13 iunie, 2015 – Teologie pentru azi

Predică la Duminica Sfinților români [2015]

13 iunie, 2015 Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș 2 comments

Iubiții mei,

de câțiva ani, în calendarele tipărite la București, Sfinții canonizați de Biserica Ortodoxă Română sau cu Sfinte Moaște în România sunt trecuți cu albastru[1]. De aceea putem să îi cunoaștem cu toții, pentru că pe fiecare lună avem Sfinți cu albastru în calendar.

Astfel, în ianuarie, pe 10 ianuarie, îl avem pe Sfântul Antipa de la Calapodești, pe 13 ianuarie pe Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic, pe 25 ianuarie pe Sfântul Ierarh Bretanion al Tomisului.

Pe 28 februarie îi avem pe Sfinții Cuvioși Ioan Casian și Gherman din Dobrogea.

Pe 7 martie îl avem pe Sfântul Sfințit Mucenic Efrem al Tomisului, pe când pe 26 martie îi avem pe Sfinții Mucenici Montanus Preotul și Preoteasa Maxima, soția sa, dimpreună cu cei 26 de Sfinți Mucenici martirizați în Goția.

În luna aprilie, pe 6 aprilie, îl pomenim pe Sfântul Sfințit Mucenic Irineu de Sirmium, pe 11 aprilie îl pomenim pe Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, pe 12 aprilie pe Sfântul Mucenic Sava de la Buzău, pe 14 aprilie pe Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului, pe 20 aprilie pe Sfântul Teotim al Tomisului, pe 24 aprilie pe Sfinții Ierarhi Ilie Iorest, Simion Ștefan și Sava Brancovici, Mitropoliții Transilvaniei, Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureș și Sfinții Mucenici Pasicrat și Valentin, pe 25 aprilie e pomenit Sfântul Cuvios Vasile de Poiana Mărului, pe 26 aprilie sunt pomeniți Sfinții Mucenici Chiril, Chindeu și Tasie din Axiopolis, Cernavodă de azi, iar pe 28 aprilie pe Sfinții Mucenici Maxim, Cvintilian și Dadas din Ozovia.

În luna mai, pe 2 mai, îl pomenim pe Sfântul Ierarh Atanasie al III-lea Patelarie, Patriarhul Constantinopolului, pe 3 mai pe Sfântul Cuvios Irodion de la Lainici, pe 12 mai pe Sfântul Mucenic Ioan Valahul/ Românul, pe 27 mai pe Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul.

În luna iunie, pe 2 iunie, îl pomenim pe Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, pe 4 iunie pe Sfinții Mucenici Zoticos, Atalos, Camasis și Filippos de la Niculițel, pe 8 iunie pe Sfinții Mucenici Nicandru și Marcian, pe 15 iunie pe Sfântul Mucenic Isihie, pe 22 iunie pe Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul, Mitropolitul Țării Românești, pe 24 iunie pe Sfântul Ierarh Nicetas de Remesiana, iar pe 30 iunie pe Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeț.

În luna iulie, pe 1 iulie, e pomenit Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți, pe 2 iulie e pomenit Sfântul Ștefan cel Mare, pe 8 iulie sunt pomeniți Sfinții Mucenici Epictet Preotul și Astion Monahul, pe 12 iulie e cinstită Sfânta Icoană Prodromița de la Muntele Athos, pe 18 iulie e pomenit Sfântul Mucenic Emilian de la Durostorum, pe 21 iulie sunt pomeniți Sfinții Cuvioși Rafael și Partenie de la Agapia Veche, iar pe 26 iulie e pomenit Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel.

În august, pe 5 august, e pomenit Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț, pe 7 august e pomenită Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla, pe 11 august e pomenit Sfântul Ierarh Nifon al Constantinopolului, pe 16 august sunt pomeniți Sfinții Mucenici Brâncoveni: Constantin Vodă, Constantin, Ștefan, Radu, Matei și Ianache, dimpreună cu Sfântul Cuvios Iosif de la Văratec, pe 21 august sunt pomeniți Sfinții Mucenici Donat Diaconul, Romul Preotul, Silvan Diaconul și Venust, pe 23 august e pomenit Sfântul Mucenic Lup, iar pe 30 august sunt pomeniți Sfinții Ierarhi Varlaam al Moldovei și Ioan de la Râșca și Secu, Episcopul Romanului.

Da, sunt mulți, enumerarea lor ne obosește, și prin asta înțelegem cât de greu e să ții minte multe date despre ei. Dar și cât ne va fi de greu atunci când numărul lor se va înmulți în calendarul nostru și va trebui să vorbim despre ei, în sobor/ la un loc, ca în duminica de azi.

În septembrie, în prima zi, e pomenit Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul, pe 7 septembrie sunt pomeniți Sfinții Cuvioși Simeon și Amfilohie de la Pângărați, pe 9 septembrie sunt pomeniți Sfinții Cuvioși Onufrie de la Vorona și Chiriac de la Tazlău, pe 13 septembrie e pomenit Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop, dimpreună cu Sfinții Mucenici din Dobrogea: Macrobie, Gordian, Ilie, Zotic, Lucian și Valerian, pe 15 septembrie e pomenit Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, Mitropolitul Banatului, dimpreună cu Sfântul Mare Mucenic Nichita, pe 22 septembrie e pomenit Sfântul Sfințit Mucenic Teodosie de la Brazi, Mitropolitul Moldovei, pe 26 septembrie e pomenit Sfântul Neagoe Basarab iar pe 27 septembrie Sfântul Sfințit Mucenic Antim Ivireanul, Mitropolitul Țării Românești.

În luna octombrie, în prima zi, sunt pomeniți Sfinții Cuvioși Iosif și Chiriac de la Bisericani, pe 14 octombrie e pomenită Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași, pe 21 octombrie sunt pomeniți Sfinții Cuvioși Mărturisitori Visarion și Sofronie, dimpreună cu Sfântul Mucenic Oprea și cu Sfinții Preoți Mărturisitori Ioan din Galeș și Moise Măcinic din Sibiel, pe 27 octombrie e pomenit Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, iar pe 28 octombrie e pomenit Sfântul Iachint, Mitropolitul Țării Românești.

În noiembrie, pe 9, sunt pomeniți Sfinții Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian și Nicostrat, pe 12 noiembrie sunt pomeniți Sfinții Mucenici și Mărturisitori Năsăudeni: Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigorie din Zagra și Vasile din Telciu, pe 15 noiembrie e pomenit Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț, pe 20 noiembrie e pomenit Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul, dimpreună cu Sfântul Mucenic Dasie, pe 23 noiembrie e pomenit Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii, pe când pe 30 noiembrie e pomenit Sfântul Apostol Andrei, Cel întâi chemat, Ocrotitorul României, dimpreună cu Sfântul Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei.

Iar în decembrie, pe 3, e pomenit Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica și Căldărușani, pe 7 decembrie e pomenită Sfântă Muceniță Filoteea de la Curtea de Argeș, pe 13 decembrie e pomenit Sfântul Dosoftei al Moldovei, pe 18 decembrie e pomenit Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul, pe 22 decembrie e pomenit Sfântul Petru Movilă al Kievului, pe 26 decembrie e pomenit Sfântul Nicodim cel Sfințit de la Tismana, iar pe 31 decembrie Sfântul Mucenic Hermes.

Cu toții, cei pomeniți acum, sunt 141 de Sfinți, bărbați și femei, unii fiind copii, alții tineri, alții maturi și alții bătrâni atunci când au adormit. Dar pe toți îi pomenim ca Sfinți români sau ca Sfinți cu Moaște în România, pe care i-am făcut ai noștri prin evlavia față de ei.

Căci evlavia față de Sfinți ne face să le căutăm Sfintele lor Moaște, pentru ca să ne umplem de harul rugăciunilor Sfinților, dar și să le pictăm Sfintele Icoane și să scriem cântări în cinstea lor și să căutăm să cunoaștem viețile lor. Pentru că fiecare în parte vor să ne spună lucruri esențiale pentru mântuirea noastră.

Sfântul Antipa de la Calapodești[2] (o localitate în jud. Bacău) s-a născut în 1816, ca fiu al diaconului satului. S-a nevoit în Sfântul Munte Athos, fiind Ieroschimonah, apoi în Mănăstirea Valaam din Rusia, aflată la granița cu Finlanda. Și a fost canonizat în 1992 de Biserica noastră, după ce ortodocșii ruși și cei din Athos l-au cinstit ca Sfânt[3]. Și el ne arată prin viața lui că ne putem sfinți oriunde, dacă împlinim voia lui Dumnezeu.

Sfântul Mucenic Ermil era Diacon și a pătimit pentru Domnul la începutul sec. al 4-lea, în Imperiul roman. Pe când Sfântul Mucenic Stratonic era gardianul închisorii și prieten, în taină, al Sfântului Ermil. Și pentru că a plâns atunci când pătimea Sfântul Ermil, Sfântul Stratonic și-a vădit credința și prietenia cu Sfântul Ermil. Fapt pentru care a fost martirizat dimpreună cu el, fiind înecați amândoi în Dunăre.

Sfintele lor Moaște au fost îngropate la Belgrad[4] iar apa Dunării s-a sfințit prin sângele lor mucenicesc. Și ambii Sfinți Mucenici ne învață că prietenia reală e o înrădăcinare tare în viața cu Dumnezeu. Căci atunci când îl iubești pe prietenul tău, îl și urmezi în lucrurile cele bune.

Sfântul Bretanion al Tomisului (Constanța de azi) a trăit în sec. al 4-lea d. Hr. și a fost un apărător zelos al Sinodului I Ecumenic[5]. Pe când Sfântul Ioan Casian ne-a lăsat opere teologice și experiențiale de mare profunzime duhovnicească[6]. Căci teologia este pragmatică și existențială, fiind conținutul interior al vieții noastre atunci când o trăim, când ne-o asumăm în mod deplin.

Și Sfântul Casian, ca și Sfântul Gherman, pomeniți pe 28 februarie, s-au născut în Dobrogea în sec. al 4-lea d. Hr., pe Sfântul Gherman Sfântul Ioan Gură de Aur hirotonindu-l Preot iar pe Sfântul Casian Diacon. Sfântul Casian a fost hirotonit Preot la Roma, a întemeiat două Mănăstiri în Marsilia, în Franța, adormind în anul 435, pe când Sfântul Gherman în 415, la Roma[7].

Căci în secolul al 5-lea d. Hr. Biserica era una în Răsărit și Apus și numai de la anul 1054 romano-catolicii s-au despărțit de ortodocși[8].

Sfântul Sfințit Mucenic Efrem al Tomisului a trăit în sec. al 4-lea d. Hr. și, în timpul său, „au fost martirizaţi pentru credinţa în Hristos zeci de creştini daco-romani, sciţi, besi, traci, greci şi capadocieni surghiuniţi în Dacia Pontică, ale căror Sfinte Moaşte Episcopul Efrem le răscumpăra, le îngropa în locuri tăinuite, înălţa Biserici de lemn sau de piatră peste ele”[9]. El însuși a pătimit în Crimeea și i s-a tăiat capul în 304[10].

Sfinții Mucenici Montanus și Maxima, soț și soție, Preot și Preoteasă, au fost martirizați pe 26 martie 304 în Belgrad, Serbia.

Iar guvernatorul, care i-a martirizat, a fost uimit de faptul că ei nu își iubesc viața, ci preferă să moară pentru Hristos Domnul. Le-au legat câte o piatră de gât și i-au înecat în râul Sava, la vărsarea lui în Dunăre[11].

Tot pe 26 martie îi pomenim și pe Sfinții 26 de Mucenici din Goția, și avem și numele lor: „doi au fost preoţi: Vatus şi Virca; cu acesta din urmă au pătimit şi doi fii şi trei fiice ale lui; apoi unul, Aprilla, a fost monah; unsprezece au fost mireni: Avip, Agna, Riax, Igatrax, Iscoos, Sila, Sighita, Suiril, Seimvla, Terma, Filga; şi şapte femei: Ana, Alla, Varis, Moico, Mamica, Birgo şi Animais”[12]. S-a dat foc Bisericii în care erau și astfel au fost martirizați, din cauza focului murind și un alt creștin, al cărui nume nu s-a păstrat[13].

Numele lor nu sunt ca numele noastre, dar cu toții sunt în Împărăția lui Dumnezeu, pentru că El se uită la viața noastră și nu la numele sau la neamul din care provenim.

Sfântul Sfințit Mucenic Irineu de Sirmium a fost martirizat prin tăierea capului pe 6 aprilie 304[14]. Sfântul Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului, are Sfintele Moaște la Sfânta Mănăstire Cernica, de lângă București, împreună cu Sfântul Cuvios Gheorghe. Sfântul Mucenic Sava de la Buzău a fost martirizat prin înecare în râul Buzău în anul 372[15]. Sfântul Ierarh Pahomie, Episcopul Romanului, s-a născut la Gledin[16] în 1674, s-a nevoit la Mănăstirea Neamț, și el ne dă mărturie despre faptul că a sărutat Sfintele Moaște ale lui Grigorie Țamblac[17] la Mănăstirea Pecerska.

A fost hirotonit Episcop al Romanului în ziua de 18 ianuarie 1707, ctitorește Schitul Pocrov și pribegește și adoarme la Kiev în anul 1724[18]. Aceasta e piatra de mormânt a Sfântului Ierarh Pahomie[19]:

Sfântul Teotim al Tomisului a trăit în sec. al 4-lea d. Hr. și Sfântul Ieronim Mărturisitorul cunoștea „tratate[le sale], sub formă de dialoguri, în stilul vechii elocinţe”[20].

Sfântul Ilie Iorest, Mitropolitul Transilvaniei, a fost întemnițat și apoi alungat din țară pentru că nu a acceptat calvinismul[21]. Sfântul Simion Ștefan a publicat Noul Testament de la Bălgrad, în 1648[22], iar Sfântul Sava Brancovici a fost persecutat tot de calvini[23].

Sfântul Ieroschimonah Vasile de la Poiana Mărului pe mine m-a învățat un lucru important în rugăciunea inimii: să privesc în susul inimii când mă rog, pentru că acolo e partea rațională[24]. A adormit la 25 aprilie 1767 și nu se cunosc Sfintele sale Moaște[25].

Însă experiența sa teologică și isihastă e neapărată, ca și a Sfântului Paisie de la Neamț, Velicikovski, care era ucrainean, născut pe 21 decembrie 1722 la Poltava[26].

Opera Sfântului Paisie Velicikovski, în două volume, a fost tradusă de Valentina Pelin în română, iar eu am citit ediția apărută la Chișinău, în 1998. Din ea am citat în cartea mea Teologia vederii lui Dumnezeu (2009)[27].

Mormântul Sfântului Paisie Velicikovski de la Neamț e acesta[28]:

Iar aceasta este chilia sa de la Neamț[29]:

Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureș a fost hirotonit episcop în 1690 de Sfântul Dosoftei al Moldovei. A fost întemnițat de două ori în mod nedrept și a adormit după anul 1711[30].

Sfinții Mucenici Pasicrate și Valention erau frați de sânge și ostași romani. Au fost arestați în 298 d. Hr. pentru că nu s-au închinat la idoli. Mama lor a fost martoră la martirizarea lor și le-a îngropat Sfintele Moaște. Sfântul Pasicrate avea 22 de ani când a fost martirizat, iar Sfântul Valention avea 30 de ani[31].

Sfinții Mucenici Chiril, Chindeu și Tasie din Axiopolis au suferit în timpul lui Diocletianus, în sec. 4[32].

La fel au suferit și Sfinții Mucenici Maxim, Cvintilian și Dadas din Ozovia. Ei au fost legați cu lanț de fier și duși la Dorostol, în sudul Dobrogei de azi, au fost judecați și li s-au tăiat capetele[33].

Sfântul Patriarh Atanasie al III-lea al Constantinopolului a fost canonizat pe 5 martie 2008 de Biserica noastră și a trăit în sec. al 17-lea, în 1626 fiind în Țara Româneasca, având funcția de dascăl al fiilor boierilor.

În 1634 ajunge Patriarh al Constantinopolului și a adormit în drum spre Galați, pe 5 aprilie 1654, în a treia zi de Paști, în Mănăstirea Schimbarea la față din Lubensk, în Ucraina de azi[34].

Sfântul Irodion de la Lainici a fost canonizat pe 1 mai 2011[35], el fiind Duhovnicul Sfântului Calinic de la Cernica.

Sfintele sale Moaște sunt maronii și ușoare ca hârtia, iar când au fost descoperite au răspândit bună mireasmă[36].

Sfântul Mucenic Ioan Valahul/ Românul a fost martirizat prin spânzurare în anul 1662, la vârsta de 18 ani. Luat rob la 15 ani de către turci, el nu acceptă nici homosexualitatea[37] și nici curvia, motiv pentru care ajunge în temniță. A fost martirizat în Constantinopol, viața și pătimirea lui au fost scrise de învățatul grec Ioan Cariofil și cartea a fost publicată la Veneția de Sfântul Nicodim Aghioritul[38]. Căci Sfinții se iubesc și se pun în evidență unii pe alții și nu se ignoră reciproc! Fiindcă cei care ignoră pe alții se ignoră, de fapt, pe ei înșiși.

Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul a fost martirizat prin tăierea capului pentru că nu s-a închinat la idoli[39].

Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava a fost chinuit îndelung și lui i s-a tăiat capul pentru că nu a vrut să se închine soarelui. Pe 2 iunie 1402, Sfintele sale Moaște au fost aduse la Suceava[40].

Sfinții Mucenici de la Niculițel, pomeniți pe 4 iunie, au fost descoperiți în vara lui 1971, „în urma unor ploi năvalnice, pe o uliţă lăturalnică din satul Niculiţel, [unde] apele au săpat pământul şi au scos la iveală o cupolă de piatră. Făcându-se cercetări, a fost descoperită cripta martirilor, păstrată neatinsă. Înăuntrul criptei s-a găsit un sicriu din lemn în care se aflau osemintele întregi a patru bărbaţi, aşezate după obiceiul creştinesc, cu capul spre apus şi picioarele către răsărit. Pe pereţi, deasupra sicriului, erau două inscripţii greceşti săpate în tencuială şi vopsite cu roşu. În prima era scris: „Martirii lui Hristos”, iar în a doua „Martirii Zoticos, Atalos, Camasis, Filipos”. Fiecare inscripţie era străjuită de Cruce cu monograma Mântuitorului Iisus Hristos (XP)”[41].

Sfinții Mucenici Nicandru și Marcian au fost soldați romani și au fost martirizați pe 8 iunie 298 prin tăierea capetelor[42].

Sfântul Mucenic Isihie a fost ostaș roman și i-a cunoscut pe Sfinții Mucenici Pasicrate și Valention, Nicandru și Marcian și Iuliu Veteranul pentru că a fost închis dimpreună cu ei.

El i-a cerut Sfântului Iuliu să se roage pentru el, pentru că știa cât de folositoare sunt rugăciunile Sfinților Mucenici în viața noastră. Iar Sfântul Isihie a fost martirizat în ziua de 15 iunie 298[43].

Sfântul Grigorie, Mitropolitul Țării Românești, a fost ucenicul Sfântului Paisie de la Neamț și Mitropolit între 1823-1834[44]. A fost canonizat pe 21 mai 2006. Numele său de mirean a fost Gheorghe Miculescu, fiind născut la București, în 1765[45].

Și de la el putem învăța să transcriem texte duhovnicești, să le diortosim și să traducem cărți sfinte. Lucruri atât de importante pentru viața bisericească și teologia românească.

Sfântul Ierarh Nicetas de Remesiana a trăit în sec. 4-5 d. Hr.[46], fiind un profund teolog al Bisericii. Am tradus, în Traduceri patristice (vol. 3)[47], comentariul său la Crez.

Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeț, Arhiepiscopul Transilvaniei, a fost canonizat în 1992 și a trăit în sec. al 14-lea.

E menționat într-o inscripție din 1377. Și a adormit călare pe asin, în drum spre Mănăstirea Râmeț, ctitorită de către el. Clopotele de la 7 Biserici au început să bată deodată, anunțând adormirea sa.

Capul său se află în Biserica principală din Mănăstirea Râmeț, iar trupul său a fost împărțit la Biserici din România și Republica Moldova[48].

Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți a trăit în sec. 14-15, fiind născut în Rădăuți. A fost Egumenul Sfântului Daniil Sihastrul pentru o perioadă și a adormit ca Schimonah. A fost canonizat în 1992 și Sfintele sale Moaște, împreună cu ale Sfântului Teodosie de la Brazi, au fost puse într-o raclă și se păstrează la Mănăstirea Bogdana din Rădăuți[49].

Sfântul Ștefan cel Mare, Domnitorul Moldovei între 1457 și 2 iulie 1504[50], ne învață să ctitorim Biserici și să ascultăm de povățuitorii noștri duhovnicești. Și, mai ales, să considerăm că toată viața noastră este proniată/ condusă de către Dumnezeu.

Sfinții Mucenici Epictet și Astion au Sfintele lor Moaște în Mănăstirea Halmyris [Dunăvățul de azi] și au fost martirizați pe 8 iulie 290. Sfântul Preot Epictet l-a convertit și botezat pe Sfântul Astion. Au fost martirizați prin tăierea capetelor[51].

Sfântul Mucenic Emilian de la Durostorum a fost martirizat în timpul lui Iulian Apostatul. El a adormit în pace, după ce a fost chinuit îndelung și apoi ars pe rug. A adormit pe 18 iulie 362[52].

Sfinții Cuvioși Rafail și Partenie de la Agapia Veche au trăit în secolul al 17-lea. Sfântul Rafail a trăit peste 80 de ani și la 7 ani după adormirea lui s-au descoperit Sfintele lui Moaște întregi[53]. Sfântul Partenie a fost cunoscut în mod direct de Sfântul Dosoftei, care a scris despre el. Sfântul Partenie a adormit în anul 1660, Sfintele sale Moaște fiind, de asemenea, descoperite întregi[54].

Însă e darul lui Dumnezeu felul cum sunt descoperite Sfintele Moaște, Sfinții fiind Sfinți și dacă au Sfinte Moaște întregi, cât și dacă au rămas numai oasele lor sfinte din trupul lor.

Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel a fost Schimonah și a trăit în sec. al 17-lea. S-a nevoit într-o peșteră, neștiut de nimeni, peste 30 de ani de zile. Sfintele sale Moaște s-au descoperit întregi în sec. al 20-lea[55]. „Erau galbene, binemirositoare şi acoperite cu o pânză de păianjen. Deasupra mormântului erau săpate în piatră aceste cuvinte: „Ioanichie Schimonah, 1638”[56]. Iar Sfinții pe care oamenii i-au uitat, Dumnezeu îi descoperă, atunci când El voiește, spre folosul nostru, al întregii Biserici.

Sfântul Iacob de la Neamț e un Sfânt român al secolului al 20-lea, care a adormit pe 4 august 1960, la 5 dimineața, într-o zi de joi, la vârsta de 47 de ani și are trupul nestricat[57]. De la el avem multe poezii teologice, care au fost publicate recent[58].

Sfânta Teodora de la Sihla este Sfânta româncă isihastă care a ajuns la atâta înduhovnicire încât se ruga deasupra pământului[59]. A trăit în sec. al 17-lea, iar pe la anul 1725 s-a întemeiat schitul Sihla întru pomenirea ei[60].

Sfântul Ierarh Nifon al Constantinopolului este un exemplu imens de smerenie pentru mine. Atunci când s-a întors în Athos și s-a nevoit ca un monah oarecare. El l-a povățuit pe Sfântul Neagoe Basarab[61].

Sfinții Mucenici Brâncoveni sunt exemple de mărturisire a credinței. Au renunțat la tot dar nu și la credința lor ortodoxă. Sfântul Mucenic Constantin Brâncoveanu, la București, este o alinare mare a inimii mele.

Sfintele Moaște ale Sfântului Iosif de la Văratec au fost scoase din mormânt pe 12 august 2013, într-o zi de luni, și puse spre cinstire pe 14 august 2013, într-o zi de miercuri, spre seară. Astfel arată sicriul Sfintelor sale Moaște:

Sfântul Iosif a fost Ieroschimonah și Pustnic și a adormit în ziua de 28 decembrie 1828, fiind înmormântat în pronaosul Bisericii Adormirea Maicii Domnului de la Mănăstirea Văratec. El a fost canonizat de Biserica noastră în ședința sinodală din 5-7 martie 2008[62].

Sfinții Mucenici Donat, Romul, Silvan și Venust au fost martirizați pe 21 august 304, prin tăierea capului cu sabia, lângă apele Dunării[63].

Sfântul Mucenic Lup, care era sclav, a fost botezat în mod dumnezeiește: cerurile s-au deschis și a curs apă peste el. A trăit în sec. 3-4 d. Hr. El a fost servitorul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie[64], care „a înmuiat marginea veşmântului său şi un inel în sângele Marelui Mucenic şi mergea cu ele prin cetate”[65].

A fost martirizat prin tăierea cu sabia în ziua de 23 august 304[66].

Sfântul Varlaam al Moldovei e unul dintre teologii și intelectualii de marcă ai Bisericii noastre, alături de Sfântul Dosoftei al Moldovei. Știa slavonă, latină și greacă, în 1645 a convocat Sinodul de la Iași, a scris Răspunsul împotriva Catehismului calvinesc[67] și Cazania[68]. Sfântul Varlaam a fost canonizat pe data de 12 februarie 2007[69].

Sfântul Ierarh Ioan al Romanului a trăit în sec. al 17-lea și a fost contemporan cu Sfinții Varlaam și Dosoftei ai Moldovei. Ca Egumen la Neamț, Sfântul Ioan a botezat-o în 1650 pe Sfânta Teodora de la Sihla și i-a fost Duhovnic până la vârsta de 16 ani, îndemnând-o să aleagă viața monahală. A adormit în anul 1685 și a fost îngropat lângă Biserica mare a Mănăstirii Secu[70].

Sfântul Dionisie Exiguul e un alt mare teolog al Bisericii noastre, trăitor în sec. 5-6 d. Hr., de la care avem numărarea anilor începând cu nașterea Domnului Hristos. A fost canonizat în 8-9 iulie 2008[71].

Sfântul Cuvios Simeon de la Pângărați s-a născut în sec. al 15-lea d. Hr. în apropiere de Piatra Neamț. A fost pustnic isihast în munți și a făcut Mănăstirea Pângărați cu bani dăruiți de Sfântul Ștefan cel Mare în 1461. A fost hirotonit Ieromonah și a adormit în Mănăstirea Cașiva în 1476.

Sfântul Amfilohie de la Pângărați s-a născut în anul 1487, în nordul Moldovei, a venit la Pângărați în 1508 și a fost Starețul ei pentru 56 de ani. Alexandru Lăpușneanu a construit pentru el o Mănăstire cu hramul Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de mir. Și-a aflat mai înainte ceasul morții, s-a împărtășit cu Domnul, și a adormit pe 7 septembrie 1570, „la șapte ceasuri din noapte”[72].

Sfântul Cuvios Onufrie de la Vorona s-a născut în jurul anului 1700 în Rusia și a venit în Moldova în 1749. Timp de 15 ani a ucenicit Sfântului Vasile de la Poiana Mărului și Sfântului Paisie Velicikovscki, Sfântul Paisie fiindu-i Duhovnic. 25 de ani se va nevoi foarte aspru în munții Vorona, apoi va primi schima mare din partea Sfântului Paisie Velicikovscki, la Dragomirna, în 1774. A fost un Sfânt isihast cu o mare viață duhovnicească și a adormit pe 29 martie 1789. Sfintele sale Moaște sunt în Biserica Bunavestire din Sihăstria Voronei[73].

Sfântul Cuvios Chiriac de la Tazlău s-a nevoit în peştera din muntele Măgura, în sec. al 17-lea.

A devenit pustnic când era deja preot și a dobândit darul rugăciunii curate, al vindecării bolilor și al izgonirii demonilor. A adormit în jurul anului 1660. Sfintele sale Moaște au fost găsite nestricate[74].

Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop s-a născut la Silvaşul de Sus și s-a nevoit într-o chilie de piatră. El a fost împușcat, din greșeală, de doi vânători[75].

Iar Sfinții Mucenici Macrobie, Gordian, Ilie, Zotic, Lucian și Valerian, pomeniți tot pe 13 septembrie, au fost martirizați în anii 323-324. Zotic, Lucian și Ilie au fost martirizați prin tăierea capului, pe când Macrobie și Gordian au fost martirizați prin arderea în foc. Iar Sfântul Valerian a murit plângând pe mormintele Sfinților Mucenici[76]. Și astfel a fost socotit și el Sfânt Mucenic, pentru că a suferit în inima lui alături de Mucenici și a murit din dragoste pentru ei.

Sfântul Iosif a fost Mitropolitul Banatului între 1650-1653. Apoi s-a retras la Mănăstirea Partoș, trăind în sfințenie. A fost canonizat pe 28 februarie 1950, moment în care s-a dispus aducerea Sfintelor sale Moaște în Catedrala mitropolitană din Timișoara[77].

Sfintele Moaște ale Sfântului Sfințit Mucenic Teodosie, Mitropolitul Moldovei, sunt în racla aceasta:

Ele se păstrează în Mănăstirea Brazi, din jud. Vrancea[78].

Sfântul Ierarh Teodosie a trăit în secolul al 17-lea și în anul 1688, pentru 10 săptămâni, a suferit închisoare și chinuri din partea fostului domn al țării.

Apoi a fost schingiuit de tătari, care i-au tăiat capul. În 1842, în mod minunat, s-au aflat Sfintele sale Moaște, martor fiind și Sfântul Antipa de la Calapodești. El a fost canonizat în 2003[79]. Sfântul Neagoe Basarab ne-a lăsat Învățăturile sale[80], pe când Sfântul Antim Ivireanul ne-a lăsat Didahiile sale[81]. Ambele lucrări fiind fundamentale pentru teologia și literatura veche românească.

Sfântul Cuvios Iosif de la Bisericani s-a nevoit în Valea Iordanului în sec. al 15-lea. După care, dimpreună cu 17 ucenici ai săi, el vine în Moldova și trăiește viață isihastă[82].

Sfântul Cuvios Chiriac de la Bisericani s-a nevoit în munte timp de 60 de ani, umblând gol, fiind un mare isihast român. Și el cunoștea vedenia în care li s-a arătat Maica Domnului unor monahi români, care doreau să meargă în Athos, și cărora ea le-a spus că aici, pe pământul românesc, e Grădina ei. El a adormit în anii 1659-1660[83]. Sfânta Parascheva de la Iași, pe 14 octombrie, umple Iașiul de pelerini, veniți din toate părțile României și din afara ei. La fel face și Sfântul Dimitrie Basarabov, pe 27 octombrie, la București. Sfinții Cuvioși Mărturisitori Visarion și Sofronie, Sfântul Mucenic Oprea și Sfinții Preoți Mărturisitori Ioan din Galeș și Moise Măcinic din Sibiel au un lucru în comun: au spus nu uniației, adică unirii noastre samavolnice cu romano-catolicii[84].

Sfântul Ierarh Iachint a fost ultimul Mitropolit al Vicinei și primul Mitropolit al Țării Românești, începând cu anul 1359, cu reședința la Curtea de Argeș, în timpul domniei lui Alexandru Basarab[85].

Sfinții Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian și Nicostrat au pătimit în timpul lui Diocletianus și cei 4 erau meșteri pe un șantier de marmură. Ei au fost închiși de vii în sicrie de plumb și aruncați în fluviul Sava[86].

Sfinții Mucenici și Mărturisitori Năsăudeni au fost martirizați pe 12 noiembrie 1763 pentru că nu au acceptat romano-catolicismul[87].

Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul a avut o mare experiență extatică și a suferit multe dureri din partea demonilor[88]. Iar Sfântul Mucenic Dasie era soldat roman și a fost martirizat prin tăierea capului[89].

Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii a trăit în sec. 17-18 și s-a nevoit într-o peșteră săpată în stâncă. Era un pustnic isihast și a primit darul mai înainte vederii și pe cel al vindecării. A adormit după 28 de ani de nevoință, înainte de 1714[90].

Sfântul Apostol Andrei este Apostolul nostru, al românilor, iar Sfântul Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei, pomenit tot pe 30 noiembrie, s-a născut în 1808 și cunoștea româna, aromâna, maghiara, germana, sârba, greaca, latina și slavona, fiind ctitorul culturii românești din Ardeal. El a înființat Telegraful Român în 1850[91] și a adormit „în 16/28 iunie 1873, fiind îngropat lângă Biserica mare din Răşinari, aşa cum a rânduit el însuși prin testament, fiind prohodit de un singur preot, „fără predică şi fără pompă””[92].

Și sfârșitul lui ne arată smerenia, cea care îi înalță pe oameni.

Sfânta Muceniță și Fecioară Filoteea, din Bulgaria, după ce e martirizată de propriul tată, alege în mod minunat să vină la Curtea de Argeș, unde Sfintele sale Moaște sunt până azi. Iar Sfântul Dosoftei al Moldovei, cel prea învățat, cunoștea limbile greacă, latină, slavonă, polonă și ucraineană[93]. Pentru ca să ne invite pe toți să învățăm cât mai multe limbi și să avem o cultură teologică vastă, prin care să înțelegem voia lui Dumnezeu cu noi.

Căci nu cunoașterea îngâmfă, ci puțina cunoaștere…Fiindcă atunci când cunoști puține lucruri dintr-un domeniu crezi că știi multe. Dar când aprofundezi acel domeniu, atunci vezi cât de puțin cunoști și asta te smerește.

Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul se nevoiește într-o chilie săpată în stâncă, la un kilometru de Mănăstirea Putna. El l-a povățuit în clipe grele pentru țară pe Sfântul Ștefan cel Mare și a fost îngropat în Biserica Mănăstirii Voroneț[94].

Sfântul Petru Movilă e darul nostru pentru Ucraina. El a fost Mitropolit al Kievului în timpul dominației polone, între 1633-1646. Mărturisirea sa de credință a fost discutată la Sinodul panortodox de la Iași, din 1642, și recunoscută ca validă. A adormit la Kiev pe 22 decembrie 1646 și e pomenit în Biserica noastră începând cu anul 1997[95].

Sfântul Cuvios Nicodim cel Sfințit de la Tismana s-a născut în 1310 și a trăit 96 de ani, adormind pe 26 decembrie 1406. Sfântul Antonie cel Mare, din voia lui Dumnezeu, printr-o vedenie avută în vis, l-a trimis pe Sfântul Nicodim în Țara Românească și i-a poruncit să facă Mănăstirea de la Cascade. A trecut Dunărea plutind pe propria sa rasă, întinsă pe ape, Ungrovlahia fiind țara mamei lui. Astfel a zidit Mănăstirea Vodița. Apoi a zidit și Mănăstirea Tismana, în urma unei vederi extatice[96].

Sfântul Mucenic Hermes era exorcist, adică îi alunga pe demoni din oameni, făcând totodată și exorcizările de la Botez, și el a pătimit în timpul lui Diocletianus, fiind martirizat prin tăierea capului[97]. Iar el fiind pomenit pe 31 decembrie, când noi ne pregătim de revelion, ar trebui să ne gândim serios la ce impact au ispitirile demonilor în viața noastră. Sau, mai bine zis, să ne gândim să ne trăim viața creștinește, cu frică de Dumnezeu și cu evlavie, și nu făcându-ne robi la tot felul de patimi. Pentru că a doua zi îl pomenim pe Sfântul Vasile cel Mare, care și el are rugăciuni de exorcizare a demonilor.

Însă astăzi, iubiții mei, în puține cuvinte, i-am trecut în revistă pe Sfinții români pe care îi avem în calendar. Dar aceștia sunt doar o parte dintre Sfinții noștri români. Pentru că majoritatea lor sunt încă necanonizați. Și sunt necanonizați nu numai cei din secolul al 20-lea, ci Sfinții din fiecare secol al Bisericii până azi.

Dar pentru a-i cunoaște pe Sfinți, canonizați sau nu, trebuie să studiezi arhivele Bisericii. Studiu care cere și evlavie și cunoaștere și răbdare și multă, multă conștiință. Pentru că ne putem apropia de Sfinți numai când noi înșine începem să ne sfințim viața. Și când ne sfințim viața, Sfinții înșiși vin la noi și ne luminează asupra lor.

Ceea ce a făcut Sfântul Simeon Metafrastul[98], Sfântul Nicodim Aghioritul[99] sau Sfântul Iustin Popovici[100] în materie de Viețile Sfinților înseamnă multă sfințenie și cunoaștere teologică. Care, la un loc, ne arată oameni cu conștiință eclesială, adică oameni care ne gândim la binele real și profund al Bisericii, care înseamnă adevărul despre Sfinții ei și despre viața eclesială divino-umană.

Fără acest adevăr despre Sfinți, fără relatarea integrală și necenzurată a Vieților Sfinților, Biserica nu poate trăi, pentru că Biserica trăiește în adevărul lui Dumnezeu și al Sfinților Lui și în continua slujire liturgică a Bisericii.

Iar azi, în această duminică sfântă și mare a Bisericii noastre, pomenindu-i pe toți Sfinții români, din toate secolele, arătăm că Biserica noastră e apostolică, pentru că este întemeiată de Sfântul Apostol Andrei, și că ea trăiește în credința catolică/ universală a Bisericii.

Pentru că noi nu trăim eclesial rupți de celelalte Biserici Ortodoxe surori, ci în comuniune cu ele. Și împreună cu ele dăm mărturie despre credința catolică a Bisericii, adică despre credința universală a Bisericii Ortodoxe, despre credința pe care o au toți ortodocșii.

Așadar, iubiții mei, cinstindu-i pe Sfinții români, nu îi cinstim rupți de ceilalți Sfinți ai Bisericii, ci împreună cu ei! Pentru că atunci când sunt cinstiți Sfinții României, împreună cu ei se bucură toți Sfinții, din celelalte neamuri, pentru că împreună se bucură în Împărăția lui Dumnezeu.

Iar locuirea Sfinților în Împărăția lui Dumnezeu trebuie să ne învețe și pe noi că nu putem să punem etnia noastră mai presus de Biserică, căci Biserica e multinațională. Dar Biserica e multinațională fără să relativizeze etnia credincioșilor ei, dar nici nu o supralicitează. Ci, în același timp, e importantă și etnicitatea cât și universalitatea Bisericii. E important că Biserica e formată din multe națiuni, dar, în același timp, e important de reținut că națiunile au aceeași credință, pe care trebuie să o trăiască și să o mărturisească.

Astfel stând lucrurile, cinstindu-i pe Sfinții români, îi cinstim deopotrivă pe Sfinții tuturor națiunilor ortodoxe, pentru că ai noștri sunt împreună cu ai lor. Dar sunt împreună păstrându-și fiecare personalitatea lui.

De aceea, în Biserică, noi avem nevoie de fiecare așa cum este, de personalități diferite și creatoare și nu de copii xerox, nu de oameni care să mimeze că sunt „la fel”.

Pentru că noi nu suntem „la fel”! Fiecare avem personalitatea noastră, cultura noastră, vârsta noastră, experiența noastră, dar, împreună, avem aceeași teologie și slujire a Bisericii. Cu toții participăm la aceleași slujbe, cu toții ne împărtășim din același Potir, cu toții postim, ne rugăm, nădăjduim aceleași lucruri, dar fiecare trăim și ne exprimăm pe măsura noastră, a cine suntem și ce facem cu adevărat.

Iar în Bisericile unde oamenii sunt lăsați să fie ei înșiși, la modul creator, la modul frumos, acest lucru se observă. Pentru că Dumnezeu ne luminează mereu ce să facem, ce să facem pentru clipa de azi, pentru acum și nu pentru un timp utopic, imaginar.

Astfel, azi, de ziua Bisericii noastre, vă urez tuturor să fiți ca Sfinții români! Să fim ca ei în felul nostru personal. Pentru ca Dumnezeu să Își arate marea Sa milostivire în fiecare dintre noi și să ne facă părtași cu Sfinții Lui. Amin!

[1] Iar când sunt pomeniți cu slujbă aparte, ei sunt scriși cu roșu îngroșat.

[2] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Calapode%C8%99ti,_Bac%C4%83u.

[3] Idem: http://sfintiromani.mmb.ro/?sf=1.

[4] Idem: http://paginiortodoxe.tripod.com/vsian/01-13-sf_ermil_si_stratonic.html.

[5] Idem: http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/41/ianuarie_bretanion_viata.html.

[6] Idem: https://archive.org/stream/Psb-ColectiaParintiSiScriitoriBisericesti/57-SfantulIoanCasian-AsezaminteleManastiresti.ConvorbiriDuhovnicesti#page/n1/mode/2up.

[7] Idem:

http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:npQJVPfAY5EJ:ziarullumina.ro/calendarul-zilei/sfintii-cuviosi-ioan-casian-si-gherman-din-dobrogea-sfantul-cuvios-vasile-0+&cd=4&hl=ro&ct=clnk&gl=ro.

[8] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_Schism%C4%83.

[9] Idem: http://www.doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-sfintit-mucenic-efrem-episcopul-tomisului. [10] Ibidem.

[11] A se vedea:

http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/59/martie_montanus_si_maxima_viata.html.