(5.9 M)PDF
(225.9 K)EPUB
Kindle
Daisy
(591.2 K)Full Text
(3.7 M)DjVu
All Files: HTTPS Torrent (2/0)
***
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Teologia Dogmatică
Ortodoxă
O expunere sistematică a învățăturii ortodoxe în contextul religios, cultural și științific al lumii de astăzi
vol. 1
*
Cuprins
Introducere (5-8)
I. Triadologia. Învăţătura despre Prea Sfânta Treime
A. Revelarea lui Dumnezeu în Sfânta Scriptură
1. Prezenţa vie a lui Dumnezeu şi relaţiile Sale cu oamenii în Pentateuhul Sfântului Profet Moisis (11-210)
1. 1. Cartea Facerea (11-63)
1. 2. Cartea Ieşirea (64-144)
1. 3. Cartea Leviticul (145-156)
1. 4. Cartea Numerele (157-184)
1. 5. Cartea Deuteronomul (185-209)
2. Revelarea lui Dumnezeu în cărţile istorice ale Scripturii vechitestamentare (210-395)
2. 1. Cartea lui Iisus [fiul lui Navi] (210-215)
2. 2. Cartea Judecătorilor (216-221)
2. 3. Cartea Rut (222-224)
2. 4. Cărţile I şi II ale lui Samuil (225-272)
2. 5. Cărțile I și II ale Împăraților (273-312)
2. 6. Cărțile I și II ale Cronicilor (313-339)
2. 7. Cartea Esdras (340-342)
2. 8. Cartea lui Neemia (343-348)
2. 9. Cartea Estir (349-352)
2. 10. Cartea Iudit (353-359)
2. 11. Cartea lui Tobit (360-364)
2. 12. Cărțile I-IV ale Maccabeilor (365-386)
2. 13. Cartea I Esdras (387-391)
2. 14. Cartea Susanna (392-393)
2. 15. Cartea Vil (394-395)
Foarte interesantă perspectivă aveți, dragă Părinte Dorin, n-am mai întâlnit-o până acum în cărțile de teologie dogmatică, ca cineva să cerceteze sistematic învățătura despre Preasfânta Treime începând de la Sfânta Scriptură. V-ați propus să revoluționați sistemul. Am văzut că aveți multe cărți de dogmatică. Așteptăm cu interes să vedem cu m veți duce cercetarea dogmatică mai departe. Dumnezeu să vă dea har și spor în toate! Post cu sfințenie!
Numai bine, Părinte Ovidiu, și să vă bucurați întru toate!
Vă mulțumesc pentru comentariu și…e adevărată constatarea dumneavoastră…și mă bucur pentru că vă interesează scrisul meu teologic!
Să ne întărească Dumnezeu pe toți, în tot ceea ce facem!
Preacucernice Părinte, am început să vă citesc Dogmatica și prima impresie este că aveți un ritm al expunerii uluitor, foarte alert, ca și în teza despre Sfântul Simeon Noul Teolog. Un ritm care te ține cu răsuflarea tăiată și îți dă sentimentul profund că niciun cuvânt nu e de prisos, că le-ați cântărit extraordinar de bine. Pare că le-ați ales cu minuțiozitate dar și cu maximă parcimonie, că nimic nu poate fi schimbat din loc. Un sentiment rar…
E un ritm trepidant, care te ține atent, dar în același timp de aducător de multă pace, de isihie. Mă face să mă simt că vreau să citesc mai departe și în același timp liniștit duhovnicește. Scrisul sfinției voastre teologic emană dragostea cu care le scrieți, râvna dumneavoastră, trezvia cu care le scrieți.
Binecuvântați și rugați-vă și pentru mine, păcătosul!
Vă mulțumesc foarte mult, domnule Andrei George, și mă onorează foarte mult confesiunea dumneavoastră!
Și aveți dreptate: eu scriu, după cum trăiesc: în râvna și bucuria aduse de harul lui Dumnezeu și în vâltoarea vieții, printre picături, încercând să mă storc de energie pe fiecare zi și să fac din viața mea scriere, împărtășire pentru oameni.
Și dacă sunteți printre cititorii mei și dacă așa arată cititorii mei, eu mă bucur și mă simt împlinit. Pentru că înseamnă că mă revărs în alții așa cum sunt.
Toată binecuvântarea, domnul meu, și Dumnezeu să ne miluiască pe amândoi întotdeauna!
Eu așa vă simt, Părinte, și vă mai fac o mărturisire: când citesc cărțile Sfinților, simt că e ceva aparte, față de alte feluri de lectură. Și mai mult
parcă unii Sfinți au o anumită putere a lor, a harului și a cuvântului, care îți rămâne cumva impregnată în suflet și pe care o regăsești când îi recitești.
Iar cărțile sfinției voastre au un dinamism duhovnicesc al lor, adică al dumneavoastră, personal, care pentru mine sunt ca o amprentă duhovnicească. Și această „amprentă” se adâncește în sufletul meu, pe măsură ce vă citesc mai mult.
Însă nu întotdeauna simt aceste lucruri, fiindcă uneori sunt mai tulburat și nu pot să mă concentrez prea mult la ceea ce citesc. Dar vă mulțumesc foarte mult pentru munca istovitoare pe care o depuneți pentru toți credincioșii ortodocși și cred că și alții sunt recunoscători, chiar dacă nu sunt prea vorbăreți. Mulți țin în tainița sufletului ceea ce simt, cu cât sentimentele sunt mai adânci.
Mă iertați pe mine păcătosul și Dumnezeu și Stăpâna noastră să vă întărească!
Și eu vă mulțumesc, domnule Andrei George, pentru că simțiți duhovnicește cărțile mele, dar și pe ale Sfinților lui Dumnezeu! Asta înseamnă că sunteți viu duhovnicește.
Și dacă sunteți viu duhovnicește, atunci Dumnezeu locuiește în dumneavoastră.
Și când citiți, înțelegeți ce dorește Dumnezeu să înțelegeți. Iar eu mă bucur de cei care sunt învățați de Dumnezeu voia Lui.
Continuați să citiți și să trăiți întru Domnul, pentru că bucuria aceasta e veșnică!
Și dacă vă pot fi de folos cu ceva, vorbiți-mi și mă voi strădui să vă ies în întâmpinarea dorințelor evlavioase ale dumneavoastră!
Numai bine! Toată binecuvântarea din partea mea!
Binecuvântați!
Deși aveam pretenția că cunosc și eu cât de cât Sfânta Scriptură observ citindu-va că mai am încă foarte multe de învățat și de înțeles. Recomand tuturor cu căldură să citească Dogmatica dvs pentru că vor înțelege multe lucruri din Scriptură care altfel, la o lectură de unul singur, pot rămâne învăluite în ceață.
Am citit cu atenție introducerea dvs și demersul pe care îl faceți mi se pare perfect ortodox. Plecând de la Scriptură în elaborarea Dogmaticii sfinției voastre îi deposedați pe neoprotestanți de argumentul că doar ei au Biblia și o studiază. Numai că Sfinții Părinți s-au întemeiat scripturistic întotdeauna dar ei ocultează acest lucru după cum ocultează și faptul că adesea se inspiră din scrierile Sfinților Părinți.
Dumnezeu să vă ajute în continuare și să vă dea multă putere de muncă și har ca să înțelegeți voia Sa! Doamne ajută!
A fost o mare bucurie, Părinte Grigorie, comentariul dumneavoastră atent și binevoitor! Pentru că Preacuvioșia voastră ați remarcat lucrul esențial: pornirea de la Scriptură în teologia dogmatică este demersul patristic al Bisericii și nu un demers străin. Iar Dumnezeieștii noștri Părinți au plecat de la înțelegerea tainică a Scripturii în elaborările lor teologice, îmbinând Scriptura și Tradiția în mod armonios.
Iar eu vreau să evidențiez în fiecare carte a Scripturii rădăcinile teologice ale dogmelor Bisericii, pentru ca, mai apoi, când voi trece la Sfinții Părinți, să arăt că teologia lor s-a format în albia Scripturii și a Tradiției, în Biserică, și că nu au apelat la concepte străine de Tradiția Bisericii.
Căci acum, dacă îl iei pe Sfântul Dionisios Areopagitul sau pe Sfântul Maximos Mărturisitorul și le citești teologia, și nu faci efortul de a le înțelege racordările lor la Scriptură și Tradiție, poți ajunge la concluzia nefericită că sunt mai degrabă „filosofi” decât teologi, pentru că elaborările lor teologice sunt profund personale. Dar dacă încerci să găsești fundamentele lor scripturalo-patristice în operele lor înțelegi că ei s-au format aici, în Biserică, și că nu au nimic de-a face cu filosofia vremii lor. Adică sunt sută la sută producția Bisericii și nu a epocii lor.
Vă mulțumesc pentru sinceritate și pentru prietenie, Părinte Grigorie, și nădăjduiesc să vă bucur și eu, pe mai departe, prin volumele următoare! Vă doresc numai bine și multă bucurie în slujirea și în nevoințele Preacuvioșiei voastre!