Traduceri patristice

*

vol. 5

 *

Traduceri și comentarii de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și

Dr. Gianina Maria Cristina Picioruș

***

Sfantul Ioan Gura de Aur

Sfântul Ioan Gură de Aur

(n. 347/349-407, † 14 septembrie,

prăznuit la 13 noiembrie în Biserica Ortodoxă)

Comentariul la Faptele Apostolilor

 *

 Traducere și comentarii de

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Omiliile 1-9: aici, p. 78-259. Apoi, începând cu Omilia 10: prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a și a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a.

***

Căci vă voi ține un discurs medical. Dintre materiile care ajung în pântece, nu toate devin hrană. Căci chiar în ceea ce privește mâncarea însăși, nu toată este nutritivă, ci o parte din ea, în procesul de digestie, se transformă în scaun, iar o parte se transformă în hrană.

Dacă deci, în procesul de digestie, toate lucrurile decurg bine, acesta este rezultatul și fiecare lucru este la locul său. Partea folositoare și sănătoasă merge ea însăși la locul său, în timp ce aceea care este în plus și nefolositoare se strânge și iese afară.

Dar dacă [mâncarea] este într-o cantitate prea mare, atunci chiar și partea nutritivă devine nocivă. Și, ca să vorbim prin exemple, pentru ca înțelesul meu să devină clar pentru voi: în grâu, o parte este făină, o parte griș și o parte tărâțe. Acum, dacă moara poate măcina (ceea ce este pus în ea), ea desparte toate acestea. Dar dacă pui prea mult, toate acestea se amestecă.

De asemenea vinul, dacă trece prin procesul cuvenit de formare și sub influența care trebuie a anotimpurilor, atunci, deși la început toate sunt amestecate, apoi repede o parte se transformă în drojdie, o altă parte se ridică în spumă, iar altă parte rămâne pentru bucuria celor care o folosesc și aceasta este partea cea bună, și nu se va mai schimba ușor sau transforma.

Dar ceea ce noi numim hrană nu este nici vin, nici drojdie, atunci când ele sunt amestecate.

Același lucru se poate observa în râu, atunci când apele sale se revarsă învolburate. Atunci vedem peștii plutind deasupra, morți, cu ochii orbiți de mâl noroios.

La fel este și cu noi. Căci atunci când lăcomia, ca un potop de apă, a înecat părțile interioare, pune totul într-un vârtej și face ca rațiunile (loghismi), sănătoase până atunci și trăind într-un element curat, să plutească în derivă la suprafață, fără viață.

Din moment ce, prin aceste exemple, am arătat cât de mare este vătămarea, să încetăm să-i mai considerăm pe acești oameni fericiți pentru aceasta pentru care ar trebui să-i socotim nenorociți[1], și [să încetăm] să ne plângem pe noi pentru aceasta pentru care ar trebui să ne considerăm fericiți[2] și să primim ceea ce ne este de ajuns cu o minte mulțumitoare.

Sau nu auziți nici măcar ceea ce vă spun doctorii, că strâmtorarea este mama sănătății? Dar ceea ce vreau să spun este că aceasta nu este numai mama sănătății trupești, ci și a sănătății sufletești. Acest lucru îl strigă cu putere Pavel, cel ce este cu adevărat doctor, atunci când spune: Având hrană și îmbrăcăminte, să fim cu acestea îndestulați (I Tim. 6, 8).

De aceea, să facem precum el ne poruncește, pentru ca, fiind în deplină sănătate, să săvârșim lucrul pe care trebuie să-l facem, întru Hristos Iisus, Domnul nostru, împreună cu Care Tatălui și Duhului Sfânt fie slava, stăpânirea, cinstea, acum și pururea, în lumea fără de sfârșit. Amin.

*

Omilia XVII

Pe acest Moisis, pe care l-au tăgăduit, zicând: „Cine te-a pus pe tine stăpân și judecător peste noi?”, pe acesta Dumnezeu l-a trimis stăpân și izbăvitor prin mâna Îngerului care i s-a arătat în rug (7, 35).

Acesta este un lucru foarte potrivit pentru problema în cauză. Acest Moisis, zice. Acesta, omul care a fost în pericol să-și piardă viața, omul care a fost disprețuit de către ei.

Acesta, omul pe care l-au lepădat, pe același acesta, Dumnezeu ridicându-l, l-a trimis la ei. Pe care l-au tăgăduit, zicând: „Cine te-a pus pe tine stăpân?”, la fel după cum ei înșiși (ascultătorii [predicii Sfântului Ștefan]) au zis: Nu avem împărat decât pe Cezarul (In. 19, 15).

Aici arată, de asemenea, că ceea ce s-a făcut, s-a făcut de către Hristos. Pe acesta Dumnezeu l-a trimis prin mâna Îngerului, care i-s spus lui: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam etc (7, 32).

Acesta, același Moisis, spune el – și observați cum insistă pe faima sa – acesta, același Moisis, zice, i-a scos afară, după ce a arătat minuni și semne în pământul Egiptului și în Marea Roșie și în pustie patruzeci de ani. Acesta este acel Moisis care a zis către fiii lui Israil: Profet vă va ridica Domnul Dumnezeu vouă, dintre frații voștri, ca mine (7, 36-37). Adică: disprețuit ca mine.

Pe El, de asemenea, Irod a vrut să-L omoare, și El a fost păstrat în Egipt ca și cel dinainte[3], și a fost țintit spre ucidere încă pe când era Prunc.

Acesta este cel care a fost în biserică/ în sinagogă/ în adunare[4] în pustie cu Îngerul care i-a vorbit lui pe muntele Sinai, și cu părinții noștri, care a primit profeții/ cuvinte vii ca să le dea nouă (7, 38).

Din nou, nicio referire la templu sau la jertfă. Cu Îngerul, zice, a primit profeții/ cuvinte vii ca să le dea părinților. Arată că nu numai a lucrat minuni, ci de asemenea a dat o lege, așa după cum și Hristos a dat. După cum Hristos mai întâi a făcut minuni și apoi a dat legea, la fel a făcut și Moisis.

Dar ei nu l-au auzit, păstrându-și neascultarea, chiar și după minuni: Pe care, zice, părinții noștri nu au vrut să-l asculte (7, 39), după minunile făcute în cei patruzeci de ani.


[1] Pentru îmbelșugarea lor.

[2] Pentru modestia traiului nostru.

[3] Sfântul Moisis.

[4] Textul pe care îl traduc spune: „in the Church”. Traducerile noastre românești vorbesc despre „adunare”, care înseamnă sinagogă. Ideea este că, acolo unde este Îngerul, adică Hristos, acolo este adunarea, acolo este templul, acolo este Biserica. Sfântul Ștefan le spunea acesta celor care considerau că Dumnezeu trebuie să fie acolo unde vor ei să fie și că El Și-a arătat slava în templu nu pentru că așa a dorit, ci pentru că ei I-au ridicat templu.

Did you like this? Share it: