rânduielii Tale. Studii de teologie Liturgică, Ed. Andreiana, Sibiu, 2012, 509 p.

*

Prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a.

*

Între p. 415-429: Studii și preocupări liturgice în Transilvania. De această dată fiind vorba de un al doilea articol în colaborare. Nu cu fiul său ci cu Prof. Nicolae Dura. În forma inițială: Pr. Prof. Dr. Liviu Streza, Pr. Asist. Nicolae Dura, Contribuții Transilvănene la teologia ortodoxă, în rev. Mitropolia Ardealului, Sibiu, 1998, p. 210-221.

Rev. Mitropolia Ardealului a fost înființată în 1956, p. 415. Unificarea calendarului e așteptată de la viitorul Sinod Panortodox, p. 422.

Între p. 430-433: Liturghierul lui Macarie – o jumătate de mileniu de la apariție, care este un articol care a apărut în 2008 în Telegraful Român, cf. n. *, p. 430.

Liturghierul lui Macarie a fost tipărit în noiembrie 1508 și de atunci au trecut peste 500 de ani, p. 430. Ierom. Macarie învață meșteșugul tiparului la Veneția și tipărește la Târgoviște, sprijinit de domnul Radu cel Mare, p. 431. Macarie tipărește Liturghierul în 1508, Octoihul slavon în 1510 și Tetraevanghelul slavon în 1512, p. 431.

În Biblioteca Mitropoliei din Sibiu se află unul din cele 5 exemplare ale Liturghierului lui Macarie tipărit în 1508, exemplar care a fost recondiționat în 2007 în laboratorul de restaurare al Muzeului Brukenthal din Sibiu, p. 413.

Iar Liturghierul lui Macarie a stat la baza Liturghierului lui Coresi din 1570, de la Brașov. Ba mai mult, Liturghierul lui Macarie a fost „prototipul tuturor liturghierelor slavone tipărite mai târziu la Veneția, în cursul secolului al XVI-lea, pentru uzul slavilor sud-dunăreni (sârbi și bulgari)”, p. 432.

Un alt articol din 2008, din Telegraful Român: Tipăriturile macariene – 500 de ani de spiritualitate și cultură în Țările Române, p. 434-438.

Pentru Ieromonahul Macarie, anul 1508 însemna anul 7016 de la facerea lumii, p. 435. Ceea ce înseamnă că 2015 este anul 7523 de la facerea lumii.

Octoihul din 1510 nu e nici mare și nici mic, ci unul mixt, p. 435. El are 200 de file și e conținut de 25 de caiete, cu 22 de rânduri pe pagină, p. 436.

Tetraevangheliarul din 1512 este „primul de acest fel destinat tuturor ortodocșilor care foloseau limba slavonă în cult”, p. 437. Are 290 de foi și e conținut de 37 de caiete, fiecare pagină având 20 de rânduri, p. 437.

Praedicationes (vol. 9)

Praedicationes (vol. 9)Pagina sursă

(18.2 M)PDF
(340.3 K)EPUB
Kindle
Daisy
(882.2 K)Full Text
(8.0 M)DjVu

All Files: HTTPS Torrent (2/0)

*

Cuprins

Predică la adormirea Maicii Domnului [2014] (2-10) § Predică la Sfinții Mucenici Brâncoveni [16 august 2014] (11-20) § Predică la Duminica a 10-a după Rusalii [2014] (12-27) § A doua predică la comentariul hrisostomic la Romani (28-36) § Predică la Duminica a 11-a după Rusalii [2014] (37-43) § Predică la tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul [29 august 2014] (44-55) § Predică la Duminica a 12-a după Rusalii [2014] (56-64) § Predică despre postirea în rugăciune. La început de an bisericesc [1 septembrie 2014] (65-73) § Predică la Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci [2014] (74-83)

Predică la nașterea Maicii Domnului [8 septembrie 2014] (84-92) § Predică la Înălțarea Sfintei Cruci [2014] (93-101) § Predică la 9 ani de Dumnezeiască Preoție [17 septembrie 2014] (102-109) § Predică la Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci [2014] (110-120) § Predică la Duminica a 18-a după Rusalii [2014] (121-127) § Predică la acoperământul Maicii Domnului [1 octombrie 2014] (128-136) § Predică la Duminica a 19-a după Rusalii [2014] (137-147) § Predică la a 100-a carte online [8 octombrie 2014] (148-157) § Predică la Duminica a 21-a după Rusalii [2014] (158-169) § Predică la Sfânta Cuvioasă Parascheva [14 octombrie 2014] (170-179)

Predică la Duminica a 20-a după Rusalii [2014] (180-187) § Predică la Duminica a 23-a după Rusalii [2014] (188-197) § Predică la Sfântul Cuvios Dimitrie Basarabov [27 octombrie 2014] (198-205) § Predică la 37 de ani [31 octombrie 2014] (206-212) §  Predică la Duminica a 22-a după Rusalii [2014] (213-220) § Predică la Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și al tuturor Puterilor cerești [8 noiembrie 2014] (221-229) § Predică la Duminica a 24-a după Rusalii [2014] (230-236) § Predică la pomenirea Sfântului Ioan Gură de Aur [13 noiembrie 2014] (237-245) § Predică la Duminica a 25-a după Rusalii [2014] (246-252)

A treia predică la comentariul hrisostomic la Romani (253-257) § Predică la Intrarea în Biserică a Maicii Domnului [2014] (258-262) § Predică la Duminica a 26-a după Rusalii [2014] (263-265) § Predică la Duminica a 30-a după Rusalii [2014] (266-275) § Predică la Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Liciei [6 decembrie 2014] (276-286) § Predică la Duminica a 27-a după Rusalii [2014] (287-292) § Predică despre cum ne raportăm la neputințe [2014] (293-299) § Predică la Duminica a 28-a după Rusalii [2014] (300-307)

Predică la Duminica dinaintea Nașterii Domnului [2014] (308-316) § Predică la Nașterea Domnului [25 decembrie 2014] (317-325) § Predică la pomenirea Sfântului Apostol, Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan [27 decembrie 2014] (326-332) § Predică la Duminica după Nașterea Domnului [2014] (333-343) § Predică la Tăierea împrejur cea după trup a Domnului [2015] (344-350) § Predică la Duminica dinaintea Botezului Domnului [2015] (351-358) § Predică la Botezul Domnului [2015] (359-367) § Predică la soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul [2015] (368-375)

Predică la Duminica după Botezul Domnului [2015] (376-382) §  Predică la Duminica a 29-a după Rusalii [2015] (383-392) § Predică la Duminica a 32-a după Rusalii [2015] (393-401) § Predică la pomenirea celor 4 Sfinți Ierarhi ai Bisericii [30 ianuarie 2015] (402-414) § Predică la Duminica a 33-a după Rusalii [2015] (415-421) § Predică la Întâmpinarea Domnului [2015] (422-429) § Predică la Duminica a 34-a după Rusalii [2015] (430-438) § Predică la Duminica Înfricoșătoarei Judecăți [2015] (439-448) § Predică la Duminica Izgonirii lui Adam din Rai [2015] (449-457) § Predică în miercurea primei săptămâni a Postului Mare [24 februarie 2015] (458-464)

Predică la Duminica întâi din Postul Mare [2015] (465-473) §  Predică la Duminica a 2-a din Postul Mare [2015] (474-481) § Predică la Duminica a 3-a din Postul Mare [2015] (482-492) § Predică la Duminica a 4-a din Postul Mare [2015] (493-499) § Predică la Bunavestire [25 martie 2015] (500-505) § Predică la Duminica a 5-a din Postul Mare [2015] (506-515) § Predică la înmormântarea prietenului Domnului [1 aprilie 2015] (516-524) § Predică la Intrarea Domnului în Ierusalim [2015] (525-536) § Predică la Învierea Domnului [2015] (537-544)

Predică la Izvorul tămăduirii [17 aprilie 2015] (545-553) § Predică la Duminica a 2-a după Paști [2015] (554-562) § Predică la Sfântul Mare Mucenic Gheorghe [23 aprilie 2015] (563-570) § Predică la Duminica a 3-a după Paști [2015] (571-579) § Predică la Duminica a 4-a după Paști [2015] (580-594) § Predică la 10 ani de la adormirea Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu [4 mai 2015] (595-602) § Predică la Duminica a 5-a după Paști [2015] (603-612) § Predică la Duminica a 6-a după Paști [2015] (613-622) § Predică la Înălțarea Domnului [21 mai 2015] (623-629) § Predică la Duminica a 7-a după Paști [2015] (630-638) § Predică la pogorârea Sfântului Duh [2015] (639-649) § Predică despre Împărăția lui Dumnezeu [29 mai 2015] (650-658) § Predică despre Prea Sfânta Treime, Dumnezeul nostru [1 iunie 2015] (659-668)

Ce recomand. Cine sunt. Ce te povățuiesc

În materie de vlogging: Ana Maria Chelariu (26 de ani).

Pentru mâncare: Adi Hădean și Gina Bradea.

Știri: Huffington Post.

Fotografie: The Big Picture.

Pentru feeduri: Feedly.com.

Browser: Firefox.

Arhivă de date: Archive.org.

Poți să pui fotografii pe Flickr. com și pe Picasa web.

Cărți online: LiterNet.ro.

Tehnologie: Dan Dragomir.

Conturi de predici ortodoxe pe You Tube: ÎPS Lazar Puhalo și Arhidiac. Prof. Dr. Ioan I. Ică jr.

Predicatori eterodocși: Past. Conf. Dr. Dr. Iacob Coman (adventist) și Past. Lect. Dr. Vladimir Pustan (fost penticostal, actual nedominațional).

În locul lui Scribd recomand Issuu.

WordPress pentru blog.

Recomand lintea în locul fasolei, apa minerală în locul apei plate, siropul natural în locul berii, pâinea cu semințe și din diverse cereale în locul celei albe.

Fiecare fruct mâncat aduce lucruri unice în trupul nostru.

Recomand peștele mic și tânăr în locul celui mare și bătrân. La fel: puiul în locul găinii. Carnea de oaie e preferabilă cărnii de porc. Iar fructele de mare fierte și amestecate cu paste sunt preferabile prăjelilor.

Semințele încolțite sunt pline de viață.

Privesc Antena 3.

Sunt de partea celor mulți.

Educația fără credință și viață liturgică e un colier de aur pus la gâtul unui porc.

Îmi plac oamenii demni, verticali, care au ceva de spus, care muncesc pe bune, care știu să se jertfească, care își măsoară viața cu veșnicia și cu posteritatea și nu cu…părerea frivolă a lumii.

Pledez pentru mișcare și călătorii, dar, în același timp, peste studiu și recluziune.

Îmi plac oamenii pentru că îi iubesc și mă rog pentru ei. Pentru că îi asum zilnic.

Valoarea unui om stă în operă, în dialog și în comuniune.

Viața e un mare dar de la Dumnezeu, dar și mai mari decât ea sunt mântuirea și îndumnezeirea omului.

A fi om înseamnă să te intereseze tot ce există.

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 16 la Faptele Apostolilor [27]

Traduceri patristice

*

vol. 5

 *

Traduceri și comentarii de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și

Dr. Gianina Maria Cristina Picioruș

***

Sfantul Ioan Gura de Aur

Sfântul Ioan Gură de Aur

(n. 347/349-407, † 14 septembrie,

prăznuit la 13 noiembrie în Biserica Ortodoxă)

Comentariul la Faptele Apostolilor

 *

 Traducere și comentarii de

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Omiliile 1-9: aici, p. 78-259. Apoi, începând cu Omilia 10: prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a și a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a.

***

Apoi, (pentru a arăta) mulțimea de căi și mijloace ale lui Dumnezeu: În vremea aceea, zice, s-a născut Moisis și era foarte drept (7, 20).

Dacă împrejurarea de mai înainte a fost minunată, când Iosif a fost vândut de către frații săi, aici este iarăși o împrejurare, încă și mai minunată, în care împăratul a hrănit însăși persoana care urma să-i răstoarne domnia, fiind el însuși cel care avea să piară.

Remarcați, în tot acest timp, o reprezentare simbolică, așa-zicând, a învierii din morți?

Dar nu este același lucru ca Dumnezeu să facă un lucru și ca un lucru să ajungă să intre în legătură cu scopul omului. Căci aceste lucruri erau într-adevăr în legătură cu scopul omului [dar nu și Învierea însăși, care era ceva aparte].

Și era puternic, zice, în cuvânt și în faptă (7, 22): el, care trebuia să fi murit.

Apoi, din nou arată cât de nerecunoscători erau față de binefăcătorul lor. Căci, ca și în situația de mai înainte, în care au fost salvați de Iosif, maltratat de ei, aici din nou au fost salvați de un alt om maltratat [de ei], adică de Moisis.

Și când a împlinit 40 de ani etc. (7, 23). Căci ce dacă nu l-au omorât cu adevărat? Pentru că, în intenție, l-au omorât[1], așa cum au făcut ceilalți[2], în situația anterioară. Acolo, au vândut pe unul dintre ei în pământ străin, aici, se îndreaptă dintr-un pământ străin spre un alt pământ străin.

Mai înainte, era cineva [Iosif] care se străduia să le aducă mâncare [fraților lui], aici, cineva care se străduiește să le dea sfat bun, unul căruia, sub [ochii lui] Dumnezeu, omul îi era îndatorat pentru viața sa[3]!

Luați aminte cum arată (adevărul) acelei spuse a lui Gamaliil: Dacă este de la Dumnezeu, nu o puteți covârși (5, 39).

Vedeți-i pe uneltitorii-împotrivă devenind chiar autorii salvării pentru cei împotriva cărora unelteau, [și] pe popor, uneltind împotriva lui însuși și împotriva sa uneltindu-se de către alții și, cu toate acestea, salvat!

[A venit] foametea și nu i-a exterminat. Nici nu a fost aceasta tot [necazul]. Ci au fost salvați prin chiar faptele omului [Iosif] pe care se așteptau să fie nimicit (prin faptele lor).

[A fost apoi] o poruncă împărătească, și [totuși] nu i-a exterminat. Nici atunci când numărul lor a crescut foarte mult, când era mort cel pe care ei îl știau[4].

Au încercat să Îl ucidă pe propriul lor Mântuitor, dar cu toate acestea nu au avut putere să facă aceasta[5].

Vedeți că, prin mijloacele prin care diavolul încearcă să nimicească făgăduința lui Dumnezeu, prin chiar aceste mijloace ea a fost dusă la îndeplinire?

Și Dumnezeu a grăit astfel etc. (Recapitulare 5, 6-7).

Și acest lucru este potrivit să-l spunem aici: că Dumnezeu este bogat în căi și mijloace pentru a ne duce pe noi mai departe[6]! Căci, mai presus de toate, aceasta a arătat bogăția resurselor lui Dumnezeu, că poporul s-a înmulțit chiar în nenorocirile sale, [adică] pe când era înrobit, pe când era maltratat și se dorea să fie exterminat.

Și aceasta este măreția făgăduinței!

Căci dacă s-ar fi înmulțit în propria lor țară, lucrul nu ar mai fi fost atât de minunat. Și, în afară de asta, nici nu au fost puțin timp în pământ străin, ci pentru patru sute de ani.

De aici învățăm o (mare lecție de) filosofie (filosofian) – căci nu i-au tratat pe ei așa cum stăpânii îi folosesc pe sclavi, ci [s-au purtat cu ei] ca niște dușmani și tirani – iar el [Moisis] a spus mai înainte că ei ar trebui puși cu totul în libertate, căci acesta este înțelesul cuvântului: Îmi vor sluji (Mie) și se vor întoarce iarăși aici[7]; și fără să fie considerați vinovați.


[1] Și pe Sfântul Moisis.

[2] Frații lui Iosif.

[3] Face aluzie la episodul uciderii egipteanului de către Sfântul Moisis, urmat de încercarea lui de a-i sfătui pe cei doi evrei să nu se certe, pe care ei au respins-o sub motiv că știu că el l-a omorât pe egiptean. Pe cel care le vroia binele, ei l-au denunțat către autoritățile egiptene. A se vedea Ieș. 2, 11-15 și Fapt. Ap. 7, 23-29.

Mi se pare chiar că Sfântul Ioan sugerează că cel care l-a denunțat pe Moisis era cel căruia acesta i-a salvat viața, omorându-l pe egipteanul care îl asuprea.

[4] Se referă tot la Sfântul Moisis, pe care îl credeau mort, când el fugise de la fața lui faraon în țara Madian.

[5] Aici se referă fie tot la Sfântul Moisis, salvatorul lor din robia egipteană, pe care au încercat să-l omoare în pustie și n-au putut, pentru că l-a acoperit slava lui Dumnezeu și l-a scăpat, fie, mai degrabă, la încercarea lor de a-L nimici chiar pe Hristos, pe Care L-au omorât pe Cruce, dar a treia zi a înviat.

[6] Dumnezeu poate oricând să-i mântuiască pe Sfinții Lui din toate intrigile și comploturile, din toate cursele pe care diavolul, prin uneltele sale, le întinde împotriva lor. Uneori o face, cum este cazul Sfinților Iosif și Moisis, despre care se vorbește aici, într-un mod cu totul uluitor pentru rațiunea omenească. Și întâlnim multe alte situații asemenea în Viețile Sfinților.

Alteori însă, nu o face, așa cum a fost cazul chiar al Sfântului Ioan Gură de Aur însuși, care, în urma uneltirilor, a murit în exil, pentru că…oamenii nu îl merită pe Sfântul respectiv. Sunt prea egoiști și prea nesimțiți și indiferenți față de lucrurile dumnezeiești, așa încât Dumnezeu îl primește la El pe cel care e vrednic de odihna dumnezeiască și îi lasă pe ucigași să se „simtă bine” în ura lor, până când le vine ceasul. Adică pe Sfântul Ioan l-a pus Dumnezeu în rând cu Serafimii și cu Heruvimii (după cum i s-a spus cuiva în vedenie), iar pe conslujitorii complotiști și pe împărăteasă i-a lăsat să se „bucure” de „victoria” lor puțină vreme.

Să ne amintim că eram în plin veac de aur al epocii și al predicii creștine, într-un imperiu ortodox, și totuși, cu toate predicile și sfințenia Sfântului Ioan, este exilat în urma uneltirilor „fraților episcopi” și ale împărătesei. Și că aceiași nu se sinchisesc de cutremurul groaznic și îl exilează și a doua oară. Și că, după adormirea sa în exil, a fost iarăși nevoie de un alt cutremur, neîncetat o lună de zile, care să dărâme palatele împărătești, pentru ca împăratul și poporul să se simtă și să aducă înapoi, de la Comane, sfintele lui Moaște, să ia iertare și să îi pedepsească pe uneltitorii care i-au provocat mucenicia și moartea.

Adică a trebuit să dea Dumnezeu cu bâta, la propriu, pentru că toate predicile și cărțile Sfântului Ioan n-au fost, nici pe departe, destul de bune și de convingătoare pentru cei care se consideră pe ei înșiși credincioși și înțelegători ai voii lui Dumnezeu.

Dumnezeu are, însă, întotdeauna, resurse bogate ca să îi salveze pe cei care sunt ai Lui, oricând, în orice epocă și în orice context ar fi! Dar când nu o face este fiindcă nu are pentru cine să îi salveze, fiindcă cei din jur, contemporanii, sunt nesimțiți și nevrednici de oamenii lui Dumnezeu.

Însă Dumnezeu poate să ridice oricând pe cei ai Săi din sărăcie, din mizerie sau din ignorarea celorlalți. Și, dacă nu o face, este, în mod paradoxal, spre pedepsirea celor care îi maltratează.

[7] A se vedea Ieș. cap. 7-10.

1 2 3 9