Zi: 21 iunie 2015

† Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, Plinitu-s-a, Hristoase, taina rânduielii Tale. Studii de teologie Liturgică, Ed. Andreiana, Sibiu, 2012, 509 p.

*

Prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a.

*

Între p. 404-414: Relatările unor pelerini ruși din secolele XVI-XVIII, în trecere prin Țările Române, despre viața liturgică ortodoxă și locașurile de cult românești. Articolul a fost publicat anterior în rev. Biserica Ortodoxă Română CVI (1988), nr. 3-4, p. 100-107 și într-o revistă teologică din Rusia, în 1988. Pentru că el reprezintă referatul cu care autorul a participat în ianuarie 1988, la Leningrad, la Conferința internațională teologică consacrată încreștinării rușilor, cf. n. *, p. 404.

Un alt participant la această conferință pare să fi fost Părintele Viorel Ioniță, pentru că are un articol în rusă, tot din 1988, intitulat Activitatea misionară a Sfântului Apostol Andrei în Scytia Minor.

Iar autorul se referă la articole recente rusești, fiindcă apăruseră în limba rusă însemnările egumenului Daniil, dintre 1106-1107, și ale starețului Zosima, dintre 1419-1420, cf. p. 406.

Însă primul pelerin rus care a scris despre Moldova a fost Diac. Trifon Korobeinikov. Călătoria lui la Constantinopol și Athos a avut loc în 1582, iar cea spre Ierusalim în 1593, p. 406. În 1593, Trifon a trecut prin Moldova și Dobrogea și a fost primit la Iași de domnul Aron Vodă, p. 406.

El amintește de satul Ștefănești din Botoșani, în care erau trei Biserici, în Iași erau mai mult de 10 Biserici, iar catedrala Sfântul Nicolae din Iași, zidită de Sfântul Ștefan cel Mare între 1491-1493, a fost socotită de pelerinul rus drept „mai măreață decât biserica Sfântul Nicolae Gostunski (din Moscova)”, p. 406.

Alte pagini de jurnal au rămas de la Monahul Vasile Iacovlev Gagara, din Kazan, p. 408. El a călătorit spre Ierusalim și Egipt, trecând prin Țara Românească și Moldova. A stat în Moldova 3 săptămâni, în ianuarie 1638, și a descoperit că avem clopote ca și ei, în Rusia, și că Mănăstirile sunt conduse de arhimandriți și egumeni, fiind tot ortodocși ca și ei, p. 408.

Amintește de Mănăstirea Galata, de orașul Suceava, de Sfintele Moaște ale Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, și că la Bobotează mitropolitul Moldovei a aruncat crucea în apă. Cortegiul religios de la Botezul Domnului era format și din ostași cu tobe, cu arme de foc și lănci, la el a participat și domnul țării, p. 408-409, iar după sfințirea apei pe 6 ianuarie „se trăgea cu tunul și cu puștile în semn de bucurie”, p. 409.

Aruncatul Crucii în apă la Bobotează nu mi se pare deloc un gest bun, fiindcă e un gest de lepădare a Crucii Lui. Pentru că slujba ne spune că trebuie să introducem Sfânta Cruce în apă, la sfințire, și să însemnăm apa cruciform, dar nu să aruncăm Crucea în apă, pentru ca să o recupereze niște tineri și să pară eroi. Iar însemnarea crucișă a apei ne arată că apa sfințită are de-a face cu întreaga iconomie a lui Hristos, Răstignirea Lui fiind un  eveniment capital pentru mântuirea noastră.

O a treia relatare îi aparține starețului Arsenie Suhanov, un grec stabilit la Moscova și care cunoștea mai multe limbi străine, p. 409. El îl însoțește, în 1649, pe Patriarhul Paisie al Ierusalimului, care vizitase Rusia. Și de aceea călătorește de trei ori în Moldova și Țara Românească între 1649-1651, după care ajunge la Constantinopol, Athos și Ierusalim. Face și o a 4-a călătorie în Moldova, dar de la ea nu avem însemnări, p. 409.

Sursa Mitropolitului Streza pentru articol este Călători străini în Țările Române, vol. 3, cf. n. 4, p. 406, și vol. 5 al colecției pentru datele din p. 408-409.

Arsenie amintește de Mănăstirea Barnovschi din Iași, de Mănăstirea Galata, de Mănăstirea Nicolița din Galați, unde trăia Sfântul Atanasie al III-lea Patelarie, și de Biserica din Ismail, închinată Ierusalimului, p. 409. El dă amănunte despre cum se bătea toaca, apoi clopotul, la Iași și la Târgoviște, pentru a anunța Vecernia, p. 410.

Al 4-lea pelerin: starețul Leontie. A trecut prin Moldova în sec. al 18-lea, în drum spre Constantinopol și Ierusalim, p. 410. Vorbește despre Duminica Ortodoxiei prăznuită la Iași, despre Mănăstirea Golia și ne spune că „la Iași sunt mănăstiri foarte multe și frumoase; ziduri vechi, dar foarte îngrijite. Domnii de mai înainte aveau mare grijă de biserici; toți pereții sunt acoperiți cu picturi”, p. 410. Dar vorbește și despre orașul Galați, unde „sunt multe mănăstiri frumoase…bisericile sunt împodobite, și ele sunt de piatră, și crucile de pe biserici și clopotele sunt mici; sunt câte două clopote de biserică”, p. 411.

În decembrie 1703, trec prin Moldova Ieromonahii Macarie și Silvestru din Novgorod-Severski, p. 411. Ei au vizitat Mănăstirile Dobrovăț din jud. Iași și Adam din jud. Galați, p. 411. Au participat la praznicul Buneivestiri, care a căzut atunci într-o zi de sâmbătă, și au primit și milostenie, p. 411.

Ieromonahul Ipolit Vișenski, din Cernigov, a trecut prin Moldova și Țara Românească între 1707-1708, în timpul lui Mihai Racoviță și al Sfântului Constantin Brâncoveanu, p. 411. El a fost de față la sfințirea Bisericii Sfântul Gheorghe din București și a văzut cum s-a sfințit apa de Bobotează, p. 412.

Pe 25 noiembrie 1707, Ipolit era la Mănăstirea Sfântul Sava din Iași. Acolo se afla PFP Hrisant al Ierusalimului. Împreună cu Patriarhul a slujit pe 6 decembrie, într-un sobor de 24 de preoți, 4 diaconi și 5 arhidiaconi, p. 412. Domnul Mihai Racoviță i-a dat carte de liberă trecere cât și ajutor material, p. 412. Și el ne spune că Iașiul, deși era „sărăcit de birul turcesc”, avea pe atunci „șaptezeci de biserici și optsprezece mănăstiri în oraș și patru în afara orașului”, p. 412.

A fost primit de episcopul Romanului și de cel al Buzăului, în Focșani a văzut 3 Mănăstiri și mai multe Biserici, în Buzău erau 3 Mănăstiri și 6 Biserici,  la București i-a văzut slujind pe Patriarhii Ierusalimului și Alexandriei, dimpreună cu Mitropolitul Țării Românești, p. 412. Biserica Mănăstirii Sfântul Gheorghe din București a fost sfințită în duminica de dinaintea Botezului Domnului, după ce fusese reclădită de Sfântul Constantin Brâncoveanu, p. 412. Alături de Patriarhii Ierusalimului și Alexandriei au slujit la sfințirea Bisericii din București 12 Mitropoliți, Arhiepiscopi și Episcopi, 12 Arhimandriți și Egumeni, 4 Diaconi și 2 Arhidiaconi, de față fiind și Sfântul Constantin Brâncoveanu, p. 412-413.

La Bobotează a participat la sfințirea apei, moment în care Mitropolitul de București a afundat crucea în apa Dâmboviței, p. 413.