Viețile Sfinților

(vol. 1)

Alcătuite de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și de

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

  *

Nevoia de actualizare și de extindere a Vieților Sfinților

După ce am început să editez cărți din cele două proiecte mari ale vieții mele, Teologia Dogmatică Ortodoxă și traducerea Sfintei Scripturi după codexuri și ediții critice grecești, acesta e al 3-lea proiect de anvergură. La care i-am cerut ajutorul, cu bucurie și încredere, soției mele, ca și în proiectele Bucuria comuniunii și Traduceri patristice.

Pentru că eu cred că e nevoie să rescriem Viețile Sfinților, într-un mod propriu zilei de azi, și să le extindem cu noile lor minuni și date despre ei, cu imagini despre lucrurile care au rămas de la ei și cu elementele de slujbă pe care Biserica li le-a închinat.

Noi avem nevoie ca să cunoaștem viețile lor în mod mult mai detaliat, potrivit surselor Tradiției, dar și amprenta lor profundă în viața Bisericii.

Și sunt încredințat de faptul că și Sfinții lui Dumnezeu doresc să le alcătuim vieți mult mai extinse, pe baza unei munci de cercetare riguroase, și să ne aplecăm cu evlavie asupra vieții lor și asupra teologiei lor.

În colecția de față nădăjduim să ne bucurăm împreună cu Sfinții lui Dumnezeu și să învățăm cu smerenie de la ei. Căci Sfinții Bisericii sunt Profesorii autentici de teologie și de viață ortodoxă.

23 iunie 2015

*

Sfântul Prunc Rumwold de Buckingham,
Mărturisitorul († 662),
pomenit pe 3 noiembrie

Viața[1] Sfântului Rumwold este o minune imensă. Căci, prin persoana lui, Dumnezeu ne-a arătat că El vrea să facă lucruri minunate nu doar cu oameni în vârstă, maturi, ci și cu prunci. Cu prunci abia născuți. Și astfel i-a dat Sfântului Rumwold să trăiască doar 3 zile pe fața acestui pământ. Născându-se și adormind în anul 662 d. Hr.[2].

Sfântul Rumwold a fost nepotul regelui Penda  și fiul regelui Northumbriei[3].

Penda de Mercia s-a născut în 606, a fost un rege anglo-saxon, care a domnit între 626-655 și a murit pe 15 noiembrie 655[4]. Numele regatului, Mercia, vine de la Mierce (în engleza veche) care înseamnă „oamenii graniței”. Și Mercia a „fost unul dintre regatele medievale anglo-saxone ale heptarhiei, întemeiat în împrejurimile văii râului Trent, teritoriile sale fiind cunoscute astăzi sub numele de Midlands. Printre vecinii Merciei erau Northumbria, Powys, regatele din sudul Țării Galilor, Wessex, Sussex, Essex, și Anglia de Est”[5]. Însă Penda era păgân și era dușmanul Northumbriei[6]. Iar Sfântul Preacuvios Beda[7] dă mărturie despre faptul că Penda de Mercia, deși era păgân, „i-a lăsat pe misionarii din Lindisfarne să creștineze Mercia”[8].

Sfântul Beda a scris despre regele Penda în cap. al 20-lea, al cărții a 2-a, din Historiam ecclesiasticam gentis anglorum [Istoria bisericească a neamurilor englezești][9] și l-a numit „viro strenuissimo de regio genere Merciorum [bărbatul cel mai războinic din vița regală a Mercianilor]”[10].

Din cartea a 3-a a Istoriei Sfântului Beda, din cap. al 21-lea, aflăm că Penda a avut o fiică și ea s-a numit Cyniburgam[11]. Numele ei este transliterat, în limba engleză, ca Cyneherga[12].

Și tot aici Sfântul Beda afirmă că Penda nu oprea predicarea credinței creștine în poporul său, ci, dimpotrivă, el îi ura și îi disprețuia pe cei care se făcuseră creștini, dar nu arătau în viața lor și faptele credinței [opera fidei][13]. Însă, în cele din urmă, și regele Penda s-a creștinat[14].

Din Acta Sanctorum pe luna noiembrie, aflăm că Penda a avut 5 fii, cu toții creștini, și anume pe Peadam, Wulferum, Ethelredum, Merwaldum și Mercellinum, cât și două fiice creștine: pe Kinenburgam și Kineswitham, ambele trăind în feciorie[15]. Dar, în același timp, că pe când era păgân, regele Penda i-a martirizat pe „primii doi regi creștini ai Northumbriei, pe Sfinții Edwin și Oswald”[16].

Sfântul Edwin de Northumbria a fost martirizat pe 12 octombrie 633 și e pomenit pe 12 octombrie[17], pe când Sfântul Oswald de Northumbria a fost martirizat pe 5 august 641/642, fiind pomenit pe 5 august[18].

Tatăl Sfântului Rumwold este regele Alchfrith[19] sau Ealhfrith de Deira, coregent al Northumbriei[20]. Care era fiul regelui Oswiu al Northumbriei și al lui Rieinmelth de Rheged. S-a născut în 630, a domnit între 655-664 și a murit în 664[21].

Mama Sfântului Rumwold a fost Sfânta Cyneburga/ Kyneburga, Kyneswide sau Tibba, fiica regelui Penda și a reginei Cyneswide[22]. Care va întemeia o Mănăstire atât pentru monahi cât și pentru monahii în Castor, în Soke de Peterborough, ea fiind stareța Mănăstirii, fiind îngropată în Biserica acestei Mănăstiri zidită de ea[23]. Sfânta Cyneburga, mama Sfântului Rumwold, a adormit în ziua de 15 septembrie 680 și e pomenită pe 6 martie[24]. Însă Sfintele sale Moaște au fost distruse de protestanți[25].

Astfel, dacă tatăl Sfântului Rumwold, regele Alchfrith, a adormit în 664, mama lui, Sfânta Cyneburga a adormit după 16 ani, în 680 și se subînțelege faptul că ea a devenit monahie după moartea soțului ei.

Iar Sfântul Rumwold a vorbit în mod minunat încă de la nașterea sa, el mărturisind dreapta credință a Bisericii și cerând să fie botezat și împărtășit. El, cel abia născut, a predicat despre Înțelepciune și despre Prea Sfânta Treime, Dumnezeul mântuirii noastre, și-a profețit moartea și a dat instrucțiuni cu privire la locul unde trebuie să se odihnească sfântul său trup. Iar între locurile indicate a numit prima oară locul său de naștere, King’s Sutton[26], apoi Brackley[27] și, în cele din urmă, Buckingham[28]| [29]. Toate aceste orașe fiind în Anglia de azi.

În latină, viața sa poartă numele: Vita S. Rumwoldi Confessoris [Viața Sfântului Rumwold Mărturisitorul][30]. Iar, de obicei, Mărturisitorii Domnului sunt oameni în vârstă, care Îl mărturisesc pe Hristos Dumnezeu în fața persecutorilor, pătimesc multe din cauza Lui, dar nu își găsesc sfârșitul din cauza muncilor suferite. De aceea sunt numiți Mărturisitori și nu Mucenici: pentru că nu au murit martiric din cauza chinurilor suferite pentru Domnul.

Însă în cazul Sfântului Rumwold el este un Mărturisitor fără chinuri, pentru că din prima clipă a vieții lui el a mărturisit dreapta credință a Bisericii. Iar mărturia sa preaminunată, începută din prima clipă a vieții sale, este o întărire puternică pentru creștinii ortodocși din orice secol. Pentru că din ea învățăm că trebuie să Îl mărturisim pe Dumnezeu cu cuvântul și cu fapta în fiecare clipă a vieții noastre.

Tatăl Sfântului Rumwold era rege păgân, pe când mama sa era o creștină evlavioasă[31], ea fiind fiica lui Penda[32]. Care a fost convertită la dreapta credință de Sfântul Cedd, Episcopul Saxonilor de răsărit[33]|[34].

Iar în noaptea când tatăl păgân, după însoțirea păgână, trebuia să intre la mama lui, care era creștină, mama Sfântului Rumwold s-a rugat Domnului cu lacrimi și a zis: „Doamne, Făcătorule și Mântuitorul tuturor, să nu lași trupul meu să fie pângărit de acest bărbat care este înstrăinat de Tine, ci schimbă inima lui spre dragostea Ta [converte cor ejus ad amorem Tuum] și luminează-l pe acesta cu strălucirea feței Tale [splendore vultus Tui]! Dă-i acestuia înțelepciune, ca să se întărească în înțelegerea Ta și în harul Tău, [și] să primească Botezul”[35].

Și pe când ea se ruga, a intrat soțul ei în camera de nuntă, și i-a pus: „Știu că nu vrei să intru la tine până nu primesc mai întâi Botezul și din toată inima să mărturisesc pe Dumnezeul Cel unul în Treime, [în locul] închinării la idolii cei deșerți”[36]. Pentru că știa credința și evlavia ei cea multă. Și astfel s-a convertit tatăl său: datorită vieții și a rugăciunii soției sale.

Tatăl său a postit trei zile, apoi a fost botezat. Căci în post și rugăciune trebuie să se apropie de Sfântul Botez cel care s-a convertit la maturitate și dorește să devin mădular al Bisericii lui Hristos. După care cei doi s-au căsătorit creștinește și, fiind amândoi creștini, așa l-au zămislit pe Sfântul Rumwold[37].

Regele Penda i-a chemat pe părinții Sfântului să vină la el și să-l nască acolo. Însă mama lui l-a născut în timpul acestei călătorii, locul în care s-a născut fiind plin de crini și de trandafiri [liliis rosisque].

Iar după ce a fost născut, Sfântul Rumwold a strigat imediat cu glas tare [statim clara voce clamavit], în mod întreit, în numele Dumnezeului nostru treimic, și a zis: „Christianus sum! Christianus sum! Christianus sum! [Creștin sunt! Creștin sunt! Creștin sunt!]”[38].

Iar când Sfântul Rumwold a mărturisit, de trei ori, că e creștin, cei doi preoți creștini, care erau de față, Widerinus și Eadwaldus au zis: „Mulțumiri [să aducem] Domnului [Deo gratias]!”[39]. După care Sfântul Rumwold, cel abia născut, a spus: „Eu mă închin [colo], Îl mărturisesc [confiteor] [și] Îl ador [adoro] pe Dumnezeul Cel întreit și unul [Trinum et unum Deum], pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh [Patrem et Filium et Spiritum Sanctum]!”[40].

Iar preoții și părinții Sfântului și toți cei prezenți au început să cânte „Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm… [Te Deum laudamus]”. Iar la finalul cântării, Sfântul Rumwold a cerut să fie făcut catehumen de către Preotul Widerinus, iar Preotul Eadwaldus să îl primească din apa Botezului și să îl ungă cu pecetea credinței [praesignaculum fidei] și să îl numească Rumoldum[41]/ Rumwoldum[42].

Părinții lui au vrut să trimită veste la regii și la ducii dimprejur ca să vină și să îl primească în brațele lor pe Sfântul Rumwold din apele Botezului[43]. Însă Sfântul Prunc le-a spus părinților săi: „Nu se cuvine ca eu, slujitorul lui Dumnezeu [servum Dei], să fiu primit din renașterea Sfântului Botez [de regeneratione Sancti Baptismatis excipi], în mâinile celor mândri și bogați ai acestei lumi [in manibus superborum ac hujus mundi divitum]. Ci, urmând exemplul lui Dumnezeu, Care S-a smerit pentru noi și a luat trup omenesc [Qui humilis factus pro nobis carnem suscipiendo humanam], [și] a fost zămislit de Duhul Sfânt din pântecele hrănitor al Fecioarei [ex almo Virginis utero conceptus de Spiritu Sancto], [Care] nu a vrut să Se boteze în apele Iordanisului fără a fi propriu vârstei puterilor, ci de către Înaintemergătorul nașterii Sale, care a petrecut în pustiu îmbrăcat cu peri de cămilă [pilis cameli], a cărui mâncare a fost mierea sălbatică și lăcustele [mel silvestre atque locusta], [și] s-a făcut [astfel] sărac între oameni, cel care este cinstit ca Profet [Propheta], Înaintemergător [Praecursor] și Botezător [Baptista].

Căci el a fost vestit prin Înger, a fost născut de un tată arhiereu, și s-a învrednicit a boteza pe Sfântul Sfinților [Sanctum Sanctorum] și pe Împăratul tuturor veacurilor [Regemque omnium seculorum] și pe Arhiereul cel veșnic [Sacerdotemque aeternum], Care tuturor celor care cred în El [le dă] Botezul mântuirii [Baptismum salutis], în[tru] iertarea tuturor păcatelor [in remissionem omnium peccatorum], deoarece în Acesta nu a existat pata păcatelor [in Illo nulla macula extitit vitiorum]. De aceea și eu mă rog Preotului Widerinus, care m-a însemnat mai înainte, să mă boteze iar [Preotul] Eadwaldus să mă primească, căci în mâinile acestora, prin puterea și Taina lui Dumnezeu [per Dei virtutem atque Mysterium], eu doresc să mă fac creștin [christianus]”[44].

Însă Sfântul Prunc Rumwold a cerut o anume piatră scobită [concavum lapidem] în care să fie botezat. Dar nimeni nu a putut să o ridice și să o aducă la el. Iar regele Penda a vrut atunci să facă un vas de lemn în care să fie botezat. Însă Sfântul a cerut vasul de piatră din nou și i-a trimis după el pe Preoții Widerinus și Eadwaldus ca să-l aducă „în numele Domnului nostru Iisus Hristos și al Sfintei Treimi [in nomine Domini nostri Jesu Christi ac Sanctae Trinitatis]”[45]. Și când preoții Domnului au chemat numele lui Dumnezeu, piatra, care era grea, s-a făcut ușoară și ei au adus-o în fața Sfântului Rumwold.

Aceștia au sfințit în ea apa Sfântului Botez [sanctificatur in eo fons Sancti Baptismatis] și a fost botezat Sfântul Rumwold de către Preotul Widerinus și a fost primit de Preotul Eadwaldus. După care ei au slujit Dumnezeiasca Liturghie și l-au împărtășit pe Sfântul Rumwold cu Trupul și Sângele Domnului.

Iar acolo unde el a fost botezat, niciodată nu încetează să fie cel mai frumos parfum, iar ierburile nu se pălesc ci rămân mereu verzi și miros ca dulceața nectarului [suavitate nectaris]. Și locul acela e numit Suttunus[46].

După Dumnezeiasca Liturghie, Preaminunatul Prunc Rumwold, cel botezat, miruns și împărtășit, a continuat să uimească pe cei prezenți. Pentru că el a început să predice. Și a spus cu glas mare tuturor[47]:

„Ascultați cu toții, vă rog, cei care stați aici, cuvintele pe care eu le vorbesc în urechile voastre! Căci Înțelepciunea, pe care gura mută o acoperă, prin mine se face binegrăitoare limba copiilor, și tainele Sale vi le face cunoscute vouă, celor care o ascultați. Căci vouă vă este dat să știți cunoașterea și înțelegerea slavei acelei răsplătiri. Căci aceasta este acea Înțelepciune în care Dumnezeu a întemeiat pământul și a statornicit cerurile [Deus fundavit terram coelosque stabilivit], Care singură înconjoară înconjurarea cerurilor și în valurile mării Se plimbă peste cei mândri și înalți, călcând gâturile [lor prin] puterea Sa.

Și Aceasta strigă în piețe și cheamă pe cei care o iubesc pe Ea ca să se schimbe pentru cele pe care Ea le va descoperi și cele pe care Ea le va descoperi sunt fericite [beati] și ținute de către Ea.

Acesta, prin puterea Sa, mi-a poruncit mie a vorbi [loqui me jubet], prin a cărui Înțelepciune a făcut toate. Și mie, în acest coș, [în acest] vas [al trupului] a vrut [să îmi dea] duhul vieții, [pe care] l-a suflat în om. De aceea, nu este minunat faptul că voi vedeți că știința mea este mai presus de obiceiul firii, ci faptul că puterea de a vorbi e dată de Dumnezeu, ale Cărui judecăți sunt de nepătruns și de necercetat sunt căile Lui [Quia inscrutabilia sunt judicia Ejus et invetigabiles viae Illius].

Căci Dumnezeu [are] adevărata și cea mai mare Înțelepciune, prin Care lumea din nimic a făcut-o și cerurile le-a făcut cu stele nenumărate [inenarrabili siderum], făcându-le cu frumusețe. Iar El locuiește în cer iar pământul este scăunelul picioarelor Lui [scabellum pedum Ejus]. Și El ne dă o altă mărturie despre persoana Aceluia, zicând: „Eu în cele prea înalte locuiesc și tronul Meu [este] în stâlp de nor”. Căci Aceasta este Însăși Înțelepciunea, despre Care psalmistul spunea, că „în[tru] Înțelepciune a făcut toate”, în fața Căreia tot genunchiul se pleacă și pe Care toată limba O mărturisește.

Și, cu adevărat, [Aceasta] este fundamentul tuturor lucrurilor [conditor omnium rerum], pe care Aceasta le-a creat în tăria poruncii [Sale], stabilindu-le [pe toate] în măreția [Sa]. Și, după cum Ea ne-a învățat, cunoașterea [celor dumnezeiești se dobândește] prin curăția inimii trupului nostru.

Acesta [Dumnezeu Tatăl] este începutul și sfârșitul [principium atque finis], Care [este] în început. Acesta este în Fiul, [Care] a creat toate, după cum El Însuși a zis: „Eu sunt alfa și omega, începutul și sfârșitul ”, Care înainte de începutul lumii exista în veșnicie. Din Care este Fiul, Care, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt este unul Dumnezeu.

Iar celor care întreabă acestea trebuie să li se răspundă: Eu sunt [Cel care] v-am vorbit de la început și Care vă vorbesc vouă. De la Acesta este tot începutul și care dintru început s-a făcut. Fiindcă [El] Însuși este începutul tuturor făpturilor [omnium creaturarum exordium] și sfârșitul [finis] [lor], cât și răscumpărarea lumii [redemptio mundi].

Astfel, Dumnezeu în[tru] Înțelepciune a făcut toate. Și când cel plăsmuit [de Dumnezeu] a căzut, în Înțelepciune a fost răscumpărat. Înțelepciune a Tatălui, Care este Fiul. Căci Tatăl este în Fiul și Fiul în Tatăl și Duhul Sfânt, prin Care sunt renăscuți toți cei credincioși, este în Amândoi. Și din acestea se înțelege fără dubii faptul că Dumnezeu este și Tatăl și Fiul și Sfântul Duh. Dar, deși e diferită persoana Tatălui de a Fiului și de a Sfântului Duh, [totuși] una este ființa [Lor], aceeași este egalitatea [dintre Ele], una este măreția și puterea [Lor], una este veșnicia și desăvârșirea [Lor], cinstea și lauda [Lor]. Slava [Lor] este una și la fel și Împărăția și bucuria, una este imensitatea, cât și slava și nemurirea [Lor][48].

Astfel să credem această Treime și să O mărturisim fără îndoieli, mărturisind o dumnezeire și o singură ființă. Căci una mărturisesc și eu, pe aceasta pe care o mărturisesc și care este viața pe care au mărturisit-o Sfinții”[49].

Iar cei care îl ascultau, cu ochii în lacrimi, au spus: „[Așa] credem, mărturisim, adorăm, lăudăm, binecuvântăm!”[50]. Iar Sfântul Rumwoldus [Sanctus Rumwoldus], cu față veselă [hilari vultu] și cu voce tare [sonora voce], a continuat să le spună lor:

„Ascultați, fraților în Hristos și consângeni, care pe Sfânta Treime trebuie să mărturisiți, și a Cărei unitate, în mod ferm, în inima pieptului vostru trebuie să o aveți, că Tatăl și Fiul și Sfântul Duh este unul Dumnezeu, față de Care trebuie să fim credincioși!

De aceea, astăzi [nunc], vă învăț acest rod, pe care trebuie să îl dați repede [și] cu vrednicie, al pocăinței. Iar dacă păcatul este în voi, trebuie să ieșiți de sub rana lui prin medicamentul ceresc [coelesti medicamine] [al pocăinței]. Căci Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu. Căci aceasta s-a spus despre păcătos prin Profet: «Părăsește răul și fă binele, caută pacea și o urmează pe ea!». Și iarăși: «Încetați a păcătui!».

Căci pocăința este ștergere a păcatului săvârșit, alungarea [lui] întotdeauna prin fapte bune, păstrare a păcii celei adevărate dăruite de Dumnezeu și cea mai apropiată cercetare a celui care urmează toate nevoințele care ni se cer.

Căci puțin va fi nevoie pentru a păcătui. Dar ca să renunțăm la păcat, nu sunt de ajuns numai posturile și rugăciunile și milosteniile, ci și să nu mai lucrăm [cele] rele. Căci în spatele pocăinței trebuie să lucrăm și dreptatea. De aceea, aceasta [pocăința] și cealaltă [dreptatea] nu trebuie să lipsească, dacă nu vrem să ne lepădăm de poruncile [mandata] și de îndreptările lui Hristos [justificationes Christi], [primite] prin taina credinței, pe care le-am făgăduit [a le împlini] la Botez.

[Adică să nu fim] ca acei bogați, care se îmbracă în purpură și în vison și petrec în mod strălucit în fiecare zi. Să nu îl acuzăm [și] să îl dăm judecății pe cel păcătos, ci, mai degrabă, pe cel sărac să nu îl scoatem de la slujirea iubirii.

Așadar, fraților, să ne grăbim împreună spre aceasta, să alergăm! [Căci] aici este înțelepciunea care se dă prin apă și din aceasta veți bea ca să vă curățiți necurăția inimii voastre. [Iar] Hristos, Dumnezeul și Domnul [nostru], ca un Doctor, dorește necontenit să fie milostiv față de sufletele și trupurile [noastre]. Ca [plecând] gâturile voastre spre umilință, să vă supuneți, slujind poruncile Lui cu conștiință luminoasă [nitida conscientia] și din toată inima, dorind [aceasta] cu toată tăria. Și la Biserică în tot timpul să vă întreceți, multe rugăciuni să-I aduceți înaintea Sa, prinoasele voastre să I le oferiți fără înșelăciune, iar preoții să cinstească învățătura Evangheliilor [doctrinam Evangeliorum]. Căci prin aceasta se va arăta harul și veți aduce slujire cu veselie.

[Însă] toți creștinii, într-un fel anume, trebuie să cunoască amărăciunea, și unul altuia voi să doriți, mai dinainte, să dați celuilalt cinste și să nu-i doriți moartea, să nu îl vorbiți de rău, nici să acuzați pe cineva, nici să-l alungați pe aproapele [vostru], nici prin înșelăciune sau curse să nu puneți piedică picioarelor lui, nici prin furt și nici prin mărturie mincinoasă, nici prin blasfemii și nici prin batjocorirea celor simpli, ci în toate faptele bune să umblați, ca pe Dumnezeu Atotputernicul, fie în belșug, fie la necaz, în tot timpul să Îl lăudați”[51].

Și după această predică cutremurătoare, profund teologică și plină de experiență mistică, Sfântul Prunc Rumwold și-a prevestit adormirea sa.

Și le-a spus: „Iată, eu merg pe calea tuturor trupurilor: căci nu îmi este mie îngăduit a viețui în acest trup muritor decât până la acea oră în care am fost născut. După trecerea mea, eu vreau să fiu, timp de un an, în locul în care m-am născut, după care să fiu pus în Braccalea pentru doi ani. După ce s-au terminat cei trei ani, să fie puse oasele mele, spre odihnă, în locul care se cheamă Bucchingham pentru totdeauna”[52].

Iar locul în care s-a născut a fost Suttunus, locul al doilea a fost Braccalea, iar al treilea, unde s-au pus Sfintele sale Moaște, a fost Bucchingaham[53].

Așadar, după trei zile, așa cum prezisese Sfântul Rumwold, în ziua a 3-a a lunii noiembrie, el și-a dat sufletul său în mâinile Sfinților Îngeri[54]. Iar toate evenimentele descrise de Viața sa s-au petrecut în prima zi de viață, despre a doua zi nu știm nimic, iar în a treia s-a petrecut adormirea sa.

Și el a fost îngropat, pentru un an, la King’s Sutton, pentru doi ani în Brackley și, pentru totdeauna, în Buckingham[55].

După moartea Preotului Eadwaldus, Sfintele sale Moaște au fost mutate în Brackley de către Preotul Widerinus. După trei ani, același Preot Widerinus le-a mutat în Buckingham. Și aici s-au petrecut multe minuni în viața celor care au cerut rugăciunile Sfântului Rumwold. Căci orbi au început să vadă, șchiopi au început să meargă și oameni, care erau bolnavi de multe boli, s-au vindecat[56].

În Buckingham se păstrează locul unde a fost înmormântat Sfântul Prunc Rumwold și din care a izvorât un izvor minunat[57]: (imagine).

Acest loc apare pe harta lui John Speed, din 1610 (care e prima hartă a orașului Buckingham)[58]: (imagine).

În 1623 s-a construit o casă peste acel loc[59], ruinele (prezentate în fotografia de deasupra) păstrându-se până azi.

Sfântul Rumwold s-a născut pe 1 noiembrie și a adormit pe 3 noiembrie.

Pomenirea sa în ziua de 3 noiembrie este autentificată de vechile calendare englezești din Londra[60]. Iar Vita S. Rumwoldi, viața sa, a fost copiată la Worcester[61], un alt oraș al Angliei de azi[62].

Thomas Westall, în 1525, a dat mărturie despre faptul că exista un altar închinat Sfântului Rumwold în Biserica parohială de la King’s Sutton, care avea hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel[63].

Pelerinajele la Buckingham, la mormântul său, au încetat după demonica și falsa „reformă” protestantă, care nu a însemnat nicidecum „o întoarcere” la Biserica veche, ci desfigurarea completă a realității eclesiale, iar mormântul său a fost demolat atunci când vechea Biserică de la Buckingham s-a ruinat în 1776. Din păcate nu a fost transferat nimic, din vechea Biserică, în Biserica de azi de la Castle Hill[64]. Recent s-a așezat aici această placă memorială[65]: „Lângă acest loc, în interiorul vechii Biserici din Buckingham, au fost mormântul și racla Sfântului Prunc Rumbold, care a trăit și a murit în jurul anului 650 d. Hr.”.

(imagine)

Numele Sfântului Rumwold cunoaște mai multe forme: „Rumoalde, Rumwald, Runwald, Rumbald, Rumbold, Romwold, Rombout”[66]. Însă „Rumbold este cel mai cunoscut nume folosit azi, pentru că străzi din [orașele] Buckingham și Lincoln se numesc în acest fel”[67].

Iar Sfântul Rumwold e pomenit pe 3 noiembrie, în ziua adormirii sale, și pe 28 august, la mutarea Sfintelor sale Moaște. Mutarea din 28 august 663, de la Kings’ Sutton la Brackley[68].

Tocmai în anul 2000 s-a scris o slujbă ortodoxă Sfântului Rumwold[69]. Ea a fost scrisă de către Rumwold Leigh, iar în locația unde este slujba Sfântului nu există nicio lămurire despre autor[70]. Însă în cele ce urmează voi traduce și adapta slujba Sfântului, care are următorul titlu:

The 3rd Day of the Month of November, Commemoration of the Holy Infant Rumwold [A treia zi a lunii lui noiembrie, Pomenirea Sfântului Prunc Rumwold].

Vecernia Mică

La Doamne, strigat-am…se pun 4 stihiri pe glasul al 4-lea.

Curajos și slăvit ca numele tău ai fost și nobil ca neamul tău, Sfinte Rumwold, cel care ai arătat har în faptele tale mai presus de cuprinderea omenească. Roagă-te dar pentru noi, ca de asemenea să primim acest har începând de acum și până la sfârșitul vieții noastre!

Ai fost născut să fii rege, dar te-ai unit cu singurul Împărat. Și El ți-a arătat slava Lui, care îi face pe toți regii de rușine. [De aceea], Sfinte Rumwold, roagă-te, ca și noi să fim găsiți vrednici de Împărăția [Lui, a Împăratului celui dumnezeiesc]!

O, minune a minunilor! [Căci] laudă desăvârșită a ieșit din gura pruncilor și a celor ce sug. O, minune a minunilor! [Căci] Duhul [Sfânt] a dat vorbire prin Pruncul cel născut în mijlocul nostru. O, învățătorul tuturor, Sfinte Rumwold, roagă-te [pentru noi], ca să fim [umpluți] de curăția ta!

Împreunând înțelepciunea cu harul lui Dumnezeu i-ai făcut pe toți neștiutori cu înțelepciunea ta care nu este din lumea aceasta, și la cele de sus te-ai întors de unde nicidecum nu te-ai depărtat. O, Sfinte Rumwold, roagă-te ca și noi să ne întoarcem la nevinovăția cu care ne-am născut!

Slavă…Și acum…

Născând mântuirea noastră, Prea Curată, ne rugăm ție, ca pentru fiii tăi să te rogi [pururea] și să ne duci pe noi la Fiul Tău și la măsura vârstei deplinătății Sale celei duhovnicești, învățându-ne să ne bucurăm întru Preaînaltul [Dumnezeu], prin frumusețea milostivirii [Sale] dumnezeiești.

Stihoavna pe glas 8:

Fiind Prunc, tu ai vorbit cu îndrăzneală despre slava lui Dumnezeu celor credincioși și i-ai învățat pe ei să se lepede de slava lor. [Căci] ne învățăm prin mărturisirea ta, [Sfinte Rumwold], să Îl mărturisim și noi pe Mântuitorul Hristos, [pe Mântuitorul sufletelor noastre].

Stih: Domnul îi păzește pe cei credincioși, El îi va primi pe orfan și pe văduvă.

Fiind împodobit cu cunoaștere desăvârșită, [Sfinte Rumwold], dar [pe care nu ai primit-o] din lumea aceasta, tu ne-ai arătat că pe aceasta se cuvine să o aibă omul. [Și fiind] înțelept mai presus de anii tăi, ne-ai învățat pe noi că curăția este înțelepciune.

Stih: Domnul îi îndreptează pe cei căzuți, Domnul îi iubește pe cei Drepți.

Ceea ce ochii nu pot vedea și ceea ce mintea nu poate cuprinde, deopotrivă în tine s-au văzut și s-au cuprins, [Sfinte] Rumwold. Învață-ne [dar] [și pe noi, prin sfintele tale rugăciuni], că toate darurile [vieții] noastre își găsesc împlinirea lor în Domnul.

Slavă…Și acum…

Către tine, Maica tuturor, strigăm noi, [păcătoșii], cei care, din cauza necredinței noastre, am părăsit încrederea în tine de dragul celor deșarte. Însă tu [iartă-ne pe noi, cei greșiți și] te roagă neîncetat Fiului tău, să ne învrednicească milostivirii Sale.

Troparul, glas 4:

Mare este mărturisirea ta, o, Sfântule Prunc, și mare este, asemenea uimirii noastre, lauda noastră adusă ție! Slăvită este rostirea ta, dătătorule de înțelepciune, și [prea]slăvit este Duhul prin Care înțelepciunea ta s-a pogorât până la noi. [De aceea,] Sfinte Rumwold, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre, pentru că El Însuși le-a făcut!

Vecernia Mare

La Doamne, strigat-am…se pun 8 stihiri pe glasul al 4-lea:

[Sfinte] Rumwold, [cel care ai fost] mărturie [witness] [vie] a puterii celui Preaînalt, ai fost trimis [de El] pe pământ ca să ne arăți slava Sa. [De aceea], roagă-te Domnului [nostru] Iisus Hristos, Dumnezeului nostru, căci El poate să ne dăruie harul de a ne cunoaște pe noi înșine, Cel ce ți-a dăruit ție îndrăzneală [dumnezeiască] și slavă. Pentru ca noi, cunoscând [darurile Sale cele mari], să urmăm [cu credință mărturisirii] tale.

[Sfinte] Rumwold, [făcându-te] îndrăzneală [și] slavă a creației [lui Dumnezeu], ai rostit, tu, cel neînvățat, cuvinte mai presus de cuvinte. [Pe când] noi ne afundăm în rușinea noastră [cea mare], care se naște din nedorința de a rupe legăturile minții noastre cu Iadul. [Însă tu ești] vestitorul celor cu putință, [și de aceea], dă-ne nouă să te cunoaștem pe tine [prin rugăciune tale cele bineplăcute către Domnul!].

Muți de uimire au fost părinții tăi la nașterea ta și răniți de uimire au fost preoții la Botezul tău, [Sfinte Rumwold]. [De aceea,] dă-ne și nouă să cunoaștem sălășluirea în noi a harului lui Dumnezeu și alt scop în lume în afară de acesta să nu avem!

Scurte au fost [viața] și slujirea ta [pe pământ, Sfinte Rumwold], dar au întrecut toată înțelegerea [noastră]. Căci plinindu-ți slujirea ta în mod desăvârșit, nu a mai fost nevoie să rămâi [pe pământ], [dar] asemenea [cu viața ta ne-ai învățat] să fie și începutul și sfârșitul [vieții noastre]. [De aceea,] roagă-te pentru noi, Sfinte Rumwold, ca [și] mărturia noastră să fie deplină!

Căci ceea ce noi vedem ca în oglindă, tu vezi față către față. Iar pe cele pe care inimile celor credincioși le doresc, tu ni le-ai dezvăluit, Sfinte Rumwold. Ajută-ne dar și nou să creștem până la măsura prunciei tale!

Asemenea Mântuitorului nostru te-ai arătat a treia zi, la despărțirea de viața [aceasta], călcând peste blestemul omului[, care este moartea, și moștenind] viața cea de sus. Satură-ne și pe noi, [Sfinte al lui Dumnezeu], din același Duh al adevărului, căci nu poate fi depășită această viață deșartă în alt fel!

Niciun om care a înțeles slava ta, [Sfinte] Rumwold, nu poate să rămână la fel, căci toată mintea se arată lipsită de înțelegere [în fața ta] și toată mândria noastră este arătată tuturor ca deșertăciune. [Dar] prin slava mărturisirii tale celei îndrăznețe ne pregătești și nouă loc, celor care te mărturisim pe tine.

Niciun cuvânt nu poate spune măreția [dumnezeiască], care a întrecut tot neamul omenesc, [când au văzut] un Prunc slab și abia-născut că nu are nevoie de nimic. [Dar noi], cei slabi și neputincioși, [Sfinte Rumwold,] ne rugăm ție ca să ne dai să înțelegem slava pentru care și noi, ca și tine, am fost născuți!

Slavă…, pe glasul 1:

Cât de necercetate sunt căile Tale, Doamne! [Căci] din gura pruncilor și a celor ce sug Tu ai primit laudă. Dă-ne și nouă acum ca desăvârșită să fie lauda noastră pentru Sfântul Tău Prunc, Rumwold, cel care a mărturisit adevărul [Tău], deși era Prunc, ca un om desăvârșit!

Și acum…, al Născătoarei de Dumnezeu, pe glasul al 4-lea:

Cea cu totul lăudată, Maica lui Dumnezeu, spală necurăția din inimile noastre cele păcătoase și rănile și vătămările pe care ni le-au produs patimile, curățește și întărește rătăcirile minții noastre, căci spre noi, robii tăi cei nenorociți și netrebnici, poți să îți arăți marea ta putere și milostivire.

Vohodul, Lumină lină…, prochimenul zilei. După care avem 3 paremii: Is. 29, 9-24; I Cron. 16, 7-36 și Deut. 11, 1-12.

La Litie, pe glasul al 6-lea:

Tu, [Sfinte al lui Dumnezeu], ai trăit cu totul în Hristos și ai arătat tuturor care este înțelesul vieții tale: că tot ceea ce este cu neputință la om, e cu putință numai împreună cu Dumnezeu. Arată-ne dar nebunia iubirii noastre pentru slăbiciunile pe care le avem și dă-ne nouă, prin harul tău, să ne biruim patimile!

Slavă…

Curajos ai fost în mărturisirea ta, cel ce te-ai arătat a fi cu totul bărbătos, și [ai fost] slăvit în vorbirea ta atunci când, abia fiind născut, tu ai rămas așa cum ai fost făcut, deși noi putem deveni mereu alții.

Și acum…

Ca o Maică te-ai bucurat când ai dăruit viață, dar ca Maica Celui Preaînalt te-ai bucurat de [nașterea] Mântuitorului [vieții noastre]. Roagă-te dar pentru noi unuia Dumnezeu, ca să viețuim cum se cuvine, asemenea ție, [Stăpână].

La stihoavnă, pe glasul al 8-lea:

Să mărturisim cu toții, cu îndrăzneală, slava sfințeniei tale, a celui născut din nou în Hristos, și care ai fost ridicat prin aceasta la viața cea desăvârșită, o, Sfinte Rumwold Mărturisitorule, ca să ne înnoiești pe noi și acum și veșnic.

Stih: Domnul îi păzește pe cei credincioși, El îi va primi pe orfan și pe văduvă.

Tu ai schimbat stăruințele egoiste ale pruncilor [the selfish pleadings of babes] prin minunata mărturisire a credinței mântuirii noastre [the wondrous confession of our saving faith]. Iar tu, cel care ai schimbat lumea din jurul tău, [Sfinte] Rumwold, întoarce și inimile noastre pământești [spre Tine] mai înainte de sfârșit.

Stih: Domnul îi îndreptează pe cei căzuți, Domnul îi iubește pe cei Drepți.

Pentru ca să împlinești cele mai mari țeluri ale vieții noastre, tu ai venit și ne-ai răspuns la întrebări pe care niciodată nu ni le-am fi pus. Căci este al nostru a primi și al dragostei tale este a dărui.

Slavă…

Ca o nouă făptură tu ai venit, ca o nouă făptură în întregime vie, [Sfinte Rumwold]. Pe când noi am zdrobit curăția cu curiozitatea [noastră cea deșartă]. Însă eliberează-ne pe noi [de patimi] prin viața ta [cea sfântă], Mărturisitorule al lui Hristos, [prin Cel care este] viața noastră.

Și acum…

Tu L-ai mărturisit pe Fiul tău ca Dumnezeu, de Dumnezeu Născătoare, cu o dragoste mai presus de toate iubirile cele pământești. O, Preacurată Maică a lui Dumnezeu, bucură-te, căci întru tine noi ne-am pus nădejdea!

Troparul, pe glasul al 4-lea:

Mare este mărturisirea ta, o, Sfântule Prunc, și mare este, asemenea uimirii noastre, lauda noastră adusă ție! Slăvită este rostirea ta, dătătorule de înțelepciune, și [prea]slăvit este Duhul prin Care înțelepciunea ta s-a pogorât până la noi. [De aceea,] Sfinte Rumwold, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre, pentru că El Însuși le-a făcut.

Utrenia

La Dumnezeu este Domnul…se cântă troparul Sfântului de două ori, Slavă… Și acum…, și a Născătoarei în același glas. După prima catismă din Psaltire, se cântă cântarea aceasta pe glasul al 4-lea:

Te-ai odihnit cu Drepții, o, minunatule Sfânt [al lui Dumnezeu], a căror nepătimașă înțelepciune nu are alt scop decât pe Hristos. Și având strălucire mai presus decât toți fiii oamenilor, tu strălucești veșnic, ca o stea, în Împărăția lui Dumnezeu. Fie dar ca slava faptelor tale, cele mai mari decât ale oamenilor, [Sfinte] Rumwold, să strălucească cu mare îndrăz- neală și prin viețile noastre!

Slavă…Și acum…, a Născătoarei, pe același glas:

Curată, fără pată și Fecioară a Mirelui [tău], care singură ai născut, în timp, pe Fiul Cel veșnic și pe Cuvântul lui Dumnezeu, împreună cu Sfinții Apostoli, cu Mucenicii, cu Profeții și cu Cuvioșii, rugați-L pe El să ne dăruiască nouă iertare și mare milă!

După a doua catismă din Psaltire, se cântă cântarea aceasta pe glasul al 4-lea:

După cum cămila nu poate trece prin urechile acului, tot la fel și cuvântul lui Dumnezeu nu poate vorbi prin buzele unui prunc. Însă mântuirea este cu putință cu Dumnezeu și numai cu El, încât harul care a fost în tine, ne-a arătat nouă căile ultimei înțelepciuni. [Căci] trupul stricăcios este transfigurat prin slava Lui, [Sfinte] Rumwold, și toți oamenii sunt slăviți prin minunea vieții tale.

Slavă…Și acum…, apoi a Născătoarei:

Preacurată Fecioară, ceea ce singură L-ai purtat pe Făcătorul [tău], Care singur a împodobit umanitatea cu nașterea ta, izbăvește-ne pe noi de cursele cele înșelătoare ale lui Belial, întărește-ne pe noi pe piatra iubirii pentru Hristos și roagă-te Lui [neîncetat], Celui ce S-a întrupat din tine, [Fecioară și Maică].

Mărimurile Sfântului:

Te mărim pe tine, [Sfinte] Rumwold, și minunea celor trei zile a vieții tale, și cinstim sfântă pomenirea ta. De aceea, roagă-te pentru noi Domnului nostru Iisus Hristos și Dumnezeului nostru, [ca să se mântuiască sufletele noastre]!

Ps. 67. 12: Domnul va da glas cu putere multă celor care aduc vestiri bune.

Cântare pe glasul al 4-lea:

Ca un far al slavei [a beacon of the glory] care pe oameni îi poate străluci, ca un Prunc cu toată îndrăzneala [te-ai arătat] și după ce te-ai ridicat din nou, după trei zile, ai strălucit din ceruri și luminezi acest pământ înnoptat. Din această viață [ai trecut] la viața [cea veșnică], și ți-ai săvârșit călătoria ta de aici, [urmând] Calea, Adevărul și Viața, [pe Domnul] întregii umanității.

Slavă…Și acum…, apoi a Născătoarei:

Cerul și pământul sunt pline de slava ta, Curată și Preanevinovată Maică a tuturor. [De aceea], roagă-te pentru noi Fiului tău și Dumnezeului nostru, ca Lumina care luminează pe toți oamenii, să ne lumineze și pe noi, cei care contemplăm slava ta cea mai presus de toate.

Primul antifon, pe glasul al 4-lea: Din tinerețile mele…

După care prochimenul, pe glasul al 7-lea: Cinstită este în fața Domnului moartea Sfinților Lui.

Stihul: Ce voi răsplăti Domnul pentru toate câte mi-a dat mie?

Evanghelia: In. 14, 8-17. Apoi Ps. 50, după care stihira glas 6:

Minunea vorbirii Pruncului, umplut cu toată înțelepciunea cea de sus, risipește închipuirea celor mândri și înalță credința Drepților. De aceea îți cântăm ție, [Sfinte] Rumwold, ca cel ce ești om desăvârșit sub slăbiciunea cea pruncească.

Canonul,

pe glasul al 6-lea.

Stih: [Sfinte] Rumwold, al harului celui desăvârșit, [pe tine] te lăudăm!

Cântarea întâi

Irmosul:

Când Israil a trecut cu piciorul marea ca pe uscat, văzându-i pe ei urmăritorul faraon s-a înecat. [Iar] ei au strigat: Să cântăm lui Dumnezeu cântare de biruință!

[Sfinte] Rumwold, uimirea Îngerilor și a oamenilor, îndrăznețule întru slava ta și dăruitorule de har, pe tine te lăudăm și te slăvim, noi, cei ce suntem pe acest pământ și privim la a ta întreagă și neclintită mărturisire, pentru ca să cunoaștem și noi slava lui Dumnezeu.

Ridicat fiind la cele de sus prin slava Celui Preaînalt, tu, cel născut ca om și ca prunc te-ai arătat având înțelepciunea cea de mulți ani, pe care ne-a arătat-o prin tine Hristos, Cel singur atotputernic. O, Sfinte Rumwold, bucuria Drepților, învață-ne pe noi înțelesul numelui Pruncului lui Dumnezeu!

Slavă…

Mai mult decât poate un Prunc nou-născut sau cel mai înțelept dintre cei înțelepți în înțelepciunea cea lumească, cuvintele au purces din buzele tale purtătoare de har, [Sfinte Rumwold], și au vestit că omul poate fi mereu altul, deși rămâne om, prin harul Celui atotputernic, al atotînțeleptului Dumnezeu, prin Care totul este cu putință și toate se împlinesc.

Și acum…

Te lăudăm pe tine Preacurată Născătoare de Dumnezeu, căci noi suntem fiii Fiului tău și fiii Pruncului tău, iar adăpostul și scăparea noastră [tu ești]. [De aceea], niciodată nu înceta să te rogi Fiului tău și Dumnezeului nostru, pentru ca toți să se nască din nou întru El.

Cântarea a 3-a

Irmosul

Nu este sfânt precum Tu, Doamne, Dumnezeul meu, Care ai înălțat puterea credincioșilor Tăi, Dumnezeule, și ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

Purtătorule de har, o, vasul Duhului, prin puterea ta ai vestit numele demnității împărătești, la care toți oamenii sunt chemați. Iar tu, ca unul ce ești de viță împărăteasă prin naștere și prin faptele tale, [Sfinte] Rumwold, dă-ne să ne împărtășim și noi de ajutorul tău [dumnezeiesc]!

Luminat [fiind] de strălucirea Domnului oștirilor [cerești], și neștiind altceva decât pe El, ai cerut unirea mistică cu El, lucru confirmat de viața ta cea plină de har, Sfinte Rumwold. [De aceea,], prin lumina vieții Duhului [Sfânt], dă-ne și nouă să trăim în noi înșine adevărul Cuvântului [dumnezeiesc].

Slavă…

Cerând Botezul în apa cea vie, cu valurile cuvintelor harului n-ai fi putut vorbi, dacă nu ți-ar fi fost dat ție de la Dumnezeu. Căci ai arătat nouă viața în Duhul [Sfânt], pentru că ai trăi în trup dar mai presus de lume. [De aceea, Sfinte] Rumwold, îmbrăcându-te în trupul pruncului, ai arătat deșarte închipuirile noastre [cele lumești].

Și acum…

Preacurată [Stăpână], slava [tuturor] maicilor și a neamului omenesc, luminează prin milostivirea ta mințile oamenilor milostivi, pentru noi cei lipsiți de înțelegere. Tu, cea care ești stâlpul [a toată] virtutea, Născătoare de Dumnezeu, roagă-te să ne mântuim noi, [păcătoșii]!

Pe glasul al 4-lea:

Când contemplăm faptele tale, minunatule [Prunc], vedem cât de departe suntem de curăția ta și de razele slavei tale. Și ne rușinăm de tăria ta dumnezeiască și dorim, noi, netrebnicii, ca durerea să străpungă inimile noastre. [De aceea, fiind] neajutorați ca pruncii înainte de deplinătatea vieții lor, la tine cădem [și strigăm], o Sfântule Prunc [al lui Dumnezeu, Sfinte Rumwold]: nu ne părăsi din cauza neputințelor noastre [cele multe și rele]!

Slavă…Și acum…A Născătoarei:

Maică mai presus de toate născătoarele de prunci și începutul adevăratei înțelepciuni, venim către tine, Născătoare de Dumnezeu, ca să ne mângâi și să ne povățuiești, căci [numai] prin rugăciunile tale către Fiul tău, noi, păcătoșii [și smeriții], putem să creștem în dreptate și în înțelepciune.

Cântarea a 4-a

Irmosul:

Hristos este tăria mea, Dumnezeul meu și Domnul meu, cântă dumnezeiește Sfânta Biserică, strigând cu inimă curată și slujind prăznuirile ei întru Domnul.

S-au înfricoșat ascultătorii tăi de slava ta și s-au minunat de îndrăzneala pe care ai avut-o, purtătorule de har, [Sfinte Rumwold]. Muți au stat în fața înțelepciunii tale și ascultători înaintea măreției tale, dorințele tale ei împlinindu-le. Iar noi, ca unii prea mici [stând] înaintea ta, Pruncule [al lui Dumnezeu], ne punem încrederea în Dumnezeu și ne arătăm slăbiciunea noastră.

Veniți [cu toții], ca să înțelegem că omul în Hristos poate fi om mai presus de om! Veniți ca să cunoaștem că prin vărsarea tuturor [patimilor] noastre vom descoperi [în noi] Împărăția cea dintâi! Căci te slăvim pe tine, [Sfinte] Rumwold, lumina adevăratei înțelepciuni, cel mare în pruncia ta și luminos prin voința ta.

Slavă…

[Sfinte] Rumwold, Mărturisitorule al [dreptei]-credințe, întru tine noi cinstim învingerea patimilor. Căci călcând în picioare stricăciunea omenească tu ai adus copitele de foc ale harului în blândețea [the fiery hooves of grace in the gentleness] pruncilor. [Dar] neputând să înțelegem cu mințile și inimile noastre pătimașe [întreagă viața ta], noi învățăm [de la tine] să recunoaștem măreția și dragostea [dumnezeiască].

Și acum…

Nimeni nu poate întrece sfatul tău pe care l-ai dat în Cana, Preacurată, când le-ai spus slujitorilor [de la nuntă] ca să facă tot ce le va spune Mântuitorul [lumii]. Și lucrând în deplină ascultare tot ceea ce era cu dreptate, de aceea noi te cinstim pe tine, Fecioară, ca pe Maica Dumnezeului nostru și [plină] de desăvârșirea a toată dragostea.

Cântarea a 5-a

Irmosul:

Luminează cu lumina Ta cea dumnezeiască, Dumnezeule, sufletele celor care cu dragoste mânecă[71] rugându-se către Tine! Ca să Te cunoască pe Tine, Cuvântul lui Dumnezeu, ca pe adevăratul Dumnezeu, Care ne-a scos pe noi din întunericul păcatului.

Înfășurat în giulgiuri[72], după cum a fost Mântuitorul [pus în mormânt], tu te-ai pogorât în baia nașterii din nou și te-ai unit pe tine cu Cel iubit de tine. O, [Sfinte] Rumwold, confratele nostru și cetățeanule [al Împărăției] lui Dumnezeu, dă-ne nouă să ne asemănăm ție [întru toate]!

Ridicat ai fost la înălțimile [cele cerești] de Sprijinitorul tău, și ne ridici pe toți, până la cel mai slab dintre cei credincioși, [cu rugăciunile tale către Domnul, o, Sfinte] Rumwold. [De aceea], roagă-te ca să ne învrednicim și noi de mila Domnului!

Slavă…

Cel mai nelumesc dintre muritori [te-ai arătat Sfinte Rumwold], deși ești învățătorul nostru. Iar pătimașele noastre suflete te contemplă pe tine, care ai plecat de aici imediat după ce ai primit Sfântul Botez. Cel care știi neputințele noastre, ajută-ne nouă ca să ne împărtășim și noi de slava ta!

Și acum…

Preacurată Maică a Mântuitorului, care ai primit viața ta de la Fiul tău, la fel ca noi, roagă-te pentru noi ca să înțelegem cum Duhul Se pogoară în apele Botezului peste toți oamenii, ca una care ești plină de har și de dragoste și ești exemplul desăvârșit al oamenilor.

Cântarea a 6-a

Irmosul:

Marea vieții văzând-o înălțându-se de potopul ispitelor, la cerul Tău cel lin aleg și strig către Tine: din stricăciune ridică-mă, mult Milostive!

În fața îndrăzneței tale mărturisiri a credinței noastre celei mântuitoare suntem copleșiți și încurcați [, Sfinte al lui Dumnezeu,] căci și cei care au văzut-o au înțeles neputințele lor și în fața minunii tale nu au încercat să ispitească credința lor în Dumnezeu. [De aceea, Sfinte] Rumwold, veselindu-te în ceruri, bucură și pământul!

Tot adevărul oamenilor a fost descoperit întru tine, [Sfinte Rumwold], căci tu nu ai învățat lucrurile pentru ca să vii la împlinirea cu fapta a toată cunoașterea pe care ai avut-o. O, dumnezeiescule Prunc, învață-ne și pe noi bucuria darurilor lui Dumnezeu!

Slavă…

Mărturisești veșnic pe Domnul în ceruri, [Sfinte Rumwold], căci tu continui pentru veșnicie ceea ce ai început aici, pe pământ. Și prin aceasta ne arăți că nu există o altă veșnicie decât aceea a celor uniți cu Domnul în cuvânt și în faptă. O, Sfinte Prunc al frumuseții curate [of pristine beauty], ajută-ne să ne facem cu totul simple viețile noastre pentru Dumnezeul nostru!

Și acum…

Bună păstoriță [good shepherdess] a credincioșilor celor care cunosc pe Fiul tău, fă ca prin mijlocirea ta noi să învingem păcatul în noi înșine rămânând în adevărul Domnului.

Condacul, pe glasul al 2-lea:

Cele trei zile ale vieții tale au fost viață din belșug, cel te-ai născut cu mărturisirea credinței pe buzele tale și după neîncetata mărturisire a acestei credințe prin cuvinte și prin fapte, te-ai înălțat la Tatăl [Cel ceresc]. O, Sfinte Rumwold, preaminunatule Prunc, roagă-te pentru noi, cei care te lăudăm pe tine, ca să primim [mare] milă!

Icosul:

De ce te minunezi, neamule omenesc, de slava și de îndrăzneala care îți aparține? Ce e cu putință și ce se cere de la fiecare om s-a împlinit într-un Prunc de trei zile. Ci mai degrabă să ne pocăim și să strigăm către cel mai plăpând dintre noi, în care s-a arătat tăria celor nemuritoare: Bucură-te, omule [al lui Dumnezeu], cel care ne-ai chemat pe noi la Împărăția lui Dumnezeu, unde adevărații și neșovăitorii slujitori ai Lui pot fi cei mai mici și neînvățați! O, Sfinte Rumwold, minunatule Prunc, roagă-te pentru noi, cei care te lăudăm pe tine, ca să primim [mare] milă!

Cântarea a 7-a

Irmosul:

Un Înger a rourat cuptorul Sfinților Tineri [în Babilon] dar, din porunca lui Dumnezeu, caldeenii au fost mistuiți și tiranul a fost biruit, fapt pentru care ei au strigat: Binecuvântat ești Tu, Dumnezeule al părinților noștri!

S-a arătat în tine, cel mic după trup, harul cel fără margini al Mântuitorului [lumii], cel care ai cuprins în câteva fraze tot ceea ce omul poate cunoaște. Sfinte Rumwold, Pruncule [dumnezeiesc], dă-ne și nouă să creștem în adevărul cel dumnezeiesc!

Cei necredincioși, într-o viață îndelungată, au căutat lucrurile pe care tu le-ai mărturisit, dar le-au căutat în înțelepciunea anilor lor și nu în curăția inimii lor. De aceea, [Sfinte] Rumwold, predica ta este înțeleasă numai de cei care au inima lor nepervertită.

Slavă…

Mărturisitorule în cuvânt și în faptă și propovăduitorule al preoților și al Sfinților, tu ai arătat că Duhul suflă unde e ascultat și că El poate fi purtat de către toți. [De aceea], ajută necredinței noastre, [Sfinte] Rumwold, întărindu-ne în ceea ce toate inimile creștine mărturisesc!

Și acum…

Toată limba credincioșilor te laudă pe tine, Maica lui Dumnezeu, împlinitoarea profeției celei din vechime, care era peste puterea de înțelegere a oamenilor, dar, prin curăția ta, s-a arătat celor Drepți. Cea mai vrednică dintre toți, Preacurată, roagă-te Fiului Tău să ne dăruiască mare milă!

Cântarea a 8-a

Irmosul:

Tu ai rourat focul Sfinților cu rouă, Tu jertfa cea aprinsă a omului drept [ai binecuvântat-o] cu apa [Ta], Hristoase, Cel care faci toate câte voiești și pe Tine Te lăudăm în toți vecii.

Minune a minunilor s-a văzut întru tine, [Sfinte] Rumwold, căci ți-ai vestit și imediata ta adormire, cea de a treia zi către Domnul, lucru care s-a și făcut. Încredințează-ne dar și pe noi ca să cunoaștem că trebuie să întoarcem Domnului ceea ce el ne-a dat[73].

Înălțarea [duhovnicească] depășește plângerea la plecarea ta din această viață, [Sfinte] Rumwold, căci cu cea mai mare claritate, pentru toți, s-a văzut alegerea ta [de către Domnul]. [De aceea], dă-ne și nouă să purtăm pentru toți harul certitudinilor care au strălucit dintru tine!

Să lăudăm, bine să cuvântăm și să ne închinăm Domnului, cântându-I și preaînălțându-L pe El întru toți vecii.

Cinstită a fost viața ta, Sfinte [Rumwold], minunate au fost minunile tale și [prea]minunate tainele tale. [Căci fiind] născut după chipul lui Dumnezeu, astfel ai trăit și te-ai odihnit întru El. Învață-ne și pe noi, [Sfinte] Rumwold, căci nu există nimic [bun] fără simplitate și fără slava cea mai presus de toate.

Și acum…

Bucură-te, [Prea]sfântă Maică [a lui Dumnezeu], căci în chipul [Sfântului] Rumwold, Pruncul, ascultarea a născut din nou rod împărătesc. Vindecă, Multmilostivă [Maică], sufletele care sunt chinuite de îndoieli!

Cântarea a 9-a

Irmosul:

Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putință oamenilor, spre Care nu cutează a căuta Oștile Îngerești, dar, prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor, Cuvântul întrupat, pe care slăvindu-L împreună cu Oștile Îngerești, pe tine te fericim.

Conform propriilor tale porunci, atotînțeleptule [Prunc] nevinovat, te-ai odihnit și de două ori au fost mutate [Sfintele tale Moaște], dovedindu-se prin aceasta taina descoperirii tale. Căci tu poți să-i faci pe cei neștiutori să înțeleagă, arătându-ne prin acestea toate că trebuie să învățăm [cele dumnezeiești] de la tine.

Prin adormirea trupului tău, tu ai arătat că cele cu neputință sunt cu putință, datorită apelor vindecătoare care au țâșnit din momântul unde tu te odihnești. Căci cei Drepți sunt vii pururea și ei pot face minuni fără încetare.

Slavă…

Căutătorii de povești, care fug de adevăr, nu zăbovesc aici, înaintea acestui dumnezeiesc Prunc al lui Hristos, pentru că El a spulberat idolul înțelepciunii omenești, prin care demonii își bat joc de noi. Ci, mai degrabă, pocăiți-vă și vă bucurați, căci de un astfel de har desăvârșit s-a învrednicit un om muritor.

Și acum…

Roagă-te pururea Fiului Tău și Dumnezeului nostru, Preasfântă [Maică] și Preabinecuvântată de toți pământenii, primind rugăciunile nevrednicilor robilor tăi și le du înaintea slavei Fiului Tău, ale celor care au inimă neprefăcută și care caută adevărul care să îi facă oameni cu adevărat.

Luminânda, pe glasul al 8-lea:

Ca o lumină ai venit în lume și ai orbit ochii celor orbi [duhovnicește]. Căci ai arătat că ei nu pot vedea, pentru că vederea lor [trupească] nu înseamă nimic. [De aceea], Sfântule Prunc Rumwold, dă-ne și nouă credință curată prin rugăciunile tale!

Slavă…Și acum…, a Născătoarei:

Bucuria tuturor oamenilor și Maica Împăratului ceresc, prin tine noi venim la cunoașterea și la iubirea slavei [celei dumnezeiești], a celei mai presus de orice minte, ca una care ai primit în brațele tale pe Sfântul Prunc [Rumwold], care ne-a arătat nouă slava Fiului tău.

La Laude: 4 stihiri pe glasul al 4-lea:

Îl lăudăm pe Sfântul Tău Prunc, Mântuitorul [nostru], cel întru care Ți-ai arătat slava Ta și profunda Ta dragoste față de noi și prea multa ta bunătate, [Dumnezeule]. Iar prin rugăciunile sale noi căutăm slava aceea, care s-a arătat întru el și pe care Tu o dărui celor care Îți cântă Ție cu credință.

Întru îndrăzneala mărturisirii tale, [Sfinte] Rumwold, s-a revelat slava Domnului. Dar nu numai în cuvinte, ci și în fapte cu putere ai arătat tu slava lui Dumnezeu, cea care îl întărește pe om și îl face mai presus de om, deși este Prunc, dar un Prunc mai presus decât pruncii.

Tu L-ai propovăduit pe Hristos, Sfântule Prunc, nu în cuvinte, ci în puterea Duhului, arătând cuvintele adevărului a fi adevărate și că sunt pline de realitate cuvintele pe care noi le mărturisim. [De aceea], Sfinte Rumwold, ne rugăm ție, ca să ne izbăvești din visările [cele deșarte] prin fapte [de pocăință]!

Cuvintele tale cele mai presus de cuvinte arată că adevărate sunt toate cele spuse de tine, [Sfinte] Rumwold, pentru că nu sunt după înțelepciunea anilor tăi. De aceea, roagă-te Domnului pentru noi, căci numai El știe a ne milui pe noi.

Slavă…, pe glasul al 5-lea:

Te-ai făcut locaș al Duhului [Sfânt] în scurta ta viață pămntească, și Hristos te-a chemat pe tine, împreună cu Tatăl, ca să locuiască întru tine. Sfântule Prunc Rumwold, roagă-te pentru noi Treimii Celei deoființă, [ca să se mântuiască] sufletele noastre!

Și acum…

Te lăudăm pe tine, Născătoare de Dumnezeu, căci pe tine te cunoaștem ca Maică a Fiului tău, prin Care a venit mântuirea a toată lumea. Preacurată, purtătoarea Cuvântului [celui dumnezeiesc], dă-ne nouă vindecare de patimile noastre!

Doxologia mare, troparele, ecteniile, apolisul. Ceasul întâi.

La Liturghie, la Fericiri, 8 tropare de la Cântarea a 3-a și a 4-a din Canonul Mărturisitorului.

Prochimenul pe glas 7: Cinstită este în fața Domnului moartea Sfinților Lui.

Stihul: Ce voi răsplăti Domnul pentru toate câte mi-a dat mie?

Apostolul: Rom. 8, 5-11. Evanghelia: In. 17, 20-26.

 Rugăciune către Sfântul Rumwold

Învață-ne să te cunoaștem pe tine, Sfinte preaminunate, care te odihnești cu Drepții în Împărăția lui Dumnezeu! Învață-ne să cunoaștem harul cu care ai fost umplut. Învață-ne să prăznuim cele trei zile ale vieții tale, slăvita ta cuvântare și îndrăzneala mărturisirii tale. Învață-ne să cinstim sfântă pomenirea ta. Învață-ne să ne unim cu Domnul și să ne păstrăm întru curăție și întru totul să trăim întru El. Învață-ne să fim, după cum ești tu, o mărturisire vie și deplină a slavei lui Dumnezeu, în cuvânt, cugetare și faptă. Învață-ne că toate lucrurile sunt cu putință împreună cu Dumnezeu. Învață-ne, [Sfinte] Rumwold, că adevărata viață e numai în Domnul. Roagă-te pentru noi ca Domnul să trimită pe Duhul Său cel Sfânt peste noi și să ne cheme pe noi la Sine în palatele Sale cele cerești. Căci Lui I se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Rumbold Leigh, autorul slujbei sale, susține că Sfântul a trăit în anul 662 d. Hr.[74]. La fel susține și Keith Spence[75]. Cei care au pus placa memorială vorbesc însă despre circa 650 d. Hr. Adică despre o diferență de 12 ani între cele două date.

În Viața Sfântului în limba latină, după cum am văzut, regele Penda, bunicului Sfântului Rumwold, trăia și a participat la Botez[76]. Însă Penda moare în 15 noiembrie 655. Dacă Sfântul Rumwold s-a născut în 650, Penda putea fi prezent la Botez. Dar el nu ar fi putut fi prezent, dacă Sfântul Rumwold s-a născut în 662.

Tatăl său, regele Alhfrith, e numit în Viața Sfântului „rex Nortanhimbrorum”[77]. Însă Alhfrith a fost rege între 655-664[78]. Dacă dăm credit anului 650, atunci tatăl Sfântului Rumwold nu era rege. Rămâne ca 662 să fie data corectă.

Dar dacă alegem anul 662, regele Penda nu a fost la Botez, pentru că murise de 7 ani. Așa că niciunul dintre ani nu concordă cu totul cu Viața Sfântului. Însă prefer anul 662, pentru că e un an al domniei lui Alhfrith, tatăl Sfântului.

Din a 3-a cântare a cântării a 9-a am înțeles ce înseamnă St. Rumwold’s Well. Pentru că izvorul minunat a țâșnit din mormântul său din Buckingham. Din al treilea loc și ultimul al îngropării sale.

Sfintele Moaște ale Sfântului Rumwold, ca și ale Sfintei sale mame, au fost distruse de protestanți[79]. Însă, dacă extremismul eretic i-a distrus Sfintele Moaște, Sfântul lui Dumnezeu, Sfântul Rumwold, ne aude pe toți când ne rugăm către el. Și ne umple de curăția, de frumusețea prunciei sale, de nevinovăția și candoarea lui.

Însă în satul Bonnington din Anglia[80] există o biserică anglicană închinată Sfântului Rumwold.

Despre[81] care aflăm că este „una din cele 6 biserici închinate Sfântului Rumwold, care s-au păstrat”[82] până azi, și că biserica e din 796 d. Hr[83]. Adică construită la 146 de ani de la adormirea Sfântului Rumwold. Ceea ce înseamnă că cinstirea lui era vie și după un secol și jumătate.

În 1477, Richard Fowler, cancelar al ducatului de Lancaster, dorea să facă un nou mormânt sau o nouă raclă Sfântului Rumwold[84].

În 1505 exista o capelă în Wetherden închinată Sfântului Rumwold[85]. Astăzi, Wetherden este un sat în comitatul Suffolk din Anglia[86].

În satul Pentridge, din Anglia[87], există o altă biserică anglicană închinată Sfântului Rumwold. Ea a fost reconstruită în 1855[88].

Însă marea minune a vieții Sfântului Rumwold este teologia pe care el a predicat-o.

Și el și-a început mărturia vieții sale prin aceea că e creștin, cu sensul că vrea să fie botezat creștinește, după care a mărturisit pe Dumnezeul treimic, pe Dumnezeul mântuirii noastre. Pe Dumnezeul unul după ființa Sa dar întreit în persoane: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh Dumnezeu.

Iar el, cel abia născut, n-a vrut să fie primit în mâini de cei păcătoși, ci de Preoții lui Dumnezeu. De la ei a cerut Botezul, Mirungerea și Sfânta Euharistie și le-a și primit.

Sfântul Rumwold a urmat exemplul Domnului și al Sfântului Ioan Botezătorul. A urmat smereniei celei dumnezeiești. Mărturia pe care o dă despre Sfântul Ioan e cuceritoare, el punându-l în relație directă cu Domnul.

Pentru Sfântul Rumwold, Botezul e Taina [Mysterium] lui Dumnezeu și prin ea noi devenim creștini. Și Tainele lui Dumnezeu sunt slujite de ierarhia Bisericii și nu de orice credincios.

Ceea ce se face în numele Prea Sfintei Treimi se face cu harul Său. Totul e ușor când se face cu Dumnezeu. Piatra în care el a fost botezat, prin puterea lui Dumnezeu, a devenit ușor de cărat.

Apa în care Sfântul Rumwold a fost botezat a fost apă sfințită și nu una oarecare. El a fost botezat și miruns, apoi s-a slujit Dumnezeiasca Liturghie, la care a fost împărtășit. Botezul a precedat Sfânta Liturghie, pentru ca cel nou botezat să se împărtășească cu Domnul în cadrul Sfintei Liturghii.

Locul unde Sfântul a fost botezat a primit, din voia lui Dumnezeu, un har aparte. Pentru că acolo aerul e parfumat, ierburile rămân verzi și împrăștie dulceața nectarului. Căci Dumnezeu dorește să amprenteze, cu harul Său, în mod special, anumite locuri, unde au trăit cei plăcuți ai Lui.

Proaspătul creștinat, Sfântul Rumwold, începe să predice. El cere să fie ascultat și le vorbește celor prezenți despre Înțelepciunea ipostatică a Tatălui, despre Fiul Său Cel iubit. Căci Tatăl a făcut și face toate prin Fiul întru Duhul Sfânt. Dumnezeu e Cel ce ține toate și El îi smerește pe cei mândri, care se încred în ei înșiși în mod păcătos. Și Sfântul Rumwold vorbește din porunca lui Dumnezeu, numind trupul său un coș sau un vas în care el are sufletul, pe care l-a primit de la Dumnezeu.

Sufletul nostru e de la El și nu s-a creat de la sine. Iar lucrul minunat, accentuează Sfântul Rumwold, nu e că un prunc vorbește mai presus de fire, ci că Dumnezeu vorbește și ne minunează prin el. Iar căile lui Dumnezeu sunt de neînțeles pentru noi.

Sfântul Rumwold mărturisește că Dumnezeu a creat lumea din nimic. Adică ea nu a existat înainte ca El să o creeze. Iar El a făcut pământul și stelele, împodobindu-le cu frumusețe și nu le-a creat la întâmplare și urâte și lipsite de profunzime. Dumnezeu locuiește în cer, dar pământul e scăunelul picioarelor Lui. Pentru că El e prezent în toată creația Sa prin slava Lui și cunoașterea Lui se dobândește prin curăția inimii.

Sfântul Rumwold, Părintele nostru, ne vorbește despre dogma triadologică ca unul dintre marii teologi ai Bisericii. El mărturisește deoființimea persoanelor dumnezeiești și perihoreza Lor. „Căci Tatăl este în Fiul și Fiul în Tatăl și Duhul Sfânt, prin Care sunt renăscuți toți cei credincioși, este în Amândoi. Și din acestea se înțelege fără dubii faptul că Dumnezeu este și Tatăl și Fiul și Sfântul Duh”. Duhul Sfânt îi renaște pe cei credincioși prin Botez, pentru că Tatăl, prin Fiul întru Duhul Sfânt ne umple de slava Lui la Botez. Nu doar Duhul Sfânt ne renaște pe noi, ci Tatăl prin Fiul întru Duhul Sfânt.

Sfântul Rumwold mărturisește identitatea personală a fiecărei persoane dumnezeiești și, totodată, deoființimea Lor. Căci, „deși e diferită persoana Tatălui de a Fiului și de a Sfântului Duh, [totuși] una este ființa [Lor], aceeași este egalitatea [dintre Ele], una este măreția și puterea [Lor], una este veșnicia și desăvârșirea [Lor], cinstea și lauda [Lor]. Slava [Lor] este una și la fel și Împărăția și bucuria, una este imensitatea, cât și slava și nemurirea [Lor]”.

El ne cere să credem și să mărturisim „această Treime”, pe Care el ne-a propovăduit-o. Căci Treimea Bisericii are „o singură ființă”. Iar Treimea Bisericii ne unifică interior persoana noastră.

Față de Dumnezeu noi trebuie să ne manifestăm ca oameni credincioși, ca oameni evlavioși, ne subliniază Sfântul Rumwold, fapt pentru care trebuie să ne pocăim de păcatele noastre. Pocăința atrage asupra noastră iertarea lui Dumnezeu, care e adevărata viață. Pentru că Dumnezeu vrea ca noi să trăim duhovnicește și nu trupește.

Lucrarea dreptății înseamnă lucrarea poruncilor Lui. Iar „justificationes Christi [îndreptările lui Hristos]” arată că nu există o singură îndreptare, doar atunci când credem, așa cum în mod fals afirmă protestanții și neoprotestanții, ci există îndreptări continue ale persoanei noastre de către El. Luminări continue ale noastre ca să știm ce să facem.

Viața ascetică, iertarea, iubirea și milostenia trebuie să ne reprezinte. Și credința adevărată e aceea care, prin harul lui Dumnezeu, ne curățește de toată necurăția și ne sfințește.

Dumnezeiescul Prunc Rumwold îl numește pe Domnul și Doctor al sufletelor și al trupurilor noastre. Și El ne vrea liturgici, ne vrea eclesiali, ne vrea Sfinți. Vrea să slujim în harul lui Dumnezeu, să Îi slujim Lui cu veselie.

Vestindu-și ziua morții din prima zi a vieții, Sfântul Rumwold ne-a arătat că e plin de har și văzător cu duhul. El a cerut unde să fie îngropat și de câte ori să fie dezgropat și reîngropat. Și prin asta ne-a arătat că s-a îngrijit de Sfintele sale Moaște, dar și de cei care a dorit să fie lângă ele, în apropierea lor.

Necredința și înșelarea demonică a necinstirii Sfintelor Moaște i-au făcut pe protestanții fără de Dumnezeu să îi distrugă Sfintele Moaște. Lui și mamei sale și altor Sfinți ai lui Dumnezeu. Și prin asta ne-au privat de contactul direct cu trupul lor îndum- nezeit. Căci Sfintele Moaște sunt ajutor dumnezeiesc preaminunat în viața noastră, a celor credincioși, și prin ele și prin rugăciunile către Sfinți noi ne întărim și ne îndreptăm continuu viața noastră.

N-am găsit până acum nicio Sfântă Icoană a Sfântului Rumwold Mărturisitorul, Părintele nostru. Cel care, prin viața lui de trei zile, ne-a vestit Treimea cea preadumnezeiască. Acest lucru grav, indolența față de Sfinții lui Dumnezeu, e un minus enorm în viața noastră bisericească. Pentru că, dacă nu îi cinstim pe Sfinți, înseamnă că i-am uitat și i-am părăsit în inima noastră.

Însă tu, Sfinte Rumwold, Mărturisitorule al Treimii, nu ne părăsi! În ciuda uitării și a nepăsării noastre față de tine, tu te roagă neîncetat pentru noi, ca să ne mântuim și noi, păcătoșii. Ca împreună cu tine și cu toți Sfinții și Îngerii Lui, dar mai ales cu Prea Curata Stăpână, să lăudăm veșnic pe Dumnezeul mântuirii noastre, pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh Dumnezeu, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.


[1] Scrisă de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș între 3-8 iulie 2015.

[2] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Rumwold_of_Buckingham.

[3] Three Eleventh-Century Anglo-Latin Saint’s Lives: Vita S. Birini, Vita et Miracula S. Kenelmi, Vita S. Rumwoldi, edited and translated by Rosalind C. Love, in col. Oxford Medival Texts, Pub. Oxford University Press Inc., New York, 1996, p. cxl.

[4] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Penda_of_Mercia.

[5] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mercia.

[6] Ibidem.

[7] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Bede.

[8] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mercia.

[9] A se vedea: http://www.thelatinlibrary.com/bede/bede2.shtml#20.

[10] Ibidem.

[11] A se vedea: http://www.thelatinlibrary.com/bede/bede3.shtml#21.

[12] Bede’s ‘Ecclesiastical History of the English People’, cf. http://www.heroofcamelot.com/docs/Bede-Ecclesiastical-History.pdf, p. 122.

[13] A se vedea: http://www.thelatinlibrary.com/bede/bede3.shtml#21.

[14] John C. Clarke, Medieval and post-modern biography: The example of the Vita S. Rumwoldi, cf.

http://www.buckingham.ac.uk/wp-content/uploads/2011/10/rumwold.pdf, p. 52.

[15] Acta Sanctorum Novembris, ex latinis et graecis aliarumque centium monumentis servata primicenia veterum scriptorum phrasi, collecta digesta, commentariis et observa- tionibus illustrata a Carolo de Smedt, Gulielmo Van Hooff et Josepho de Backer, Societatis Jesu Presbyteris Theologis, tomus I, Parisiis, MDCCCLXXXVII [1887], p. 683.

[16] Cf. http://wollastonchurch.co.uk/wp-content/uploads/2012/11/St-Rumwold.pdf, p. 1.

[17] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Edwin_of_Northumbria.

[18] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Oswald_of_Northumbria.

[19] Idem: http://www.handleychurch.org.uk/historical/historical_st_rumbolds.html.

[20] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Kyneburga,_Kyneswide_and_Tibba.

[21] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Alhfrith.

[22] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Kyneburga,_Kyneswide_and_Tibba.

[23] Ibidem. [24] Ibidem. [25] Ibidem.

[26] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/King%27s_Sutton.

[27] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Brackley.

[28] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Buckingham.

[29] Three Eleventh-Century Anglo-Latin Saint’s Lives: Vita S. Birini, Vita et Miracula S. Kenelmi, Vita S. Rumwoldi, op. cit., p. cxl.

[30] Acta Sanctorum Novembris, op. cit., p. 685. Iar Viața Sfântului Rumwold, din latină, este scrisă pe baza a patru manuscrise: unul de sec. 11, două de sec. 12 și unul de sec. 14, cf. Ibidem.

[31] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Rumwold_of_Buckingham.

[32] John C. Clarke, Medieval and post-modern biography: The example of the Vita S. Rumwoldi, cf.

http://www.buckingham.ac.uk/wp-content/uploads/2011/10/rumwold.pdf, p. 52.

[33] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Cedd.

[34] Idem:

http://wollastonchurch.co.uk/wp-content/uploads/2012/11/St-Rumwold.pdf, p. 1.

[35] Acta Sanctorum Novembris, op. cit., p. 686.

[36] Ibidem. [37] Ibidem. [38] Ibidem. [39] Ibidem. [40] Ibidem. [41] Ibidem. [42] Idem, p. 686, n. 3. [43] Idem, p. 687. [44] Ibidem. [45] Ibidem. [46] Ibidem. [47] Idem, p. 688. [48] Ibidem. [49] Idem, p. 688-689. [50] Idem, p. 689. [51] Ibidem. [52] Ibidem. [53] Idem, p. 690. [54] Ibidem.

[55] Rodney Shirley, St Rumbold of Buckingham, cf.

http://www.buckingham.ac.uk/about/history/rumbold.

[56] Acta Sanctorum Novembris, op. cit., p. 690.

[57] Imagine preluată de aici:

https://en.wikipedia.org/wiki/File:St_Rumbold%27s_well_-_geograph.org.uk_-_423381.jpg.

[58] Rodney Shirley, St Rumbold of Buckingham, cf.

http://www.buckingham.ac.uk/about/history/rumbold.

Imaginea hărții am preluat-o de aici:

http://www.buckingham.ac.uk/wp-content/uploads/2011/10/speed-buckingham.jpg.

[59] Rodney Shirley, St Rumbold of Buckingham, cf.

http://www.buckingham.ac.uk/about/history/rumbold.

[60] Three Eleventh-Century Anglo-Latin Saint’s Lives: Vita S. Birini, Vita et Miracula S. Kenelmi, Vita S. Rumwoldi, op. cit., p. cxl-cxli.

[61] Idem, p. cxli.

[62] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Worcester.

[63] Three Eleventh-Century Anglo-Latin Saint’s Lives: Vita S. Birini, Vita et Miracula S. Kenelmi, Vita S. Rumwoldi, op. cit., p. cxliv.

[64] Rodney Shirley, St Rumbold of Buckingham, cf.

http://www.buckingham.ac.uk/about/history/rumbold.

[65] Preluată de aici: http://www.buckingham.ac.uk/wp-content/uploads/2011/10/rumboldmemorial300b225.jpg.

[66] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Rumwold_of_Buckingham.

[67] Ibidem.

[68] A se vedea:

http://www.handleychurch.org.uk/historical/historical_st_rumbolds.html.

[69] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Rumwold_of_Buckingham.

[70] Idem: http://orthodoxengland.org.uk/serstrum.htm.

[71] A mâneca = a se scula foarte devreme.

[72] Scutecele asemănate cu giulgiurile morții. Lucru care se observă și în Icoana Nașterii Domnului.

[73] Adică sufletul nostru. Pe el trebuie să îl întoarcem Domnului pentru că de la El l-am primit.

[74] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Rumwold_of_Buckingham.

[75] Keith Spence, The Companion Guide to Kent and Sussex, Pub. Companion Guides, Woodbridge, Suffolk, 1999, p. 124.

[76] Acta Sanctorum Novembris, op. cit., p. 687.

[77] Idem, p. 686.

[78] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Alhfrith.

[79] A se vedea:

http://www.handleychurch.org.uk/historical/historical_st_rumbolds.html.

[80] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Bonnington.

[81] Imaginea bisericii e de aici:

http://www.roughwood.net/ChurchAlbum/Kent/Bonnington/Images/Bonnington-St-Rumwold-South-East-2005.jpg.

[82] A se vedea:

http://www.roughwood.net/ChurchAlbum/Kent/Bonnington/Bonnington-St-Rumwold.htm.

[83] Ibidem.

[84] Diana Webb, Pilgrimage in Medieval England, Pub by Hambledon and London, London, 2000, p. 198.

[85] Christopher Harper-Bill, Carole Rawcliffe, Richard G.[eorge] Wilson (editors), East Anglia’s History: Studies in Honour of Norman Scarfe, Pub. The Boydell Press, Woodbridge, Suffolk, 2002, p. 156.

[86] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Wetherden.

[87] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Pentridge.

[88] Idem:

http://www.handleychurch.org.uk/historical/historical_st_rumbolds.html.

Did you like this? Share it: