La 64 de ani

la 64 de ani

Preafericitul Părinte Daniel Ciobotea, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împlinește azi, 22 iulie 2015, 64 de ani de viață. De aceea, cu această ocazie, îi dorim la mulți ani, putere de muncă și de dăruire pentru Biserică și pentru neamul românesc și multă împlinire duhovnicească și editorială.

*

Cel de-al șaselea Patriarh al României, s-a născut la data de 22 iulie 1951 în satul Dobrești, comuna Bara, județul Timiș, fiind al treilea copil în familia învățătorului Alexie și Stela Ciobotea. Școala primară a urmat-o în satul natal (1958-1962), Dobrești, iar gimnaziul, în localitatea Lăpușnic (1962-1966), județul Timiș. În anul 1966 începe cursurile liceale în orașul Buziaș, pe care le continuă în municipiul Lugoj, Liceul „Coriolan Brediceanu” (1967-1970).

După absolvirea examenului de bacalaureat se înscrie ca student la Institutul Teologic Universitar din Sibiu (1970-1974), unde obține Diploma de licență în teologie.

În perioada 1974-1976 frecventează cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universitar din București, Secția Sistematică, sub îndrumarea Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae; își continuă studiile în străinătate: doi ani la Facultatea de Teologie Protestantă a Universității de Științe Umaniste din Strasbourg (Franța, 1976-1978) și doi ani la Universitatea „Albert Ludwig” din Freiburg im Breisgau, Facultatea de Teologie Romano-Catolică (Germania, 1978-1980).

În 15 iunie 1979 își susține teza de doctorat la Facultatea de Teologie Protestantă din Strasbourg, intitulată: Réflexion et vie chrétiennes aujourd’hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité. Teza a fost pregătită sub îndrumarea a doi reputați profesori francezi, Gerard Ziegwald și André Benoit, și a primit calificativul maxim. Devine astfel doctor al Universității din Strasbourg.

O formă extinsă a acestei teze a fost pregătită sub îndrumarea mentorului său, Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, și a fost susținută la 31 octombrie 1980 la Institutul Teologic Universitar din București, sub titlul Teologie și spiritualitate creștină. Raportul dintre ele și situația actuală.

În urma examenului oral și a susținerii tezei, doctorandul Dan-Ilie Ciobotea a fost declarat Doctor în teologie ortodoxă, de asemenea, cu calificativul maxim. Cu acest prilej Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae afirma că: „Examenul tezei a dovedit Comisiei de examinare că are în fața sa un candidat bine pregătit, bine informat și mai ales pătruns de dorința și râvna de a trăi o viață teologică de adâncime duhovnicească. Nouă asemenea oameni ne trebuie, oameni care să trăiască în învățătura Bisericii noastre. Spiritualitatea adevărată a preotului aceasta este: să trăiască în așa fel încât să poată răspunde și întrebărilor omului de azi, dar să rămână și preot adevărat. Cu o preoțime fără cultură teologică și fără trăirea demnității și misiunii sublime a preoției, se va ajunge la îndepărtarea poporului credincios de Biserică”.

La 6 august 1987 intră în viața monahală la Mănăstirea Sihăstria cu numele Daniel, avându-l ca naș de călugărie pe Preacuviosul Părinte Arhimandrit Cleopa Ilie. În ziua de 15 august 1987, cu ocazia hramului Mănăstirii Putna a fost hirotonit ieromonah de către Patriarhul Teoctist. La 16 octombrie 1988, cu prilejul resfințirii Mănăstirii Sihăstria, Preafericitul Părinte Teoctist i-a acordat rangul de protosinghel, iar mai târziu pe cel de arhimandrit.

A fost numit Consilier patriarhal pentru sectorul „Teologie contemporană și dialog ecumenic” (1 septembrie 1988-1 martie 1990); în paralel, conferențiind la catedra de Misiune Creștină a Institutului Teologic Universitar Ortodox din București. În 12 februarie 1990 ales episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, cu titlul „Lugojanul”, fiind hirotonit la 4 martie 1990.

La 7 iunie 1990 a fost ales arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Bucovinei (instalat, 1 iulie 1990 -. În această slujire a reactivat, chiar din toamna anului 1990, Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iași, cu mai multe secții, la care a predat Teologia Dogmatică, începând din 1992 până în 2007.

În anii următori a înființat mai multe seminarii teologice liceale: Mănăstirea Agapia (1991), Botoșani (1992), Dorohoi (1993), Iași (1995), Piatra Neamț (1996) și școli teologice sanitare post-liceale la Piatra Neamț (1993) și Iași (1994); de asemenea a creat mai multe instituții cu profil cultural, între care: Academia Ortodoxă „Sf. Ioan de la Neamț” în Mănăstirea Neamț (1993), Centrul mitropolitan de cercetări T.A.B.O.R. (1994), Centrul cultural-pastoral „Sf. Daniil Sihastrul” de la Durău (1995), Biblioteca ecumenică „Dumitru Stăniloae” din Iași (1995), Institutul cultural-misionar „Trinitas” (editură, tipografie și radio) de la Mănăstirea Golia din Iași (1997), Centrul de conservare și restaurare a patrimoniului religios „Resurrectio” (1998), toate înzestrate cu clădiri noi, moderne, cu aparatură corespunzătoare. A îndrumat tipărirea a zeci de lucrări teologice, manuale pentru învățământul teologic universitar, cărți de îndrumare pentru credincioși, vieți de sfinți etc. A dat un nou profil revistei mitropolitane, care apare, din 1990, sub numele Mitropolia Moldovei și Bucovinei – Teologie și viață, revistă de gândire și spiritualitate; a inițiat buletinul oficial Candela Moldovei. S-au înființat noi mănăstiri și mai ales schituri, pe tot cuprinsul eparhiei, încât astăzi Arhiepiscopia Iașilor are peste o sută de așezări monahale, cele mai multe cu biserici și clădiri noi. Sub îndrumarea sa s-au zidit și sfințit zeci de biserici noi, în Iași și în alte orașe, dar mai ales în parohii rurale; cele vechi au fost restaurate și pictate. De asemenea, a înființat la Iași mai multe instituții cu profil social-caritativ, între care: Asociația Medicilor și Farmaciștilor Ortodocși din România (1993), Cabinetul stomatologic „Sf. Pantelimon” Iași (1993), Departamentul social-caritativ „Diaconia” (1994), Dispensarul policlinic „Sf. Apostoli Petru și Pavel” (1998), Centrul de diagnostic și tratament „Providența” (2000), Centrul de educație și informare medicală „Providența II” (2002), Fundația „Solidaritate și speranță” (2002), Institutul social-caritativ „Diaconia” (2003), cantine pentru săraci la Iași, Pașcani, Dorohoi, Hârlău etc. Este un susținător activ al unor asociații creștine ortodoxe: a studenților (ASCOR), a tineretului (LTOR), a femeilor (SNFOR), a intelectualilor (FOR) etc. Implicat în acțiuni liturgice și pastorale, îndeosebi prin aducerea unor moaște de sfinți la Iași, mai ales din Grecia; a contribuit direct la canonizarea a 18 sfinți moldoveni: Sf. Domnitor Ștefan cel Mare, Cuviosul Daniil Sihastrul, Sfinții mitropoliți Varlaam și Dosoftei, o serie de cuvioși călugări din mănăstirile Moldovei. Prăznuirea Cuvioasei Parascheva, la 14 octombrie, a devenit o adevărată sărbătoare a întregii Moldove, care adună la moaștele ei sute de mii de pelerini. Inițiator a numeroase simpozioane cu profil teologic și istoric și serbări comemorative, unor pelerinaje la Muntele Athos, Grecia, Constantinopol, Ierusalim.

În calitate de mitropolit al Moldovei și Bucovinei a reprezentat Biserica noastră la zeci de întruniri ecumenice (de pildă, a condus delegația română la cea de-a VII-a Adunare generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Canberra, în Australia, 1991), ori a făcut parte din delegațiile sinodale conduse de patriarhul Teoctist care au vizitat alte Biserici creștine (de pildă, la Ierusalim, în 2000, la Vatican și în Italia, în 2002); ca membru în Comitetul executiv și central al Consiliului ecumenic, a participat la diverse sesiuni ale acestora; vicepreședinte al celei de a XI-a Adunări generale a Conferinței Bisericilor Europene (Graz, 1997), membru sau președinte de onoare a diferite organizații nonguvernamentale.

La 12 septembrie 2007, ales Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Munteniei și Dobrogei și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind întronizat la 30 septembrie 2007, această zi fiind și sărbătoarea oficială a Preafericirii Sale.

În calitate de Patriarh al României a fondat mai multe instituții, dintre care menționăm: Centrul de Presă BASILICA al Patriarhiei Române, care cuprinde Radio Trinitas, Trinitas TV, Ziarul Lumina, Agenția de știri BASILICA și Biroul de presă al Patriarhiei Române, București la 27 octombrie 2007; Centrul de Pelerinaj „Sfântul Apostol Pavel” al Patriarhiei Române, București (2008); Editurile Basilica și Trinitas ale Patriarhiei Române, București (2008); Centrul social-cultural „Sfântul Apostol Andrei” al Patriarhiei Române, București (2008); Centrul de Pelerinaj „Sfântul Apostol Pavel” al Patriarhiei Române (2008); Centrul de pregătire pentru patrimoniu „Sfântul Constantin Brâncoveanu” al Patriarhiei Române, București (2010); Înființarea Imprimeriei Pharos, Popești-Leordeni (18 martie 2011); Casa Memorială „Arhimandrit Arsenie Papacioc” de la Mănăstirea „Sfânta Maria” – Techirghiol, Stavropighie patriarhală (2011); Înființarea Centrului Național de Formare Continuă „Dumitru Stăniloae” al Patriarhiei Române (28 octombrie 2012); Centrul de studii biblice și pelerinaje „Sfântul Ioan Iacob” din cadrul Așezământului Românesc de la Ierihon; Centrul „Sfântul Dionisie Exiguul” din Calabria, în cadrul Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei; Centrul social-pastoral „Sfânta Cruce” al Arhiepiscopiei Bucureștilor, Mănăstirea Caraiman (20 iulie 2012); persoane vârstnice „Sfântul Silvestru” al Arhiepiscopiei Bucureștilor, București (2013) etc.

Totodată, în demnitatea de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române a organizat mai multe simpozioane, colocvii, congrese, expoziții, dintre care menționăm: Simpozionul Sfântul Apostol Pavel, autor de scrieri biblice citite în Sfânta Liturghie, Palatul Patriarhiei (23 octombrie 2008); A III-a ediție a Simpozionului „Dialogul dintre teologie și filozofie” cu tema Semnificația universului și valoarea vieții umane – o cale necesară de a înțelege viața, București (14-15 mai 2009); Al III-lea Congres național Hristos împărtășit copiilor, Palatul Patriarhiei (2 septembrie 2010); Conceptului de economie sustenabilă în timp de criză, Palatul Patriarhiei (12 mai 2012); Simpozionul internațional dedicat Tainei Sfântului Maslu și îngrijirii bolnavilor, Palatul Patriarhiei, la 15-16 mai 2012, etc.

Ca Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Munteniei și Dobrogei și Patriarh al României a inițiat, sprijinit și coordonat programe culturale, educaționale și sociale, dintre care menționăm: Concursul național de muzică bisericească Lăudați pe Domnul! (2008); Proiectul socio-educațional Alege școala!, cu scopul prevenirii și combaterii abandonului școlar, în colaborare cu organizația internațională World Vision; Program social și pastoral în vremuri de criză economică (Sf. Sinod al BOR, 7 iulie 2010); Proiectul Rețea teritorială de furnizori creștini de servicii sociale – parteneri strategici în domeniul incluziunii sociale, în colaborare cu Federația „Filantropia” și Organizația Internațională pentru Caritate Creștin Ortodoxă – IOCC; Proiectul socio-educațional Alege școala!, extins la nivel național cu scopul prevenirii și combaterii abandonului școlar, în colaborare cu World Vision (1 septembrie 2010); Protocol de cooperare pentru promovarea culturii și identității naționale între Patriarhia Română și Televiziunea Română, la 26 septembrie 2013, etc.

Dintre activitățile liturgice și misionare naționale și internaționale în calitate de Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, menționăm:

a. Aducerea moaștelor unor sfinți la București (2008 – moaștele Sfântului Apostol Pavel, Veria – Grecia; 2008 – moaștele Sfântului Sofronie, Patriarhul Constantinopolului, Corint- Grecia; 2009 – moaștele Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, din patrimoniul Sf. Sinod al Greciei -Atena; 2010 – fragment din lemnul Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos, Mitropolia de Drama – Grecia; 2011 – Cinstitul cap al Sfântului Apostol Andrei, Mitropolia de Patras – Grecia; 2012 – moaștele Sfântului Ierarh Nectarie, vindecătorul de boli, Eghina – Grecia; 2013 – moaștele Sfinților și Drepților Părinți Ioachim și Ana – Cipru; 2013 – Icoana Sfinților Împărați Constantin și Elena, care conține fragmente din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci și din moaștele Sfintei Elena, și icoana istorică a Sfântului Constantin cel Mare, aduse din Mitropolia Corintului, Grecia)

b. Activități misionare (29 noiembrie 2007 – a pus piatra de temelie pentru Catedrala Mântuirii Neamului; mai-octombrie 2008 – restaurarea Catedralei patriarhale Sfinții Împărați Constantin și Elena; 2008-2011 – ample lucrări de restaurare a Reședinței patriarhale și construirea unui zid de incintă – 1.000 metri; 2009 – ridicarea a șase episcopii la rangul de arhiepiscopie -Arad, Argeș, Buzău, Galați, Râmnic și Roman; 2009 – înființarea Episcopiei Devei și Hunedoarei, cu reședința în municipiul Deva și cu jurisdicția în județul Hunedoara; etc.)

În activitatea sa de până acum, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel s-a remarcat ca fondator de instituții, publicații, organizator de simpozioane, colocvii, congrese și expoziții, inițiator, sprijinitor și coordonator a numeroase programe sociale, culturale și educative. A înființat și susținut mai multe instituții de învățământ teologic, facultate și seminarii, mai multe asociații social-filantropice și centre cultural-pastorale, atât în Moldova unde a fost arhipăstor aproape 18 ani, cât și în Arhiepiscopia Bucureștilor. O grijă deosebită a arătat pentru monahism, numărul mănăstirilor și schiturilor crescând în timpul păstoririi Preafericirii sale.

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a fondat mai multe publicații și a participat la simpozioane, congrese, conferințe, colocvii sau întruniri naționale și internaționale și a publicat mai multe volume. Este autorul a numeroase articole, studii în română, franceză, engleză și germană, cuvântări și prefețe.

Patriarhul României deține mai multe funcții și onoruri și a obținut mai multe titluri și distincții fiind Doctor Honoris Causa al mai multor universități din țară și străinătate. La 30 septembrie 2007 a primit Ordinul ‘Steaua României’ în grad de mare Cruce din partea Președintelui României, dl. Traian Băsescu.

Viețile Sfinților 1. 5

Viețile Sfinților

(vol. 1)

Alcătuite de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și de

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

  *

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a.

***

În 2001, Părintele Profesor John Anthony McGuckin[1] publica la New York St Gregory of Nazianzus. An Intellectual Biography[2]. Și el își începe cartea cu un sinopsis cronologic al vieții Sfântului Grigorie. Din care aflăm că Sfânta Nonna își convertește soțul în 325, iar în 326 se naște Sfânta Gorgonia [Γοργονία], sora mai mare a Sfântului Grigorie Teologul, care e pomenită pe 23 februarie[3]. În 328-329, tatăl său e hirotonit Episcop de Nazianzos, pe când în 329/330 se naște Sfântul Grigorie Teologul la Karbala, la moșia familiei de la Arianzos, lângă Nazianzos, în sud-vestul Cappadociei.

În 331/332 se naște fratele său, Sfântul Chesarios [Καισάριος], pomenit pe 9 martie[4], iar între 342-344, Sfântul Grigorie Teologul face primele sale studii sub îndrumarea tutorelui său Carterios și a lui Amfilohios. Între 345-346 face studii de retorică în Chesaria Cappadociei, între 347-348 face excursii de studiu în Chesaria Palestinei și Alexandria, împreună cu Sfântul Chesarios și cu Carterios, stând puțin timp în Alexandria Egiptului[5]. În 348, Sfântul Grigorie pleacă din Egipt, însoțit de Carterios, și se îndreaptă spre Atena. Și în acest an are loc furtuna de pe mare, în luna noiembrie[6].

Între 348-358, timp de 10 ani, Sfântul Grigorie face studii la Atena. Aici îl va cunoaște pe Sfântul Vasile cel Mare[7]. În 358-359, Sfântul Grigorie se întoarce acasă. Conform Scrisorii a 3-a a Sfântului, la Nazianz își arată elocvența sa oratorică. Se retrage în semi-recluziune pe moșia familiei și îl vizitează uneori pe Sfântul Vasile în Pont.

În 361, tatăl său îl forțează să se facă Preot. În 362 el fuge, pe timp de iarnă, în Pont, de Epifania Domnului (6 ianuarie). E posibil ca acum să fii pregătit, împreună cu Sfântul Vasile, Filocalia, despre care unii spun că a fost făcută între 358-359. Tatăl său, Episcopul, socotește că fiul său Grigorie a fugit de hirotonie pentru că nu a putut face o mărturisire ortodoxă de credință. Grigorie se întoarce acasă de Paști, în 362.

În 363, Sfântul Grigorie termină Contra Julianum. Formată din Predicile 4 și 5[8], cf. PG 35, col. 531-720. Contra lui Iulianus e scrisă împotriva împăratului Iulian Apostatul, care va muri pe 26 iunie 363[9].

În 364 îl vizitează pe Sfântul Vasile, după care se întoarce în Nazianz[10]. În 368 adoarme fratele său, Sfântul Chesarios, pe când în 369/370 adoarme sora sa, Sfânta Gorgonia. Astfel își pierde frații, unul după altul, pomenindu-i în predicile sale. Pe frate în Predica a 7-a și pe soră în Predica a 8-a[11].

În 372, Sfântul Vasile cel Mare îl desemnează Episcop de Sasima. Are loc hirotonia sa întru episcop și rostește Predicile 9, 10 și 11. Se întoarce la viața sa pustnicească și scrie Scrisorile 25-28.

La sfârșitul lui 372, Sfântul Grigorie se stabilește la Nazianz, fiind Episcop ajutător pentru tatăl său. Acum scrie Predica a 12-a. În 373 scrie Predica a 13-a, a 16-a și a 17-a, Epistolele 56-60, 61-62, 245-248 dar și poemul Tânguire pentru sufletul meu[12].

În 374 adoarme tatăl său, Sfântul Grigorios de Nazianzos și rostește Predica a 18-a. Sfântul Vasile cel Mare e prezent la înmormântare. Peste câteva luni, tot în 374, adoarme și mama sa, Sfânta Nonna. Scrie Epistolele 63-71 și 79 și Predica a 19-a[13]. Și astfel, după ce și-a pierdut frații, la scurt timp unul după altul, își pierde ambii părinți în același an: în 374.

Între 375-378 Sfântul Grigorie a trăit retras în Seleucia. Scrie Epistolele 72-79[78]. Sfântul Grigorie e chemat să ajute comunitatea ortodoxă din capitala imperiului. În 379 Sfântul Grigorie vine în Constantinopol și rostește Predicile 20, 22, 24 și 32. Predica a 24-a e din data de 2 octombrie 379[14].

În 380, după Paști, Sfântul Grigorie rostește Predicile 23 și 33, scrie Epistola 77, apoi Predicile 21 (pe 2 mai), 34 și 41 (de Cincizecime), iar în vara și în toamna lui 380 rostește Predicile sale teologice în casa transformată în Biserica Anastasia, adică Predicile 27-31. În același an are loc conflictul cu Maxim Cinicul, scrie Predicile 25 și 26, pe 27 noiembrie 380 e instalat în Biserica Sfinții Apostoli din Constantinopol ca Arhiepiscop, rostește Predicile 36, 38, 37[15].

În 381 rostește Predicile 39 și 40, în luna mai începe Sinodul al II-lea Ecumenic, în lunile iunie și iulie prezidează Sinodul după adormirea Sfântului Meletios, își dă demisia la presiunea unor sinodali, rostește Predica 42, se retrage la Arianzos, în locul unde s-a născut. Aici scrie Scrisorile 88-90, 95-97, 99-100, 128-129, 153, 157 și mai multe poeme.

În 382 administrează Biserica tatălui său din Nazianz, începe poemul autobiografic despre viața sa, în luna ianuarie rostește predica memorială în cinstea Sfântului Vasile cel Mare, adică Predica 43[16]. Pentru că Sfântul Vasile cel Mare adormise în data de 1 ianuarie 379[17]. Și scrie Epistolele 91-94, 130, 167, 171-172 și 224. Între 382-383 își reia îndatoririle la Nazianz. Rostește Predicile 44 și 45, caută un nou Episcop pentru Nazianz, scrie Epistolele 87, 103-124, 126-127, 131-152, 154-156, 158-166, 168-170, 173-181, 183-192 și 249[18].

Se retrage pentru tratament în 383 la Xanxaris. Dispute cu apolianarismul la Nazianz, scrie Epistolele 101 și 125[19].

În 384 hirotonește pentru Nazianz pe o rudă a sa, pe Eulalios, scrie Epistolele 157, 182, 102 și 202, se retrage în mod definitiv la moșia sa din Arianzos. Scrie poeme, boala sa se agravează, scrie Epistolele 51-55, 193-196, 224-225[20].

În 387, Sfântul Grigorie scrie Epistola 203, poemele și scrisorile finale, își pregătește ediția scrisorilor și pe cea a predicilor sale, scrie Epistolele 197-201, 204-223, 235, 239, 240. Iar în anul 390/391, Sfântul Grigorie Teologul, stâlpul Bisericii, adoarme la Arianzos, proprietățile sale revin Bisericii și sunt eliberate familiile de robi pe care le avusese în posesie. Nicobulos, nepotul lui, este executorul testamentar și editorul operei sale.

Episcopul Eulalios, vărul Sfântului Grigorie și succesorul său la Nazianz, îi editează și publică unele dintre predicile sale[21].

În 431, la Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes, Sfântul Grigorie e citat ca o mare autoritate teologică, pe când în 451, la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon, Sfântul Grigorie este numit „Grigorie Teologul”[22] și devine „cel mai frecvent publicat scriitor din tradiția manuscriptică bizantină”[23].

Pentru Părintele John Anthony McGuckin, Sfântul Grigorie Teologul este „cel mai mare stilist al epocii patristice”[24]. Însă „epoca patristică” nu s-a încheiat vreodată în Biserică ci ea este un continuum de la Apostoli și până la a doua venire a Domnului. Pentru că Domnul a avut, are și Își va avea slujitorii Lui în Biserică, cei care vor călăuzi întru adevăr Biserica.

Și autorul citează abundent din ΠΕPI EAYTOY/ De seipso, cf. PG 37, col. 969-1452, dar și din predicile sale.

Și ne spune că Karbala a fost moșia sa, situată pe coasta unui deal, în apropierea satului Arianzos, care e la 14 kilometri sud-vest de orașul Nazianzos. Probabil e vorba de satul actual Güzelyurt[25] din Turcia (până în 1922 fiind grecesc, și se numea Gelveri), situat pe strada care leagă localitățile turcești Urgup și Aksaray. Pe când Nazianzos este astăzi satul Bekarlar[26], situat în sud-vestul localității moderne Aksaray, la 100 de km sud-vest de Chesarea, actualul Kayseri. Iar la 7 km sud și pe dealurile din Güzelyurt, pe o creastă abruptă, e vechiul Arianzos, actualul Sivrihisar[27].

Despre filosofia sectei în care a fost tatăl Sfântului Grigorie înainte de a deveni creștin, autorul spune că era un amestec între mitologia păgână și teologia ebraică[28].

Iar Sfântul Chesarios, fratele Sfântului Grigorios Teologul, a fost un eminent medic la Constantinopol și s-a numărat printre confidenții împăratului Iulian Apostatul, înainte ca el să persecute Biserica. După moartea lui Iulian, Sfântul Chesarios și-a refăcut carierea politică și a fost trezorierul imperial al Bitiniei până la moartea sa prematură[29].

Sfânta Gorgonia și-a convertit soțul, pe Alipios, aidoma mamei sale, locuind cu el în Iconium[30]. Bunica Sfântului Grigorie, Gorgonia cea Bătrână, a fost mama unchiului său, Amfilohios, și a mamei sale, Nonna, ea fiind soacra unui episcop și bunica altor doi episcopi[31].

Sfântul Grigorie însuși vorbește despre metaniile, rugăciunile, postirile și lacrimile de zi și de noapte ale Sfintei Nonna, mama sa, pentru ca Dumnezeu să îl mântuiască pe soțul ei. Și ea l-a sfătuit și certat în chip și fel[32] până l-a adus la Biserică și astfel a putut să ajungă Episcop al Nazianzosului.

Iar despre Sfânta Gorgonia, în eforturile sale de a-și converti soțul soldat, Sfântul Grigorie spune că deși era legată trupește de soțul ei, ea avea drept cap al ei pe Dumnezeu, pentru că I se dăruise cu totul Lui[33].

Alipiana a fost nepoata preferată a Sfântului Grigorie Teologul, iar mai apoi, fiul ei, Nicobulos, a fost ucenicul său, moștenitorul său și editorul operelor sale[34].

Părintele McGuckin consideră că Sfântul Grigorie și-a iubit tatăl foarte mult[35], deși tatăl său și-a exercitat „o putere manipulatoare [the manipulative power]” asupra lui Grigorie[36], iar despre mama sa a afirmat că „a fost un administrator al bunurilor în termenii generozității creștine [in terms of Christian largesse]”[37].

În predica de la înmormântarea tatălui său, Grigorie l-a numit pe tatăl său „al doilea Noe” pentru că acesta a ridicat Biserica de la Nazianz cu mâinile lui și din propriile sale resurse[38].

Iar Sfânta Nonna, când era însărcinată cu Sfântul Grigorie Teologul, a văzut în vis fața lui, a copilului ei din pântece. Pentru că s-a rugat lui Dumnezeu pentru acest lucru. Și a avut o vedenie în timpul visului, în care a văzut înfățișarea Sfântului Grigorie Teologul și numele pe care trebuie să îl poarte[39]. Lucru pe care Sfântul Grigorie îl scrie în Despre sine însuși, v. 68-78, cf. PG 37, col. 1034-1035[40].

Astfel aflăm că Sfântul Grigorie și-a primit numele în mod minunat în vedenia visului și că mama sa l-a văzut mai înainte de a-l naște și a fost astfel încredințată de faptul că el va fi un om al lui Dumnezeu.

Sfânta Gorgonia s-a căsătorit la vârsta de 16 ani și a început să locuiască în Iconium iar soțul ei era mult mai în vârstă și avansat în cariera militară[41]. Pe când, Sfântul Grigorie Teologul își începe cultura sa teologică în Caesarea Maritima/ Παράλιος Καισάρεια sau Chesaria Palestinei[42], care e în Iudea, la țărmul Mării Mediterane[43].

Numai că aici Sfântul Grigorie nu a venit numai pentru teologie, pentru că deja era atras de retorică și de studiile literare[44].

În Chesaria Palestinei, Grigorie l-a cunoscut pe Tespesios, profesor de retorică, pe care îl cunoștea și Sfântul Ieronim[45]. Însă Grigorie îl receptează pe Tespesios drept profesorul care l-a inițiat în analiza literară[46].

Numai că adevăratele sale studii, subliniază autorul, Sfântul Grigorie le face la Atena[47]. Până ajunge la Atena, el îl întâlnește în Alexandria pe Didimos și îl aude interpretând Sfânta Scriptură. Iar exegeza sa simbolică [his symbolic exegesis] – eu i-aș spune duhovnicească, pentru că presupune o înțelegere a textului Scripturii prin luminare dumnezeiască – devine paradigmatică pentru Sfântul Grigorie[48].

Sfântul Grigorie a vorbit și despre cunoștințele medicale pe care le avea Sfântul Vasile cel Mare[49].

Drumul de la Alexandria la Atena, pe mare, a durat 25 de zile și de nopți și aici trăiește marea furtună, care îl cutremură și îl face să se adăpostească în cotloanele prorei corăbiei, fiind înfricoșat pentru viața sa[50]. Însă toți cei de pe corabie strigau către Hristos, deși nu-L cunoșteau pe Dumnezeu[51].

Dar Sfântul Grigorie nu a strigat numai către Dumnezeu ci și către mama lui, către Sfânta Nonna, în timpul furtunii. Iar un copil de casă din anturajul lui [a servant boy from his entourage], i-a povestit Sfântului Grigorie că în mijlocul întunericului el a văzut-o, ca într-un vis, pe Sfânta Nonna mergând spre corabie și trăgând-o cu o singură mână către țărm [walking to the ship and dragging it single-hand to the shore][52]. Sfântul Grigorie va vorbi despre acest lucru în predica de înmormântare pentru tatăl său, la 36 de ani după această minune, dar va spune și faptul că ea i s-a arătat lui în vis[53].

După ce a fost mântuit în furtună de către Sfânta sa mamă Nonna, care era în viață și nu adormită, corabia în care călătorea Sfântul Grigorie a trecut de Rodos[54] și a venit spre Aegina[55], care este cea mai apropiată insulă de Atena[56].

La Atena îl întâlnește și se împrietenește cu Sfântul Vasile cel Mare, dar tot aici îl întâlnește pe Iulian Apostatul, pe viitorul împărat, pe Sofronios Cappadocianul, viitorul prefect al Constantinopolului și stăpânul serviciilor în administrația imperială, pe Iulian al Frigiei și pe Evstohios și Stagirios, ultimii doi devenind profesori de retorică[57].

Și pentru ca să ne arate cultura Sfântului Grigorie Teologul, autorul ne spune că el a citat în scrierile sale din Anaxilas, Apollonios de Rodos, Aratos, Aristofanes, Aristotel, Callimahos, Demostenes, Diogenes Laertios, Evagoras, Heraclitus, Herodotos, Hesiod, Homer, Isocrates, Lucian, Lisias, Filo, Focilides, Pindar, Platon, Plutarh, Sappho, Simonides, Socrate, Teocritos, Teognis și Tucidide[58].


[1] Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/John_Anthony_McGuckin.

[2] John A. McGuckin, St Gregory of Nazianzus. An Intellectual Biography, Pub St Vladimir’s Seminary Press, Crestwood, New York, 2001, 433 p.

[3] Idem, p. vii. A se vedea: http://www.synaxarion.gr/gr/sid/2229/sxsaintinfo.aspx, http://paginiortodoxe.tripod.com/vsfeb/02-23-sf_gorgonia.html.

[4] Ibidem.

A se vedea: http://www.synaxarion.gr/gr/sid/2389/sxsaintinfo.aspx.

[5] Ibidem. [6] Ibidem. [7] Idem, p. viii. [8] Ibidem.

[9] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Iulian_Apostatul.

[10] John A. McGuckin, St Gregory of Nazianzus. An Intellectual Biography, op. cit., p. viii.

[11] Idem, p. ix. [12] Ibidem. [13] Ibidem. [14] Ibidem. [15] Idem, p. x. [16] Ibidem.

[17] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_cel_Mare.

[18] John A. McGuckin, St Gregory of Nazianzus. An Intellectual Biography, op. cit., p. x.

[19] Idem, p. xi. [20] Ibidem. [21] Ibidem. [22] Ibidem. [23] Ibidem. [24] Idem, p. xxi.

[25] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/G%C3%BCzelyurt.

[26] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Bekarlar,_G%C3%BCla%C4%9Fa%C3%A7.

[27] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Sivrihisar.

Cf. John A. McGuckin, St Gregory of Nazianzus. An Intellectual Biography, op. cit., p. 2, n. 3.

[28] Idem, p. 3, 6. [29] Idem, p. 4. [30] Ibidem. [31] Idem, p. 5 și p. 5, n. 16. [32] Idem, p. 5. [33] Ibidem. [34] Idem, p. 6. [35] Idem, p. 8. [36] Idem, p. 16. [37] Idem, p. 11. [38] Idem, p. 16-17. [39] Idem, p. 24. [40] Idem, p. 24, n. 91. [41] Idem, p. 36.

[42] Idem, p. 41. A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Caesarea_Maritima.

[43] Cf.https://en.wikipedia.org/wiki/Caesarea_Maritima.

[44] John A. McGuckin, St Gregory of Nazianzus. An Intellectual Biography, op. cit., p. 41.

[45] Ibidem. [46] Ibidem. [47] Idem, p. 43. [48] Idem, p. 44. [49] Idem, p. 47. [50] Idem, p. 49. [51] Ibidem. [52] Idem, p. 50. [53] Ibidem.

[54] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Rodos.

[55] John A. McGuckin, St Gregory of Nazianzus. An Intellectual Biography, op. cit., p. 54.

A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Aegina.

[56] Cf. http://www.helloholidays.ro/grecia/insula-egina/.

[57] John A. McGuckin, St Gregory of Nazianzus. An Intellectual Biography, op. cit., p. 54.

[58] Idem, p. 57.