La 10 ani de Antena 3

O televiziune de știri se ocupă de realitatea oamenilor. Filtrează realitatea și o comentează. Lucru care este un act profund moral și necesar pentru o societate. Tocmai de aceea e foarte important ce faci cu oamenii și cu realitatea vieții lor și a țării lor.

Iar Antena 3, pentru România, a însemnat un glas al adevărului. Pentru că Dumnezeu vorbește prin cei care au curajul să prezinte netrucat realitatea. Și pentru adevăr, pentru a fi de partea adevărului, trebuie să reziști, să ai răbdare și să suferi…

Televiziunea care m-a însoțit în acești 10 ani, în momentele grele pentru mine și pentru țara mea, și care mi-a demonstrat continuu că vede ca și mine realitatea, a fost Antena 3.

Emisiunea de seară, condusă și moderată de Mihai Gâdea, a reprezentat pentru mine în acești 10 ani punctul focal prin care România Antenei 3 s-a suprapus peste România mea, peste România pe care o văd, o simt și o experiez eu în viața de zi cu zi și online.

Asta înseamnă că nu m-am simțit manipulat de Antena 3, pentru că în viața de zi cu zi constat și eu aceleași realități: grandomania parveniților, clientelismul celor din puncte cheie, favoritismele de tot felul pentru protejați, corupția generalizată, mizeria umană, sărăcia care ne îndurerează peste tot, incultura care ne strivește, indiferența care ne însingurează, drame de tot felul.

Oamenii Antenei 3 au avut curaj și verticalitate în toată această perioadă. Respectul, cinstea și iubirea de care se bucură sunt reale și sunt rezultatul direct al muncii lor. Le merită din plin și se vor bucura de ele atâta timp cât vor rămâne integri.

La mulți ani și suntem pe același drum: pe drumul adevărului și al onestității!

Amar ca fierea…

Zilele acestea am făcut, la propriu, experiența vorbei din titlu, din cauza problemelor pe care am început să le am cu vezica biliară.

Nu credeam că poate să existe ceva atât de amar…și nu îți dai seama de asta decât când ajungi să o guști.

Adică am mai gustat lucruri amărui: cireșe amare, pomelo, pelin…dar de data aceasta am simțit ce înseamnă cu adevărat amar.

Se pare că oboseala mea a ajuns la cote de care nu mi-am dat seama…și acum trebuie să mănânc numai de post (după o vreme voi încerca cu lactate slabe) și să mă odihnesc cât mai mult. Cel puțin Părintele Dorin mă pune să stau cât mai mult în repaus.

Tot e bine că e vară și avem legume și fructe mai multe.

Dar mi-am amintit și de expresia ortodoxă: amărăciunea păcatelor. Că păcatul pare dulce la început, dar apoi iese foarte amar.

Și că fiere I-au dat lui Hristos înainte de răstignire (Mt. 27, 34)…pentru că a gustat amărăciunea păcatelor noastre, deși nu a făcut niciunul din păcatele noastre.

Deșertăciuni sunt toate cele trecătoare și cele dulci în aparență pot fi foarte amare în esență…și numai ascultarea de Dumnezeu ne poate feri de ele.