Zilele acestea am făcut, la propriu, experiența vorbei din titlu, din cauza problemelor pe care am început să le am cu vezica biliară.

Nu credeam că poate să existe ceva atât de amar…și nu îți dai seama de asta decât când ajungi să o guști.

Adică am mai gustat lucruri amărui: cireșe amare, pomelo, pelin…dar de data aceasta am simțit ce înseamnă cu adevărat amar.

Se pare că oboseala mea a ajuns la cote de care nu mi-am dat seama…și acum trebuie să mănânc numai de post (după o vreme voi încerca cu lactate slabe) și să mă odihnesc cât mai mult. Cel puțin Părintele Dorin mă pune să stau cât mai mult în repaus.

Tot e bine că e vară și avem legume și fructe mai multe.

Dar mi-am amintit și de expresia ortodoxă: amărăciunea păcatelor. Că păcatul pare dulce la început, dar apoi iese foarte amar.

Și că fiere I-au dat lui Hristos înainte de răstignire (Mt. 27, 34)…pentru că a gustat amărăciunea păcatelor noastre, deși nu a făcut niciunul din păcatele noastre.

Deșertăciuni sunt toate cele trecătoare și cele dulci în aparență pot fi foarte amare în esență…și numai ascultarea de Dumnezeu ne poate feri de ele.

Did you like this? Share it: