† Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, Plinitu-s-a, Hristoase, taina rânduielii Tale. Studii de teologie Liturgică, Ed. Andreiana, Sibiu, 2012, 509 p.

*

Prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a.

*

Al 6-lea capitol al cărții: Responsabilitatea liturgică și sacramentală a episcopului. Începe în p. 439. Primul articol din această secțiune a fost editat în Revista Teologică, IV (1994), nr. 1, p. 3-13, cf. n. *, p. 441. Și se numește: Sfinții Trei Ierarhi în cultul ortodox.

Sfântul Vasile cel Mare a impus prin pravila sa rugăciunea din amurg, rugăciunea de la miezul nopții și cea din zorii zilei, p. 443. Adică Pavecernița, Miezonoptica și Ceasul I. Informația a luat-o, cf. n. 6, p. 443, din p. 173 a articolului următor: Pr. Prof. Ene Braniște, Sfinții Trei Ierarhi în cultul creștin, în rev. Biserica Ortodoxă Română, LXXXVI (1958), nr. 1-2.

În p. 446, autorul afirmă că „ne lipsesc mărturiile directe…în ceea ce privește autenticitatea” Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur. Eu cred că nu le-am căutat…sau nu le acceptăm existența. Tradiția Bisericii are răspunsuri pentru toate problemele noastre. Numai noi nu o citim și nu o ascultăm cu evlavie.

Între p. 455-468: Sfânt și sfințenie în Biserica Ortodoxă. Canonizarea Sfinților Români. El a fost publicat în vol. „Ale Tale dintru ale Tale”. Liturghie, Pastorație, Mărturisire, Prinos de cinstire adus Î.P.S. Laurențiu Streza la împlinirea vârstei de 60 de ani, Ed. Andreiana, Sibiu, 2007, cf. n. *, p. 455.

Pentru Părintele Liviu Stan, canonizarea este „actul prin care Biserica recunoaște, declară și așează pe eroii dreptei credințe adormiți în Domnul, în rândul sfinților pe care îi venerează, pe temeiul învățăturii sale dogmatice”, cf. Pr. Prof. Liviu Stan, Despre canonizarea sfinților în Biserica Ortodoxă, în rev. Ortodoxia, II (1950), nr. 2, p. 260. În art. de față: p. 457.

Semnele sfințeniei: moartea martirică, mărturisirea statornică a dreptei credințe, sfințenia vieții, darul facerii de minuni, nestricarea trupului, Sfinte Moaște făcătoare de minuni sau izvorâtoare de mir, p. 458.

„În actul de canonizare [a Sfinților], inițiativa a avut-o și o are poporul lui Dumnezeu, format din cler și credincioși, care i-a identificat pe adevărații sfinți și i-a cinstit creându-le un cult neoficial. Autoritatea bisericească supraveghează aceste manifestări de pietate liturgică, dând lămuriri credincioșilor, după caz, pentru evitarea de excese sau greșeli. Grija permanentă a Bisericii este de a se păstra nealterată credința ortodoxă, manifestată prin cultul sfinților”, p. 458.

În n. 8, p. 458, Mitropolitul Laurențiu îl citează din nou pe Părintele Liviu Stan, cu același articol (p. 269-270), unde Părintele Stan spune că n-a existat niciun Sinod ortodox care să fi impus credincioșilor cinstirea vreunui Sfânt al Bisericii.

Canonizarea se fac post-mortem, p. 458.

Iar procesul de canonizare conține următoarele etape:

1. alcătuirea și studierea dosarului de canonizare de către Comisia sinodală pentru canonizarea Sfinților români, pentru a stabili condițiile de fond;

2. prezentarea și aprobarea raportului Comisiei de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române;

3. hotărârea Sfântului Sinod de a se proceda la canonizarea solemnă;

4. alcătuirea Sinaxarului, a Acatistului și a Slujbei Sfântului și aprobarea lor de către Sfântul Sinod;

5. aprobarea de către Sfântul Sinod a Icoanei Sfântului;

6. stabilirea de către Sfântul Sinod a tipicului și a datei canonizării solemne;

7. întocmirea Tomosului sinodal de canonizare, p. 459.

Dacă avem Sfintele Moaște ale Sfântului care va fi canonizat, ele se pregătesc și sunt puse în raclă, se săvârșește ultimul parastas pentru el, se face priveghere de toată noaptea, se săvârșește Sfânta Liturghie a doua zi, în cadrul căreia se rostește Tomosul de canonizare. Iar procesiunea canonizării solemne se termină prin purtarea raclei cu Sfintele Moaște și prin așezarea lor și a Icoanei Sfântului în Biserică, la locul pregătit pentru ele, p. 459.

Tomosul de canonizare e publicat și transmis apoi tuturor Bisericilor Ortodoxe surori, p. 459. Se publică Viața Sfântului nou canonizat, Acatistul și Slujba sa, e înscris în calendar și se introduc rânduielile liturgice ale pomenirii sale în cărțile de cult, se tipărește Icoana Sfântului și e publicitată, numele său poate deveni hram pentru Biserici nou construite, p. 459-460.

Sfântul Ioan Valahul/Românul a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Greacă în sec. al 17-lea, Sfântul Antipa de la Calapodești a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă în sec. al 19-lea, iar Sfântul Paisie Velicikovski a fost canonizat mai întâi de Biserica Ortodoxă Rusă în 1988, la un mileniu de la încreștinarea rușilor, p. 460.

Sfântul Nifon al Constantinopolului, spune Părintele Ioan Floca, citat în n. 12, p. 460, a fost canonizat în 1517 pe pământ românesc.

Din p. 461 aflăm că referatul pe baza căruia PFP Justinian Marina a canonizat primii Sfinți români a fost al ÎPS Nicolae Bălan al Ardealului. Inițierea canonizării s-a produs în ședința sinodală din 28 februarie 1950, p. 461. Iar canonizarea solemnă a avut loc între 10-23 octombrie 1955, moment în care au fost canonizați Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, Sfinții Ierarhi Ilie Iorest și Sava Brancovici, Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, Sfinții Cuvioși Mărturisitori Visarion Sarai și Sofronie de la Cioara și Sfântul Mucenic Nicolae Oprea, p. 461.

În n. 16, p. 462, autorul citează Diac. Petru David, Mitropolitul Nestor al Olteniei, în rev. Biserica Ortodoxă Română, CXX (2002), nr. 1-6, p. 277. Și Părintele David, în paragraful citat de autor, ne spune că ÎPS Nestor Vornicescu s-a ocupat de dosarele de canonizare ale Fericiților Mihai Viteazul și Tudor Vladimirescu, p. 462.

Pe 19 mai 1992 s-a stabilit canonizarea a 19 Sfinți români și recunoașterea a 38 de Sfinți români, cinstiți și de alte Biserici Ortodoxe, p. 464. Iar în Duminica Sfinților Români, care e a doua duminică după Cincizecime, sunt pomeniți „toți Sfinții din neamul românesc, știuți și neștiuți”, p. 465.

După moartea ÎPS Nestor Vornicescu, președintele comisiei de canonizare a fost PS Laurențiu Streza, pe atunci Episcopul Caransebeșului, fiind ajutat de PS Irineu Popa, pe atunci Slătineanul, p. 466. Iar noua comisie sinodală a canonizat pe următorii Sfinți: pe Sfântul Sfințit Mucenic Teodosie al II-lea al Moldovei, pe Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului, pe Sfântul Dosoftei al Moldovei, pe Sfântul Onufrie de la Vorona, pe Sfântul Grigorie Dascălul, pe Sfântul Gheorghe de la Cernica, pe Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin și pe Sfântul Varlaam al Moldovei, p. 467.

Did you like this? Share it: