Viețile Sfinților

(vol. 1)

Alcătuite de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și de

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

  *

Prima parte, a 2-a, a 3-a

***

În Sermo encomiasticus [Predică encomiastică] [Acta Sanctorum 10, p. 239-242)], Monahul Grigorios spune că numele Sfântului Pangratios e format din παν [tot] și κρατος [puternic][1]. Cuvinte care, împreunate, înseamnă atotputernic. Și el poate să facă multe lucruri pentru noi și pentru mântuirea noastră, pentru că e plin de harul lui Dumnezeu și Dumnezeu îl ascultă pe el. Tocmai de aceea și rugăciunea noastră către el și către toți Sfinții trebuie să fie din toată inima, cu deplină încredere și smerenie.

Iar Grigorios subliniază și el faptul că Sfântul Pangratios a fost inițiat în cele sfinte de către Sfântul Apostol Petros, care l-a hirotonit[2]. El a ajuns pe mare în Tavromenia[3], se amintește de idolii Phalcon și Lyssion, dar și de șarpele [draconem] ucis în mod minunat[4]. Grigorios ne vorbește și despre Preotul Epaphrodit[5], dar și despre cel care l-a ucis pe Sfânt: de Artagatus[6]. Care l-a lovit cu pietre pe Sfânt și l-a omorât[7]. Însă sinaxarul românesc spune că Sfântul Pangratios a fost omorât de către Montan. Nume care nu apare în nicio sursă greacă sau latină.

În pagina rusească de aici[8], Sfântul Sfințit Mucenic Pancratii, Episcopul Tavromeniischii [Священномученик Панкратий, епископ Тавроменийский] s-a împrietenit cu Sfinții Apostoli ai Domnului încă de la Ierusalim, unde a fost botezat, și mai ales cu Sfântul Apostol Petr [Святой Aпостол Петр]. Iar Sfinții Petr și Pavel au hirotonit pe Pancratiea Episcop al orașului sicilian Tavromenii [святые апостолы Петр и Павел рукоположили Панкратия во Eпископа сицилийского города Тавромении][9].

Însă în sinaxarul grecesc ni se spune că a fost hirotonit Episcop de către Sfântul Apostol Pavlos. La fel ni se spune și în pagina italiană de aici[10]: că Sfântul Paolo l-a hirotonit Episcop în Taormina [San Paolo lo ordinò Vescovo a Taormina]. Și, dimpreună cu el, l-a hirotonit pe Episcopul Crescente pentru Galazia și pe Episcopul Marziano pentru Siracusa[11]; Marziano fiind Marchian din română, Marcianus din latină sau Marcellos din greacă.

Crescente, Crescent sau Crescens este unul din cei 70 Sfinți Apostoli, Sfântul Crescent de Vienne, adormit la anul 100 d. Hr., ucenicul Sfântului Pavel și, probabil, primul misionar al Galiei și fondatorul Bisericii de la Vienne (Isère) din sud-estul Franței. Este pomenit pe 27 iunie[12] și Sfintele sale Moaște sunt în biserica romno-catolică Sfântul Petru din Vienne (Isère)[13].

Câți ani a trăit, de fapt, Sfântul Ierarh Pangratios? Nu știm. Însă Sfintele sale Icoane îl prezintă ca pe un Episcop aflat la senectute. Dacă el era copil în timpul vieții Domnului, atunci s-a născut în era creștină. Iar dacă la anul 40 a fost hirotonit Episcop înseamnă că era trecut de prima tinerețe. Dacă ținem cont de anul 64, anul morții Sfântului Petru, el a fost episcop doar 20 și ceva de ani. Însă dacă nu ținem cont de anul 64 d. Hr. și îl scoatem pe Sfântul Apostol Petru din calcul și optăm pentru anul 98 sau 100, atunci vorbim despre 58-60 de ani de episcopat. Iar viața lui ar fi de 80-90 de ani.

La intrarea în biserica romano-catolică San Pancrazio din Taormina, în partea dreaptă, avem o statuie a Sfântului Pangratios[14]. Unde, de asemenea, e în vârstă.

Pangratios 1

Pangratios 2

Lângă ea avem o Sfântă Icoană rusească a Sfântului Pangratios[15].

O altă statuie romano-catolică a Sfântului Pangratios găsim în biserica romano-catolică Sfântul Nicolae din Bari[16].

Pangratios 3

Dintr-un calendar românesc pe 2014, publicat la Roma, aflăm că „Moaștele Sfântului Ierarh Pangratie se află în biserica San Pancrazio din Roma (Piazza San Pancrazio, nr. 5), alături de Moaștele unui alt Mucenic Pangratie de la începutul secolului al IV-lea, prăznuit pe 12 mai, împreună cu unchiul său, [Sfântul Mucenic] Dionisie”[17].

Saitul bisericii romano-catolice San Pancratio din Roma e acesta[18]. Și din el aflăm că basilica în care se păstrează Sfintele Moaște ale Sfântului Sfințit Mucenic Pangratios a fost construită la porunca Sfântului Papă Simmaco (498-514)[19]; în latină: Symmachus[20], cf. PL 62, col. 49-50. Și ea a fost construită pe mormântul Sfântului Mucenic Pangratios[21].

Sfântul Mucenic Pangratios al Romei a fost martirizat la 15 ani, el trăind între 289 și 304[22]. Despre viața sa găsim detalii în Acta Sanctorum, vol. 16, p. 17-21 iar în p. 21 avem actul său martiric.

În Italia, la Messina, există o parohie românească cu hramul Sfântul Ierarh Pangratios: Parrocchia Sant’ Ieromartire Pancrazio, Vescovo di Taormina[23]. Una care, în mod evident, dorește să recupereze cinstirea Sfântului în Biserica noastră. Lucru pe care trebuie să îl facem cu mulții Sfinți ai Apusului, de până în 1054, care sunt ai Bisericii și nu sunt „romano-catolici”.

De aceea, Sfinte Sfințite Mucenice Pangratios, Părintele nostru, învață-ne să te cunoaștem tot mai mult și să dorim să îți urmăm exemplul sfânt al vieții tale în slujirea și în viața noastră! Învață-ne să te iubim și să îți cerem ajutorul! Învață-ne să îi iubim pe toți Sfinții, care s-au nevoit în orice loc și în orice veac, pentru că toți sunt moștenitorii Împărăției lui Dumnezeu! Și primește din inimile noastre bucuria cu care te lăudăm pe tine și îți zicem:

Bucură-te, cel care L-ai văzut pe Domnul și pe Sfinții lui Apostoli!

Bucură-te, primule ierarh al Tavromeniei, cel care ai nimicit idolatria cu rugăciunile și cu minunile tale cele prea mari!

Bucură-te, cel ce ai dărâmat idolii drăcești și ai înălțat Icoana lui Hristos!

Bucură-te, cel care ne-ai învățat să slujim Domnului fiind plini de har și de curăție dumnezeiască!

Bucură-te, ucenicul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, care până la sânge ai urmat vieții lor!

Bucură-te, făcătorule de minuni și văzătorule înainte, bunule Ierarh al Bisericii!

Bucură-te, cel care ai răbdat mucenicia pentru Domnul, mulțumind și bucurându-te!

Bucură-te, al cărui trup, după moarte, în mod minunat s-a arătat întreg!

Bucură-te, cel ale cărui Sfinte Moaște izvorau lumină mare!

Bucură-te, de care demonii fugeau înfricoșați și prin care vrăjitorii cunoșteau pe Hristos!

Bucură-te, cel care te lăsai învățat de Domnul prin vedenii și explicai Bisericii vederile tale mistice!

Bucură-te, cel care iubeai dreapta credință și comuniunea Bisericii, starea Bisericii în rugăciune!

Bucură-te, Sfinte Sfințite Mucenice Pangratios, bucuria și pacea noastră! Amin.

***

Sfântul Grigorios Teologul, Arhiepiscopul Constantinupoleosului[24] [Ὁ Ἅγιος Γρηγόριος ὁ Θεολόγος Ἀρχιεπίσκοπος Κωνσταντινουπόλεως][25] (25 ianuarie)[26]

Sfantul Grigorie Teologul

Când spun Sfântul Grigorie Teologul, eu spun Teologul Treimii. Și întreaga mea ființă se umple de bucurie și de încredere. Căci pentru mine triadologia Sfântului Arhiepiscop Grigorios înseamnă triadologia Bisericii. Triadologie care trebuie asumată în mod deplin și creator de fiecare teolog ortodox în parte.

Conform Marelui sinaxar grecesc, Sfântul Grigorios a trăit între anii 330-390[27]. Adică 60 de ani. Și el s-a născut într-un mic sat, numit Arianzos [Ἀριανζός], situat în regiunea Nazianzos [Ναζιανζός][28]. Tocmai de aceea e numit, adesea, Sfântul Grigorie de Nazianz, arătându-se prin aceasta regiunea de unde provine.

Nazianzos era un oraș din Cappadocia, situat la 4 km nord-vest de satul turcesc de azi Bekârlar (fost Nenezi) și el a fost pustiit în secolul al 14-lea[29]. Însă, pentru noi, creștinii ortodocși, orașul Nazianzos este viu în limbajul nostru teologic tocmai datorită Sfântului Grigorios, Părintele nostru. Iar pe el îl numim și Părinte cappadocian, tocmai pentru că Nazianzosul era în Cappadocia [Καππαδοκία][30]. O regiune situată între Pontus, Galatia, Lycaonia și Cilicia[31].

Pontus

Tatăl său, Sfântul Grigorios Episcopul Nazianzosului, înainte de episcopat, era unul dintre oamenii de vază ai orașului și era foarte bogat [πολὺ πλούσιος][32]. A deținut o poziție mare în viața publică, dar, în același timp, era adeptul unei secte naționaliste evreiești numită a Ipsistarionilor [τῶν Ὑψισταρίων].

Mama sa, Sfânta Nonna [Νόννα], era ortodoxă. Și ea și-a convertit soțul la dreapta credință a Bisericii.

Grigorios și Nonna însă, neavând copii, au cerut lui Dumnezeu acest mare dar. Și Sfântul Grigorios, copilul ce s-a născut, a fost afierosit Domnului mai înainte de nașterea sa. De aceea, de multe ori [πολλὲς φορὲς], Sfântul Grigorios și-a comparat părinții lui cu Sfinții Avraam și Sarra, care l-au primit la mare bătrânețe pe Sfântul Isaac[33].

Încă din copilărie, Sfântul Grigorios făgăduiește să trăiască în curăție și feciorie [ἁγνεία καὶ παρθενία]. Cu ajutorul tatălui său, Sfântul Grigorios studiază în Nazianzos, în Chesaria Cappadociei, în Chesaria Palestinei, în Antiohia, Alexandria și Atena [τὴ Ναζιανζό, τὴν Καισάρεια τῆς Καππαδοκίας, τὴν Καισάρεια τῆς Παλαιστίνης, τὴν Ἀντιόχεια, τὴν Ἀλεξάνδρεια, τὴν Ἀθήνα][34]. Pentru că, fără o profundă cultură și, mai ales, fără o profundă cunoaștere teologică, nu poți înțelege și trăi cu profunzime viața ortodoxă. Avem nevoie de o bogată și diversă cunoaștere teologică, filologică, filosofică, culturală, științifică, tehnologică pentru a înțelege lumea în care trăim și pentru a ajuta Biserica în mod competent.

Orașele în care el a studiat aveau cele mai bogate biblioteci la ora aceea, iar printre profesorii săi s-au numărat Didimos cel Orb [Δίδυμος ο Τυφλός][35], care a condus mai apoi școala de teologie din Alexandria, filosoful Tespesios [Θεσπέσιος] în Chesarea și Imerios [Ἰμέριος] și Proeresios [Προαιρέσιος] în Atina/ Atena[36]. Însă, totodată, Sfântul Grigorios a subliniat faptul că știința umană este palidă pe lângă cunoașterea înțelepciunii lui Dumnezeu [γνώση τῆς σοφίας τοῦ Θεοῦ][37].

Prietenia sa cu Sfântul Vasilios cel Mare [Μέγας Βασίλειος][38] a fost una capitală în viața lui. Pe care a considerat-o mai importantă decât descoperirea unui întregi împărății[39].

După terminarea studiilor, la vârsta de 30 de ani, Sfântul Grigorios era încă nebotezat. Și se grăbea să se întoarcă la tatăl său, acasă, ca să-l boteze. Însă în timpul călătoriei sale, pe apă, dintre Alexandria și Atena, a avut loc o mare furtună. Și el s-a rugat Domnului să îl miluiască pentru ca să se boteze.

A ajuns acasă cu bine, s-a botezat, și a început lupta duhovnicească conștientă [συνειδητὸς πνευματικὸς ἀγώνας] a vieții sale[40]. Căci, pentru a ne curăți de patimi și pentru a ne umple de slava lui Dumnezeu, trebuie să dorim din tot sufletul acest lucru și să ne nevoim zilnic pentru curățirea noastră.

După nevoința alături de Sfântul Vasile în Pont, Sfântul Grigorie revine în anul 360 în Nazianz și bătrânul său tată, Episcopul, dorește să îl hirotonească Preot pentru ca să îl ajute în eparhia sa, dar Sfântul Grigorie refuză acest lucru. Însă, în cele din urmă, face ascultare și primește hirotonia, căci tatăl său trupesc îi era și Părinte duhovnicesc [πνευματικὸς Πατέρας].

Însă, după hirotonie, el se retrage în tăcere și rugăciune și scrie discursul teologic despre Paști și justificarea fugii sale de Preoție.

Sfântul Grigorie slujește cu zel sfânt [ἱερὸ ζῆλο] Biserica, alături de Sfântul său tată, Sfântul Grigorie Episcopul, până când Sfântul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Chesareei Cappadociei [ὁ Ἀρχιεπίσκοπος Καισαρείας τῆς Καππαδοκίας] și Exarhul Pontului [ἔξαρχος Πόντου], îl alege Episcop al micului oraș Sasima [τὸν ἐξέλεξε Ἐπίσκοπο της μικρῆς πόλεως Σάσιμα][41].

Sasima era situată în provincia romană Cappadocia Secunda[42] și se consideră că Sasima din vechime e pe locul actualului sat turcesc Zamzama sau Hasaköy[43].

Sfântul Grigorie nu acceptă episcopatul, își exprimă amărăciunea lui, însă, în cele din urmă primește să fie hirotonit Episcop, dar nu a mers niciodată la Sasima [ἀλλὰ δὲν πῆγε ποτὲ στὰ Σάσιμα].

Ci Sfântul Grigorios, cedând rugăminților tatălui său, rămâne pentru o vreme în Nazianzos, ajutându-l pe acesta, până ce tatăl său adoarme în anul 374. Însă continuă să slujească în Nazianzos, după care fuge în Seleucia Isauriei [Σελεύκεια τῆς Ἰσαυρίας], la Biserica Sfânta Teclas, pentru liniște și rugăciune, rămânând aici aproape 5 ani, timp în care a studiat și a scris[44].

În primăvara anului 379, puținii ortodocși din Constantinopol îl cheamă pentru a lupta pentru credința ortodoxă, pentru că orașul imperial era plin de arieni. Când Sfântul ajunge în capitala imperiului nu găsește nici măcar un paraclis [βρῆκε οὔτε ἕνα παρεκκλήσι] ortodox și a început a liturghisi și a a propovădui într-o casă, pe care el însuși a transformat-o în Biserică și a numit-o Sfânta Anastasia, adică Învierea Ortodoxiei [λειτουργεῖ καὶ νὰ κηρύττει σὲ ἕνα σπίτι ποὺ ὁ ἴδιος διαμόρφωσε σὲ ναὸ καὶ τὸ ὀνόμασε γία ναστασία, δηλαδὴ τς ναστάσεως τς ρθοδοξίας][45].

Iar teologul și slujitorul adevărat atunci se vede, când începe să zidească Biserica nu prin ridicarea zidurilor Bisericii ci prin ridicarea Bisericii în oameni, adică prin luminarea și sfințirea oamenilor. Căci Sfântul Grigorie a început aproape de la zero și a readus Constantinopolul la dreapta credință.

Aici, în această casă transformată în Biserică, Sfântul propovăduiește celebrele sale cuvântări teologice. Însă după primele cinci cuvântări teologice ale Sfântului Ierarh Grigorie Teologul, arienii fanatici [οἱ Ἀρειανοὶ φανατικοί] au luat decizia să îl omoare. Și au trecut la fapte rele: l-au înjurat, l-au vorbit de rău, l-au bătut, l-au lovit cu pietre, cineva a vrut să-l omoare. Însă el, fiind înarmat cu cuvântul lui Dumnezeu, i-a biruit pe arieni și i-a întors la dreapta credință[46].

Sfântul Împărat Teodosios [Θεοδόσιος] I[47] a fost mulțumit de lucrarea teologică a Sfântului Grigorios, tocmai de aceea el a fost ales Patriarh al Constantinopolului în 380 și întronizat în Biserica Sfinții Apostoli din capitala imperiului[48]. Adică la vârsta de 50 de ani.

În anul 381, Sfântul Grigorie a convocat Sinodul al II-lea Ecumenic [ἡ Β’ Οἰκουμενικὴ Σύνοδος]. Iar Sinodul a fost prezidat de Sfântul Meletios al Antiohiei [Ἅγιος Μελέτιος Ἀντιοχείας][49], care e pomenit pe 12 februarie și a adormit în anul 381, în timpul Sinodului al II-lea Ecumenic[50]. Sfântul Meletios a adormit la vârsta de 71 de ani, pentru că s-a născut în 310[51].

Iar la Sinodul al II-lea Ecumenic, Sfântul Grigorios Teologul a fost recunoscut ca Arhiepiscop canonic al Constantinupoleosului [κανονικ ρχιεπίσκοπο Κωνσταντινουπόλεως] [52]. El a prezidat Sinodul al II-lea Ecumenic după adormirea Sfântului Meletios. Însă când au venit la Sinod Petros al II-lea, Patriarhul Alexandriei, dimpreună cu Episcopii Egiptului și ai Macedoniei, ei nu l-au recunoscut drept Arhiepiscop canonic pe motivul că el a fost transferat de la Sasima.

De aceea, ei l-au hirotonit necanonic și ilegal pe Patriarhul Maximos Cinicul [ντικανονικ καὶ παράνομα χειροτονήσει Πατριάρχη τὸν Μάξιμο τὸν Κυνικό] în locul Sfântului Grigorie. Însă Sfântul Grigorie nu a vrut să se lupte pentru scaunul patriarhal de Constantinopol și și-a dat demisia. El a părăsit lucrările Sinodului al II-lea Ecumenic, deși era stâlpul Ortodoxiei, și s-a întors la Nazianzos.

În 383, Sfântul Grigorie a avut probleme de sănătate. Trăiește în isihie în Arianzos, unde adoarme în pace în 390, fără cinstea unui Patriarh. Dar din porunca Împăratului Constaninos Porfirogennitos [Κωνσταντῖνος ὁ Πορφυρογέννητος], Sfintele sale Moaște sunt aduse la Constantinopol, în Biserica Sfinților Apostoli, a doua zi de Paști[53].

Însă el, cel nedreptățit, a devenit „cel mai important teolog al Bisericii și sursa de expresie a adorării [ὁ κατ’ ἐξοχὴν θεολόγος τῆς Ἐκκλησίας καὶ ἡ πηγὴ τῆς ἐκφράσεως τῆς λατρείας]”[54] Bisericii.

Biserica îl pomenește pe 25 ianuarie pe Sfântul Grigorie Teologul, pentru că a adormit pe 25 ianuarie 390[55]. Însă și pe 30 ianuarie, dimpreună cu Sfinții Ierarhi Vasile cel Mare și Ioan Gură de Aur[56], ziua de 30 ianuarie, a Sfinților Trei Ierarhi, fiind mai cinstită în Biserica Ortodoxă Română decât ziua sa de pomenire.

Între 1500-1969, Sfântul Grigorie a fost cinstit de către romano-catolici pe 9 mai. Acum îl cinstesc pe 2 ianuarie. Anglicanii îl cinstesc pe 2 ianuarie și pe 9 mai, iar luteranii pe 10 ianuarie și 14 iunie[57].


[1] Acta Sanctorum, vol. 10, ed. cit., p. 239.

[2] Ibidem. [3] Idem, p. 240. [4] Ibidem. [5] Ibidem. [6] Idem, p. 241. [7] Ibidem.

[8] A se vedea: http://days.pravoslavie.ru/Life/life4198.htm.

[9] Ibidem.

[10] A se vedea: http://www.calendariobizantino.it/calendario-4.1436417559.0.html.

[11] Ibidem.

[12] Cf. https://fr.wikipedia.org/wiki/Crescent,

https://fr.wikipedia.org/wiki/Crescent_%28saint%29 și https://fr.wikipedia.org/wiki/Vienne_%28Is%C3%A8re%29.

[13] A se vedea: https://fr.wikipedia.org/wiki/%C3%89glise_Saint-Pierre_de_Vienne_%28Is%C3%A8re%29.

[14] Decupată din fotografia de aici:

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/4/4d/DSC00742_-_Taormina_-_Chiesa_di_san_Pancrazio_-_Foto_di_G._DallOrto.jpg.

[15] Preluată de aici:

http://media.evangelizo.org/images/santibeati/P/San_Pancrazio_di_Taormina_Vescovo_e_martire/San_Pancrazio_di_Taormina.jpg.

[16] De aici: http://www.arcipreturataormina.org/wp-content/uploads/2012/06/s.pancrazio-722×1024.jpg.

[17] Calendarul tuturor Sfinților de peste an și locurile din Italia unde se pot cinsti Moaștele lor, 2014, realizat cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop Siluan [Șpan], al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului, Roma, 2014, p. 95, n. 210.

[18] A se vedea: http://www.sanpancrazio.org/.

[19] Idem: http://www.sanpancrazio.org/storia-della-basilica-di-san-pancrazio.

[20] Idem:

http://www.documentacatholicaomnia.eu/01_01_0498-0514-_Symmachus,_Sanctus.html.

[21] Idem: http://www.sanpancrazio.org/storia-della-basilica-di-san-pancrazio.

[22] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Pancras_of_Rome.

[23] Idem: http://episcopia-italiei.it/index.php/it/parrocchie/247-messina.

[24] Scrisă de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș.

[25] Cf. http://www.synaxarion.gr/gr/sid/1881/sxsaintinfo.aspx.

[26] Sfânta Frescă am preluat-o de aici: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/93/Gregor-Chora.jpg. E din Biserica Hora [Χώρα] din Istanbul, în Turcia. A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Chora_Church.

[27] A se vedea: http://www.synaxarion.gr/gr/sid/1881/sxsaintinfo.aspx.

[28] Ibidem.

[29] A se vedea: https://de.wikipedia.org/wiki/Nazianz.

[30] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Cappadocia.

[31] Cf. hărții de aici:

https://en.wikipedia.org/wiki/Cappadocia#/media/File:Anatolia_Ancient_Regions_base.svg.

[32] A se vedea: http://www.synaxarion.gr/gr/sid/1881/sxsaintinfo.aspx.

[33] Ibidem. [34] Ibidem.

[35] A se vedea: https://el.wikipedia.org/wiki/%CE%94%CE%AF%CE%B4%CF%85%CE%BC%CE%BF%CF%82_%CE%BF_%CE%A4%CF%85%CF%86%CE%BB%CF%8C%CF%82.

[36] Idem: http://www.synaxarion.gr/gr/sid/1881/sxsaintinfo.aspx.

[37] Ibidem.

[38] A se vedea: https://el.wikipedia.org/wiki/%CE%92%CE%B1%CF%83%CE%AF%CE%BB%CE%B5%CE%B9%CE%BF%CF%82_%CE%9A%CE%B1%CE%B9%CF%83%CE%B1%CF%81%CE%B5%CE%AF%CE%B1%CF%82.

[39] Idem: http://www.synaxarion.gr/gr/sid/1881/sxsaintinfo.aspx.

[40] Ibidem. [41] Ibidem.

[42] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Sasima și https://en.wikipedia.org/wiki/Cappadocia_%28Roman_province%29.

[43] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Sasima.

[44] A se vedea: http://www.synaxarion.gr/gr/sid/1881/sxsaintinfo.aspx.

[45] Ibidem. [46] Ibidem.

[47] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Theodosius_I.

[48] Idem: http://www.synaxarion.gr/gr/sid/1881/sxsaintinfo.aspx.

[49] Ibidem.

[50] A se vedea: http://www.synaxarion.gr/gr/sid/2102/sxsaintinfo.aspx.

[51] Ibidem.

[52] A se vedea: http://www.synaxarion.gr/gr/sid/1881/sxsaintinfo.aspx.

[53] Idem: http://www.synaxarion.gr/gr/sid/1881/sxsaintinfo.aspx.

[54] Ibidem.

[55] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Gregory_of_Nazianzus.

[56] Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Sfin%C8%9Bii_Trei_Ierarhi.

[57] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Gregory_of_Nazianzus.

Did you like this? Share it: