Studiile de teologie liturgică ale ÎPS Laurențiu Streza [11]
† Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, Plinitu-s-a, Hristoase, taina rânduielii Tale. Studii de teologie Liturgică, Ed. Andreiana, Sibiu, 2012, 509 p.
*
Prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a.
*
Al 25-lea manuscris antologat: un Praznicar, scris de Popa Ion din Cluj-Mănăștur, în anul 1723. După care urmează Antologhionul din 1738 al lui Popa Filip din Năpradea, jud. Sălaj, scris pe când locuia în Noțig, p. 341. Un alt Antologion din 1738, scris de Diac. Toader din Ibașfalău (Dumbrăveni), p. 342, apoi un Minei prescurtat de sec. 17, după care un Praznicar din sec. 18-19, p. 342.
Al 30-lea manuscris: un Minei prescurtat din sec. 18, apoi un Minologhion scris de Logofătul Matei Movileanu între anii 1737-1768, de 126 de file, p. 343, încă două Minologhioane, de sec. 17 și respectiv 18, un Octoih de sec. 17, p. 344. Urmează 7 Octoihuri mici, de sec. 17-18, p. 345-347, după care un Triod, scris de Popa Ioan înainte de 1711, de 192 de file, p. 347. Al 43-lea manuscris: un alt Triod, scris de Popa Flog din Ghiriș (Câmpia Turzii), în anul 1736, care are 619 file, p. 348.
Urmează Psaltirea cu tâlc, din 1780, scrisă de Diac. Gavriil din Mediaș, de 129 de file, p. 348, și o altă Psaltire, de sec. 19, de 154 de file, care conține psalmii 15-188, p. 348. Urmează 13 Miscelanee, care cuprind rugăciuni, acatiste, cântări, slujbe, predici, scrise între sec. 17-19, p. 349-355. Al 59-lea manuscris este un fragment de Ceaslov, de sec. 19, iar ultimul cuprinde rugăciuni și cântări și e tot din sec. 19, p. 355.
În concluzii, Biblioteca Arhiepiscopiei Sibiului e bogată în manuscrise liturgice, dar pe care nu o să le vedem decât atunci când le va publica online.
Între p. 357-370 avem studiul: Rânduiala Tainei Sfântului Maslu după manuscrisele liturgice din Biblioteca Arhiepiscopiei Sibiului. Care a fost scris pe baza a patru manuscrise liturgice, p. 357, care oferă „aceeași rânduială a Tainei Sfântului Maslu, [dar] deosebită de cea actuală prin numărul dublu de Evanghelii, fiecare din cele 7 având și una rânduită a fi citită în mod special femeilor, fiind numită „muiereasca”. [Iar] din cele 14 pericope biblice, doar două sunt întâlnite în rânduiala actuală a acestei Sfinte Taine”, p. 357.
Primul manuscris folosit e din 1675, p. 357, și are 179 de file, p. 358. Rânduiala Sfântului Maslu este între f. 80-152v, p. 358. Al doilea manuscris e din 1716, al 3-lea din 1720, p. 359, și al 4-lea scris între anii 1648-1759, p. 360.
Primul manuscris, cel din 1675, specifică faptul că Maslul e făcut de „7 popi”, în Biserică sau într-o casă, și e nevoie de un blid de grâu și de 7 toiege învelite în bumbac, iar preoții se îmbracă în feloane (lucru care include și epitrahilul n.n.) și au în mâini lumânări aprinse, p. 361. Canonul Sfântului Arsenie, Arhiepiscopul Corfului, e din sec. 9 d. Hr., cf. p. 362, n. 9. Taina nu începe cu binecuvântarea mare în acest manuscris dar are ectenia mare, p. 364.
Rugăciunea dea sfințire a uleiului: „…sfințește uloiul acesta, ca să fie celor ce se vor unge din ial, întru vindecare și schimbare a toate chinurile și durerile trupești și spurcăciunile trupești și sufletești și a toate răutățile…”, p. 364.
Primele 4 Apostole sunt identice cu cele de acum, celelalte diferă: Gal. 2, 16-20; Col. 3, 12-16; Efes. 6, 10-17, p. 365.
Cele 14 Evanghelii sunt: a). (pentru bărbați): 1. In. 5, 1-15; 2. Lc. 19, 1-10; 3. Mt. 10, 1, 5-8; 4. Mc. 6, 7-13; 5. In. 14, 27-31; 15, 1-17; 6. Lc. 7, 36-50, 7. Mt. 6, 14-21; b) (pentru femei): 1. Mt. 10, 1; 5-8; 2. Mc. 6, 7-13; 3. Lc. 9, 1-6; 4. Mt. 9, 18-26; 5. Mc. 5, 24-34; 6. Lc. 8, 41-56; 7. Mt. 8, 14-23, cf. p. 365-366.
Cu Sfânta Evanghelie pe capul celui bolnav, se spune rugăciunea vindecării, p. 368.
La concluzii, autorul afirmă că lipsa binecuvântării mari se datorează legăturii Sfântului Maslu cu Sfânta Liturghie, „de care s-a desprins ulterior”, p. 370. Însă avem vreun text liturgic din vechime în care Maslul era unit cu Liturghia?