Viețile Sfinților 1. 6
Viețile Sfinților
(vol. 1)
Alcătuite de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și de
Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a.
*
Sfântul Grigorie a scris despre profesorul său de retorică de la Atena, despre Proheresios, în De rebus suis, v. 322-326, cf. PG 37, col. 994[1].
Iar Părintele John A. McGuckin afirmă că, „în Atena, […] și, probabil, pentru cea mai mare parte a vieții sale, Grigorie a suferit de handicapul nefericit de a-și fi iubit prietenii mai mult decât l-au iubit prietenii lui pe el”[2]. Dar această nefericire imensă nu s-a produs din cauza lui ci a prietenilor săi.
El a scris lucruri emoționante despre prietenia sa cu Sfântul Vasile cel Mare, pe când Vasile a scris detașat despre el[3].
În 361, de Nașterea Domnului, Sfântul Grigorie Teologul e hirotonit Preot de către tatăl său în Biserica din Nazianz[4]. Sfântul Grigorie avea pe atunci 31 de ani[5].
Iar despre Filocalia făcută, împreună cu Sfântul Vasile, pe baza textelor lui Origenis [Ὠριγένης][6], autorul spune că ea a fost „mai mult decât un simplu compendiu”[7], pentru că a reprezentat „un prim manual general de teologie pentru uzul clerului, o încercare de standardizare a reflecțiilor doctrinare”[8] ale Bisericii.
Sfântul Ieronim a vorbit despre Sfântul Grigorie Teologul în De viris illustribus 117[9].
Unde a spus că Sfântul Grigorie a fost primul Episcop de Sasima, apoi Episcop de Nazianzos, fiind un bărbat prea elocvent și învățătorul său, cel care l-a învățat să explice Dumnezeieștile Scripturi. Iar după mărturia Sfântului Ieronim, Sfântul Grigorie Teologul a scris 30.000 de versuri [triginta millia versuum][10].
Sfinții Grigorie al Nyssei și Petru al Sevastiei, frații Sfântului Vasile cel Mare, au venit pentru Sinodul al II-lea Ecumenic la sfârșitul primăverii anului 381. Și la Constantinopol, datorită Sfântului Grigorie Teologul, Sfântul Grigorie al Nyssei a citit din cartea sa, Contra Eunomium, în lectură publică[11]. Căci Sfântul Grigorie al Nyssei a scris Contra Eunomium împotriva atacurilor postume ale lui Evnomios [Εὐνόμιος][12] de Cizicos [Κύζικος][13] la adresa Sfântului Vasile cel Mare[14].
Împăratul Teodosios a fost de față, în Sinod, când Sfântul Grigorie Teologul a renunțat la tronul patriarhal de Constantinopol și a aplaudat la finalul discursului său de rămas-bun. El a început să aplaude și a fost urmat apoi de curtenii săi. Pe când episcopii sinodali au asistat la el într-o tăcere uimită[15].
A urmat Predica a 42-a, care este ultima sa predică în fața episcopilor sinodali, a monahilor, a împăratului și a curtenilor imperiali. Rostită în Catedrala Sfinții Apostoli din Constantinopol[16].
Și în care i-a numit pe Episcopi „vestitorii păcii [heralds of peace]” și a spus că el a venit în Constantinopol pentru ca să apere credința ortodoxă[17]. Și el a mărturisit dogma Sfintei Treimi în mod desăvârșit în această predică a sa[18].
Sinodul al II-lea Ecumenic a continuat de-a lungul lunii iunie a anului 381, Flavian a fost confirmat ca Episcop legitim al Antiohiei, iar pe 9 iulie 381 s-a încheiat Sinodul al II-lea Ecumenic, oferindu-ne Crezul Bisericii[19]. Însă Părintele McGuckin consideră că expresia împreună-slăvirea Duhului cu Tatăl și cu Fiul, din Crezul Bisericii, este „o respingere deliberată [a deliberate rejection]” a lui deoființă pentru care pleda Sfântul Grigorie Teolo- gul[20].
Când Sfântul Grigorie a aflat că în locul său a fost ales Nectarios drept Arhiepiscop al Constantinopolului[21], care nu era nici măcar botezat când a fost ales episcop, prin intervenția lui Diodoros al Tarsului[22], el a compus o foarte lungă diatribă împotriva celor doi[23]. Nectarios a fost Patriarh al Constantinopolului între 381-397, murind pe 17 septembrie 397, și lui i-a urmat Sfântul Ioan Gură de Aur[24]. Patriarhatul lui Nectarios separând astfel patriarhatul Sfântului Grigorie Teologul de cel al Sfântul Ioan Gură de Aur.
Însă alegerea lui Nectarios a fost încă o palmă peste fața episcopilor asceți[25], subliniază McGuckin. După care ne spune că Sfântul Grigorie i-a trimis lui Nectarios Epistolele 88, 91, 151, 185, 186 și 202, scrise pe un ton „elegant și amabil”, dar care nu poate fi reconciliat cu tonul din poemul autobiografic[26]. Căci în poemul De seipso et de episcopis [Despre mine însumi și despre episcopi], Nectarios e diletantul care a fost preferat unui om ascetic[27]. Alegerea lui a fost dubioasă, hirotonia lui a fost nedovedită, iar eficacitatea ei a rămas îndoielnică[28].
Însă între 382-383, Sfântul Grigorie e doborât de boală. El suferea de reumatism acut sau de gută, conform Epistolei 193[29].
Din cauza bolii nu a participat la nunta lui Nebridios, prefectul Constantinopolului, cu Olimpias[30]. Trebuia să se ducă la Constantinopol pentru nuntă. În toamna lui 383 el merge pentru cură la Xanxaris, lângă Tiana, o regiune vulcanică din Cappadocia[31].
Scrisorile 101, 102 și 202 sunt împotriva hristologiei apolinariste[32]. Iar după ce Eulalios, la sfârșitul lui 383, e instalat Episcop de Nazianz în locul său, Sfântul Grigorie se retrage la vila părintească din Karbala, avându-i lângă sine pe Diaconul său, Grigorie, și pe Monahul Eustatios[33].
Episcopul Eulalios îi editează Predicile Sfântului Grigorie[34]. Care adoarme la vârsta de 61 de ani[35]. Iar la Constantinopol, Sfintele sale Moaște au stat, pentru o lungă perioadă de timp, alături de cele ale Sfântului Ioan Gură de Aur, în Biserica Sfinții Apostoli[36]. Dar la cruciada din 1204, Sfintele sale Moaște au fost furate și duse în Italia, din 9 iunie 1578 fiind puse în Chiesa di Santa Maria della Concezione in Campo Marzio[37].
Editio princeps a operei Sfântului Grigorie Teologul a fost editată la Basel în 1550. Claude Morel, în 1609, editează opera sa la Paris. Ea a fost republicată în 1630.
Ediția benedictină a operei sale a fost pregătită în 1778, dar a fost publicată în 1840. Popularizarea operei sale s-a făcut însă prin ediția Patrologiae Graecae [PG], vol. 35-38. În Sources Chrétiennes [SC], opera sa a fost publicată în vol. 149, 208, 247, 250, 270, 284, 309, 318, 358, 384 și 406[38].
Scrisorile sale teologice sunt editate în SC 208, Predicile 1-3 în SC 247, Predicile teologice 27-31 în SC 250, Predicile 20-23 în SC 270, Predicile 24-26 în SC 284, Predicile 4-5. Contra lui Iulian Apostatul sunt publicate în SC 309, Predicile 32-37 sunt în SC 318, Predicile 38-41 sunt în SC 358, Predicile 42-43 sunt în SC 384, Predicile 6-12 sunt în SC 406[39].
Vol. 1 din Scrisorile sale a fost editat în GCS [Griechische christliche Schriftsteller/ Scriitori creștini greci] 53, de P. Gallay, la Berlin, în 1969. Tot Gallay a editat și vol. al 2-lea, la Paris, în 1964, 1967 și Scrisorile Teologice le-a publicat în SC 208, la Paris, în 1974[40].
Prima sa predică e pentru ziua de Paști[41], în a 2-a predică el și-a apărat fuga sa în Pont, în a 3-a le răspunde celor care vor să îl vadă Preot[42]. Predicile 4 și 5 sunt împotriva împăratului Iulian Apostatul, a 6-a este despre pace, a 7-a este un panegiric memorial rostit la adormirea fratelui său, a Sfântului Chesarios. A 8-a sa Predică e închinată Sfintei Gorgonia, sora sa, la adormirea ei. A 9-a e o apologie pentru tatăl său la hirotonia sa ca Episcop. În a 10-a își explică poziția după ce s-a întors din fuga sa, a 11-a este dedicată Sfântului Grigorie al Nyssei, a 12-a este pentru tatăl său, după ce a fost făcut Episcop de Nazianzus, a 13-a este la hirotonia Episcopului Eulalios[43].
În a 14-a sa predică vorbește despre iubirea pentru cei săraci, în a 15-a îi laudă pe Sfinții Mucenici Maccabei, a 16-a este despre tăcerea tatălui său, a 17-a este pentru cetățenii din Nazianz, a 18-a este predica rostită la înmormântarea tatălui său. În a 19-a predică i se adresează lui Iulian, cel care putea să reducă taxele, a 20-a este despre teologie și despre instalarea episcopilor, a 21-a este un panegiric închinat Sfântului Atanasie al Alexandriei, a 22-a și a 23-a sunt despre pace, a 24-a este închinată Sfântului Ciprian, pe când a 25-a este un panegiric pentru filosoful Heronis, cu adresă la Maxim Cinicul[44].
În a 26-a predică, Sfântul Grigorie Teologul vorbește despre sine, pe când a 27-a este prima sa predică teologică, scrisă împotriva lui Evnomios[45]. A 28-a predică este a doua predică teologică, care se ocupă cu natura teologiei, a 29-a este a treia predică teologică, în care vorbește despre Fiul, a 30-a este a patra predică teologică și a doua despre Fiul, a 31-a este a cincea predică teologică, în care vorbește despre Sfântul Duh[46]. În a 32-a predică, Sfântul Grigorie a vorbit despre nevoia de moderație în dezbateri, în a 33-a el a vorbit împotriva arienilor și despre propria sa poziție, în a 34-a despre venirea egiptenilor, în a 35-a despre Mucenici și împotriva arienilor, în a 36-a a vorbit despre propria sa poziție și despre cei care cred că el a râvnit scaunul Constantinopolului, în a 37-a a pornit de la Mt. 19, 1, a 38-a e la Epifania și Nașterea Domnului, a 39-a predică este despre sfintele lumini, a 40-a despre Sfântul Botez, a 41-a la Cincizecime, a 42-a e predica de rămas bun, rostită în fața celor 150 de Episcopi prezenți la Sinodul al II-lea Ecumenic, a 43-a este un panegiric rostit în memoria Sfântului Vasile cel Mare, a 44-a e la prima duminică după Paști, iar a 45-a este la Paști[47].
Cele 5 cuvântări teologice ale Sfântului Grigorie Teologul au fost traduse în română de Părintele Profesor Dumitru Stăniloae și publicate la editura Anastasia, din București, în 1993. Aceleași cuvântări au fost traduse și de Pr. Gheorghe Tilea și Nicolae Barbu, alături de Viața Sfântului Grigorie Teologul, alcătuită de Preotul Grigorie în sec. al 8-lea, tradusă în română de N. Donos, și publicate în 1992 și republicate în 2004 de editura Herald din București.
În italiană, Cele 5 cuvântări teologice au fost traduse de Claudio Moreschini și au fost publicate la Roma în 1986[48], iar în germană de J. Von Barbel, la Düsseldorf, în 1963[49].
Moreschini a publicat Predicile 32-37 ale Sfântului Grigorie, în 1985, în SC 318, iar Predicile 38-41 în 1990, în SC 358[50].
Părintele McGuckin consideră că nu avem încă o ediție critică a operei poetice a Sfântului Grigorie Teologul[51].
C. Jungck a publicat De vita sua în germană, cu comentariul său, la Heidelberg, în 1974. Părintele McGuckin a tradus anumite poeme ale Sfântului Grigorie Teologul în engleză [cartea poartă titlul: Saint Gregory Nazianzen: Selected Poems] și le-a publicat în 1986, republicându-le în 1989[52]. Iar în 1996 a publicat, la Leuven, studiul The Vision of God in S. Gregory Nazianzen [Vederea lui Dumnezeu la Sfântul Grigorie de Nazianz][53].
[1] John A. McGuckin, St Gregory of Nazianzus. An Intellectual Biography, op. cit., p. p. 60 și p. 60, n. 121.
[2] Idem, p. 77. [3] Ibidem. [4] Idem, p. 101. [5] Ibidem.
[6] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Origen.
[7] John A. McGuckin, St Gregory of Nazianzus. An Intellectual Biography, op. cit., p. 103.
[8] Ibidem. [9] Idem, p. 348, n. 198. [10] PL 23, col. 747-748.
[11] John A. McGuckin, St Gregory of Nazianzus. An Intellectual Biography, op. cit., p. 349.
[12] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Eunomius_of_Cyzicus.
[13] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Cyzicus.
[14] John A. McGuckin, St Gregory of Nazianzus. An Intellectual Biography, op. cit., p. 349.
[15] Idem, p. 360. [16] Idem, p. 361-362. [17] Idem, p. 362. [18] Idem, p. 363. [19] Idem, p. 367. [20] Ibidem.
[21] A se vedea:
https://en.wikipedia.org/wiki/Archbishop_Nectarius_of_Constantinople.
[22] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Diodorus_of_Tarsus.
[23] John A. McGuckin, St Gregory of Nazianzus. An Intellectual Biography, op. cit., p. 374.
[24] A se vedea:
https://en.wikipedia.org/wiki/Archbishop_Nectarius_of_Constantinople.
[25] John A. McGuckin, St Gregory of Nazianzus. An Intellectual Biography, op. cit., p. 375.
[26] Idem, p. 377. [27] Idem, p. 381. [28] Idem, p. 382. [29] Idem, p. 387 și p. 387, n. 104. [30] Idem, p. 387-388. [31] Idem, p. 388. [32] Ibidem. [33] Idem, p. 394. [34] Idem, p. 395. [35] Idem, p. 399. [36] Idem, p. 400.
[37] Ibidem. A se vedea:
https://it.wikipedia.org/wiki/Chiesa_di_Santa_Maria_della_Concezione_in_Campo_Marzio.
[38] Idem, p. 403. [39] Ibidem. [40] Ibidem.
[41] Ea a fost tradusă de Dr. Adrian Marinescu, sub titlul Cuvântarea I: Despre Sfintele Paști și despre zăbovire și a fost publicată în Studii Teologice 2/ 2012, p. 207-224, cf.
[42] John A. McGuckin, St Gregory of Nazianzus. An Intellectual Biography, op. cit., p. 404.
[43] Ibidem. [44] Ibidem. [45] Ibidem. [46] Idem, p. 405. [47] Ibidem. [48] Ibidem. [49] Idem, p. 406. [50]
Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Claudio_Moreschini.
[51] John A. McGuckin, St Gregory of Nazianzus. An Intellectual Biography, op. cit., p. 406.