Viețile Sfinților

(vol. 1)

Alcătuite de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și de

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

  *

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a.

*

Editura Doxologia de la Iași, în 2011, a editat în format de buzunar Acatistul Sfântului Grigorie Teologul[1]. Ediție în care nu se specifică cine e autorul acestui acatist. Însă textul lui este următorul:

Condacul 1

Pe marele Ierarh și apărător al Sfintei Treimi veniți toți cu duhovnicești laude să-l fericim și din izvorul învățăturilor lui luând cuvinte de laudă, să-i cântăm așa: Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie!

Icosul 1

Astăzi darul cel în trei lumini al Preasfintei Treimi să ne lumineze pe noi, vrednice cântări de laudă să aducem la pomenirea slăvitului, îndreptătorului și învățătorului dreptei credințe, zicând:

Bucură-te, tăinuitorul Sfintei Treimi;

Bucură-te slujitorul cerescului Împărat;

Bucură-te, întărirea dreptei credințe;

Bucură-te, steaua Bisericii prealuminată;

Bucură-te, luceafăr ceresc strălucitor;

Bucură-te, împărțitor de mir duhovnicesc;

Bucură-te, luminătorul cel din Treime al Arhiereilor;

Bucură-te, prieten iubit al Marelui Vasile;

Bucură-te, odraslă sfântă, din slăviți părinți născut;

Bucură-te, credincioasă slugă a lui Hristos;

Bucură-te, odor sfânt și preafrumos;

Bucură-te, că Sfânta Treime lăcaș în inima ta a făcut;

Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie!

Condacul al 2-lea

Către tine alergând popoarele și din învățăturile tale cunoscând adevărata cale către cer, așază în lumina Sfintei Treimi pe cei ce cu frică și dragoste curată cântă: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Curățenia și înfrânarea iubind, așa cum ai văzut în vedenie că cele două fecioare cinstite s-au numit pe ele, și de la acelea ai învățat viața cea fără de prihană, pentru care noi te cinstim așa:

Bucură-te, păstor al fecioriei;

Bucură-te, iubitor al înfrânării;

Bucură-te, cinstitor al pustniciei;

Bucură-te, îndemnător al milosteniei;

Bucură-te, cel ce cu sabia înfrânării tai patimile;

Bucură-te, că pe oile tale la pășunea cea a faptelor bune le-ai povățuit;

Bucură-te, că din întunericul iadului le-ai mântuit;

Bucură-te, că din izvorul ostenelilor tale turma ta o ai adăpat;

Bucură-te, că pildă te-ai făcut prin lumina faptelor bune;

Bucură-te, că smerenia lui Hristos [o] ai urmat;

Bucură-te, că sarcina cea ușoară a lui Hristos tu întâi ai purtat;

Bucură-te, că apoi altora o ai arătat;

Bucură-te, că prin sudorile și ostenelile tale Biserica lui Hristos ai curățat curățit;

Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie!

Condacul a 3-lea

Blând fiind la obicei din pruncie, bătrân s-a arătat, depărtându-se de la priveliștile și petrecerile deșertăciunilor lumești, și bunăcuviința de la maica sa învățându-se, în Biserica lui Dumnezeu ziua și noaptea slavoslovea cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Plin fiind de darul Sfântului Duh, ai gonit eresul cel viclean al lui Macedonie, hulitorul Sfântului Duh, și rușinat l-ai depărtat de la Biserică, iar pe cei dreptcredincioși întărindu-i, pe cei rătăciți întorcându-i, i-ai sfințit cu pecetea Duhului Sfânt, iar ei fiind luminați, cântau:

Bucură-te, păstorul cel bun;

Bucură-te, gonitorul eresurilor;

Bucură-te, că ai rușinat pe Macedonie;

Bucură-te, că ai sfărâmat trâmbița eresurilor lui;

Bucură-te, cale [cea] nerătăcită a celor dreptcredincioși;

Bucură-te, luminat propovăduitor al sfintei credințe;

Bucură-te, cu Marele Vasile împreună-lucrător;

Bucură-te, pom înflorit în casa Domnului;

Bucură-te, al eresurilor surpător;

Bucură-te, al darurilor lui Hristos împărțitor;

Bucură-te, al credincioșilor apărător;

Bucură-te, al tuturor cald folositor;

Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie!

Condacul al 4-lea

Iubitorul de oameni Iisus, Care a îmbrăcat cu putere de sus pe Apostolii Săi în Ierusalim, ți-a dat ție putere tare asupra duhurilor și [a] eresurilor, ca să le gonești și [pe] Biserica Sa cea sfântă și ca [pe] o mireasă împodobită să [I-]o aduci Lui, cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Vifor mare și străin eres având stârnind Apolinarie, care rău înțelegea întruparea Domnului, pe toți trăgându-i la pieire, l-ai gonit departe de turma ta, și dogma Întrupării Cuvântului lui Dumnezeu întărind-o, propovăduiai pe Cel născut din Fecioară, iar pe tine cinstindu-te, zicem:

Bucură-te, luminătorul nostru;

Bucură-te, raza mântuirii noastre;

Bucură-te, păzitor al dreptei credințe;

Bucură-te, sfeșnic cu lumină de aur;

Bucură-te, podoaba Arhiereilor;

Bucură-te, a Bisericii bucurie și pace;

Bucură-te, piatră nesfărâmată;

Bucură-te, turn neclintit al Bisericii;

Bucură-te, cetate tare împotriva vrăjmașilor;

Bucură-te, armă asupra patimilor;

Bucură-te, minte cinstită;

Bucură-te, vas curat al darurilor Domnului;

Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie!

Condacul al 5-lea

Văzând vicleanul vrăjmaș odihna Bisericii, a izvorât asupra ta ispite, necazuri și izgoniri, iar tu cu darul lui Hristos ai vădit meșteșugirile celui meșter în răutate, și ca un biruitor cântai: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Înțelegând poporul de ducerea ta de la dânșii, a ridicat glasuri de plângeri, zicând: «O! Părinte! Ducându-te de la noi, duci cu tine și Sfânta Treime și va ieși din Cetate binecuvântarea». Și socotindu-se ei sărmani, ziceau așa:

Bucură-te, hrănitorul săracilor;

Bucură-te, slujitorul bolnavilor;

Bucură-te, odihna străinilor;

Bucură-te, mângâierea bătrânilor;

Bucură-te, ajutorul necăjiților;

Bucură-te, izbăvitorul năpăstuiților;

Bucură-te, viteazule biruitor;

Bucură-te, curățitorul eresurilor;

Bucură-te, al plevelor eresuri curățitor;

Bucură-te, arzător cu duhul în slujba lui Dumnezeu;

Bucură-te, scara care ne sui pe toți la ceruri;

Bucură-te, cel ce cu părintească dragoste ai deschis mila arătat milă tuturor celor ce au venit la tine;

Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie!

 Condacul al 6-lea

Minunat între Ierarhi te-ai arătat, că gura ta ca o praștie a gonit toate eresurile și toate meșteșugirile viclene le-ai smuls din inimile credincioșilor; pentru aceasta Biserica împreună cu dânșii cântă: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Ritorii cei preaînțelepți n-au putut sta împotriva cuvintelor tale celor arzătoare, când ai arătat în Biserică taina Întrupării Fiului lui Dumnezeu, iar noi, bucurându-ne, cântăm:

Bucură-te, cap sfințit;

Bucură-te, minte zburătoare în sferele cerești;

Bucură-te, ochi neadormit;

Bucură-te, ostaș nebiruit;

Bucură-te, vorbitorule cu Îngerii;

Bucură-te, petrecătorule cu Apostolii;

Bucură-te, dănțuitorule cu Mucenicii;

Bucură-te, lucrător[ule] cu Mărturisitorii;

Bucură-te, al celor ce se pocăiesc mântuitor;

Bucură-te, al greșiților îndreptător;

Bucură-te, hrănitor[ule] duhovnicesc;

Bucură-te, ostenitor[ule] netrupesc;

Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie!

Condacul al 7-lea

Dumnezeiasca vestire a cuvintelor tale a înconjurat pământul ca un fulger, învățând pe toți [ca] Treimii întru unime și unimii întru Treime să ne închinăm, cântând: Aliluia!

 Icosul al 7-lea

Dorind [tu] înțelepciunea cea de sus, Cel Atotputernic ți-a dat [ție] cununa darurilor [dar] și frumusețea cuvintelor ți-a adăugat. Deci noi, luând din cuvintele tale, aducem ție această cântare:

Bucură-te, soare luminos;

Bucură-te, văzător[ule] al tainelor lui Dumnezeu;

Bucură-te, că împreună cu Mucenicii ai mărturisit;

Bucură-te, că împreună cu Cuvioșii pe Hristos [L-]ai mărit;

Bucură-te, că cele șapte Soboare [Ecumenice] cu cuvintele tale s-au întărit;

Bucură-te, sabie de foc care tai eresurile;

Bucură-te, bisturiu care cureți tai rănile nevindecate;

Bucură-te, chezașul păcătoșilor spre mântuire;

Bucură-te, că din raza Sfântului Duh ai luat lumina [cea veșnică];

Bucură-te, că în cetatea Arhiereilor luminezi ca un luceafăr;

Bucură-te, prietenul cel bun al Marelui Vasile;

Bucură-te, că amândoi adânci învățături ați lăsat în lume;

Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie!

Condacul al 8-lea

Toată cântarea ce se aduce pomenirii tale nu poate aduce mulțumirea cuvenită pentru cele multe[le] și frumoase[le] osteneli cu care ai împodobit Biserica, iar turmei tale mântuire ai lăsat, pentru care îți cântăm: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Bogat fiind de înțelepciune și frumos grăitor, ai vărsat pe pământ sămânța cea bună a Sfintelor Scripturi, pentru aceasta noi cinstim pomenirea ta, zicând:

Bucură-te, preaînțelepte[ule];

Bucură-te, preafericite;

Bucură-te, Arhiereule cinstite;

Bucură-te, podoaba Bisericii;

Bucură-te, gură cerească;

Bucură-te, minte apostolească[ică];

Bucură-te, odraslă sfântă;

Bucură-te, slugă credincioasă a lui Hristos;

Bucură-te, văzător[ule] al tainelor dumnezeiești;

Bucură-te, teologule preadulce;

Bucură-te, mijlocitor[ule] către Dumnezeu;

Bucură-te, Părintele Bisericii;

Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie!

Condacul al 9-lea

Cu totul fiind unit cu raza Duhului [Sfânt], tu, [Preafericite]sfințite Părinte, afară de lume ai viețuit, și acum întru slava Tatălui și Fiului și Sfântului Duh luminat fiind, veselindu-ne, cântare îți aducem: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Sfârșindu-ți călătoria vieții în [cea cu] multe osteneli și necazuri, te-ai mutat către Domnul. Deci, ca un prieten al Sfintei Treimi, fă rugăciune pentru noi, care îți cântăm:

Bucură-te, că mare dogmatist dogmatician ai fost pentru Sfânta Treime al Preasfintei Treimi;

Bucură-te, cel ce ai învățat că Duhul purcede de la Tatăl;

Bucură-te, că împreună cu Tatăl și cu Fiul o singură Treime [atot]stăpânitoare ai arătat;

Bucură-te, lucrător[ule] al tainei Mântuitorului;

Bucură-te, cântător[ule] al slujbei Bisericii;

Bucură-te, frumos[ule] grăitor către popor;

Bucură-te, primitorul[e al harului] Sfântului Duh;

Bucură-te, că ai învățat întocmirea ființei și a firii că ai învățat Treimea persoanelor în unitatea firii dumnezeiești;

Bucură-te, că [prea mare] teolog al Treimii te-ai arătat;

Bucură-te, cel ce prin cuvintele tale, izvor [de viață] și dulceață [dumnezeiască] Bisericii ai rămas;

Bucură-te, cel ce cu osârdie sufletul tău ți-ai pus pentru noi;

Bucură-te, că pe cel rău l-ai surpat;

Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie!

Condacul al 10-lea

„Cuvântul lui Dumnezeu, cel slăvit de îngereștile cântări, pentru noi a sărăci bine a voit”, a spus marele Ierarh popoarelor, „și Fiul cel născut din Fecioară ne-a învățat a cânta: Aliluia!”.

Icosul al 10-lea

Săgețile ereticilor cele aprinse în chipul văpăii stinge-le cu sfintele tale rugăciuni, ca mântuiți fiind să te cinstim cu laude ca acestea:

Bucură-te, odor sfânt al Bisericii;

Bucură-te, tăinuitorule de cele cerești;

Bucură-te, că pomenirea ta este plină de veselie;

Bucură-te, că ai fost plin de dumnezeiesc[ul] dar;

Bucură-te, că îndumnezeit te-ai făcut;

Bucură-te, că înfricoșate taine Dumnezeu ți-a descoperit;

Bucură-te, căci Cuvântul Tatălui ți-a descoperit [ție] taina întrupării Sale;

Bucură-te, că te-a învățat teologia prin Îngerul Său;

Bucură-te, că te-ai arătat podoabă [a] Bisericii;

Bucură-te, că ai dobândit acum slava lui Dumnezeu;

Bucură-te, că pământul cel înțelenit purtător de flori l-ai arătat;

Bucură-te, că ai vărsat dar sfințit din buzele tale;

Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie!

Condacul al 11-lea

Luminată avându-ți mintea cu [ca o] nemăsurată pustie, curată de toată grija pământească o ai păzit, și străbătând adâncurile Duhului întru veselie, te bucuri acum cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Cu dumnezeiască și mai presus de fire putere ai învățat, [Preafericite] Ierarhe Grigorie, pe toți luminându-ne și învățându-ne a cânta așa:

Bucură-te, Grigorie, podoaba Arhiereilor;

Bucură-te, limpede tâlcuitor a[l] Scripturii celei vechi;

Bucură-te, frumos[ule] grăitor al Testamentului [celui] Nou;

Bucură-te, apărător[ule] al Treimii;

Bucură-te, descoperitor[ule] al dogmelor [celor dumnezeiești];

Bucură-te, învățător[ule] al Dumnezeieștilor Taine;

Bucură-te, tămăduitor[ule] al bolnavilor;

Bucură-te, mângâietor[ule] al celor întristați;

Bucură-te, izbăvitor[ule] al năpăstuiților;

Bucură-te, ajutor[ule] al celor din ispite;

Bucură-te, cercetător[ule] al celor din închisori;

Bucură-te, lesne iertător[ule] al celor greșiți;

Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie!

Condacul al 12-lea

Lăudăm înțelepciunea ta, cinstim ostenelile tale, cântăm pomenirea ta, întru care Biserica, cu cântări împodobindu-se, împreună cu poporul cel luminat prin învățăturile tale, cu mulțumire cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cu bucurie cântă Cetele cerești, întâmpinându-te, primindu-te și închinându-te Sfintei Treimi: „Intră întru bucuria Domnului tău!”. Auzi-ne și pe noi, care te rugăm să faci rugăciune pentru toată lumea, ca să se păzească Biserica de nevoi și de eresuri, ca păzite[ă] fiind cu darul lui Dumnezeu, să-ți cântăm ție:

Bucură-te, singur[ule] păzitor al legilor tale;

Bucură-te, zid[ule] de apărare al Bisericii;

Bucură-te, liman[ule] lin al celor învăluiți în necunoștință;

Bucură-te, că tuturor [le-]ai deschis ușa mântuirii;

Bucură-te, că luminos ai arătat calea cea dreaptă;

Bucură-te, că ne duci de mână pe toți spre cer;

Bucură-te, al nostru folositor;

Bucură-te, grabnic[ule] ajutător;

Bucură-te, că tuturor te-ai făcut ascultător, ca pe toate să le dobândești;

Bucură-te, al oilor tale bun păstor;

Bucură-te, al sufletelor noastre mântuitor;

Bucură-te, al trupurilor noastre ajutător;

Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie!

Condacul al 13-lea

O, preaînțelepte Ierarhe Grigorie, primește această puțină rugăciune de mulțumire a noastră și o du la tronul Dumnezeirii și cere de acolo pace lumii și unire Bisericii, ca păziți fiind în pace, cu mulțumire, împreună cu tine, lui Dumnezeu să-I cântăm: Aliluia!”[2].

În Viețile Sfinților pe ianuarie[3], în ediția ultimă românească, Viața celui între Sfinți, [a] Părintelui nostru Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul, Patriarhul Constantinopolului, se află între p. 515-531 și se specifică faptul că ea este „adunată pe scurt după Grigorie prezbiterul, ucenicul său, și după Rufin”[4].

Rufin este Rufinus de Aquileia, Presbiterul [† 410][5]. Și cred că editorul român s-a referit la Istoria bisericească a lui Rufinus, în două cărți, editată în PL 21, între col. 461-540. În cartea a 2-a a Istoriei sale bisericești, în cap. al 9-lea, Rufinus se referă la Sfântul Grigorie Teologul și la Sfântul Vasile cel Mare[6].

Însă Grigorie Presbiterul este cel care a scris Viața Sfântului Grigorie Teologul ce a fost publicată în PG 35, col. 243-304.

În ediția din 1992 a editurii Herald din București, se spune că Grigorie Presbiterul a trăit în sec. al 8-lea[7]. Dacă a trăit în sec. al 8-lea nu putea să fie „ucenicul” direct al Sfântului Grigorie Teologul, dar poate fi socotit un ucenic duhovnicesc al lui, prin iubirea pentru Sfântul Grigorie.

Numai că în PG 35, în col. 241-242 se specifică faptul că Viața scrisă de Grigorie Presbiterul a fost tradusă în latină, în sec. al 9-lea, de către Anastasius Bibliotecarul și autorul ei, Grigorie Presbiterul, a trăit cel mai târziu în secolul al 8-lea[8].

Din această afirmație, însă, nu putem trage concluzia că el a trăit în sec. al 8-lea. Așa că poate fi foarte bine ucenicul direct al Sfântului Grigorie Teologul sau nu, atâta timp cât el poate fi încadrat între sec. 4-8 d. Hr.

În continuare voi urmări ediția românească din Viețile Sfinților, după care mă voi ocupa de Viața Sfântului Grigorie editată la Herald.

În volumul pe ianuarie al Vieților Sfinților, la ziua de 25 ianuarie, ziua sa de pomenire, Sfântul Grigorie Teologul apare ca fiind născut în Nazianz, de părinții Grigorie și Nona. Tatăl său s-a născut din părinți necredincioși, din tată grec și mamă evreică, fiind în secta ipsistarilor[9]. Mama Sfântului Grigorie era creștină, „născută din părinți creștini, crescută din scutece întru dreapta credință și în frica de Dumnezeu, care este începutul înțelepciunii”[10].

Și ni se confirmă vedenia pe care a avut-o tatăl său, în care cânta Ps. 121, 1, prin care s-a convertit la dreapta credință[11]. Tatăl Sfântului Grigorie a fost botezat în Nazianzos, de Sfântul Leontie, Episcopul Chesariei Cappadociei, care era în drum spre Sinodul I Ecumenic. Tot aici ni se confirmă și faptul că Sfânta Nonna l-a văzut pe Sfântul Grigorie în vedenia visului, înainte să se nască, cât și numele pe care trebuia să îl poarte[12].

Ni se spune și despre obiceiul local de a boteza copiii la vârsta de 30 de ani[13], fapt pentru care nici Sfântul Grigorie nu era botezat când a plecat la studii. Însă acest obicei nefast pentru oameni „a fost înlăturat de acest Sfânt Grigorie, Cuvântătorul de Dumnezeu, [de] Vasile cel Mare, de Grigorie al Nyssei și de alți mari Părinți”[14]. Căci, în aparență, pare un obicei evlavios, pentru că se invocă vârsta de 30 de ani la care S-a botezat și Domnul. Numai că, dacă noi trăim nebotezați, trăim păgânește, pentru că nu suntem mădularele mistice ale Bisericii. Și de aceea a fost înlăturat acest obicei de către Sfinții Bisericii: pentru ca să fim creștini din pruncie și să ne umplem continuu de harul lui Dumnezeu, în care e mântuirea și sfințirea noastră.

În copilărie, Sfântul Grigorie era „isteț la minte, deștept și sârguitor în învățături, încât [îi] întrecea pe cei mai vârstnici decât el”[15]. El a urât jucăriile și glumele copilărești și a iubit învățătura, pentru că era „rod al rugăciunii” mamei sale[16]. Și și-a propus să trăiască feciorește toată viața sa, după ce a avut o vedenie în timpul visului, vedenie la care a făcut referire icosul al 2-lea al Acatistului său românesc.

Căci odată, în timpul somnului, a văzut „două fecioare, îmbrăcate în haine albe, amândouă frumoase la vedere și amândouă de vârstă și de ani potrivite…[Și ele] priveau în jos și roșeau…de rușine feciorească. […] Iar el, văzându-le, a simțit mare bucurie în inima sa și socotea că nu sunt dintre pământeni, ci din[tre] cei ce covârșesc firea omenească. Acelea văzându-l că se bucură mult de vederea lor, l-au cuprins cu dragoste. Apoi, întrebându-le el: «Cine sunteți și de unde ați venit?», cea dintâi i-a spus că este Curăția, iar a doua s-a numit Înfrânarea[17]. Și i-au spus că ele „stau „înaintea scaunului Împăratului slavei Hristos și de frumusețile cereștilor fecioare se îndulcesc”[18]. Și cele două fecioare i-au cerut să își unească mintea lui cu ale lor pentru ca să fie și el în lumina Prea Sfintei Treimi[19]. De aceea, datorită acestei vedenii și a sfaturilor mamei sale[20], Sfântul Grigorie Teologul s-a aprins duhovnicește și și-a păstrat fecioria lui și se înfrâna de la „toată hrana [de] dulce, de [la] beții și de [la] îmbuibări”[21].

În ediția românească ni se spune că Sfântul Grigorie e primul copil al Sfinților Grigorie și Nonna și apoi a urmat Chesarie și Gorgonia[22]. Însă din cartea Părintelui McGuckin am aflat că Sfânta Gorgonia s-a născut în 326, Sfântul Grigorie în 329/330, iar Sfântul Chesarios în 331/332 și că ordinea nașterilor este Gorgonia, Grigorie și Chesarie.

Mai departe, ediția românească se ocupă cu studiile Sfântului Grigorie, care, în Palestina, a studiat cu retorul Fespesie. De care nu am auzit până acum.

Furtuna de pe mare, el era catehumen, și ni se confirmă vedenia în care Sfânta Nonna a tras corabia la uscat[23].

Însă tatăl Sfântului Grigorie, în timpul furtunii, a avut o altă vedenie în timpul somnului: „a văzut un diavol pregătind pierzarea [moartea] lui Grigorie pe mare, iar Grigorie l-a apucat cu mâinile și l-a biruit pe diavol. Dintr-această vedenie a cunoscut tatăl mântuirea lui Grigorie de [la] înecare și [I-]a dat lui Dumnezeu mulțumire, dimpreună cu soția sa”[24].

La Atena, Grigorie și Vasile aveau aceeași casă și hrană, aceleași obiceiuri, ca și când ar fi fost frați. Și au fost cinstiți în timpul studiilor făcute aici pentru că și-au întrecut profesorii lor[25].

Sfântul Grigorie a fost botezat la 30 de ani de tatăl său, și, după Botez, a vrut să plece în pustie pentru ca să ne nevoiască. Dar tatăl său l-a păstrat lângă el[26], punându-l astfel în slujirea Bisericii și dându-ni-l ca Învățător adevărat al teologiei dumnezeiești. Iar Sfântul Grigorie „și-a pus rânduială ca niciodată să nu se jure, nici să cheme numele lui Dumnezeu în deșert, și a păzit aceasta până la sfârșitul vieții sale”[27].

Citea neîncetat cărțile dumnezeiești, petrecea în contemplație dumnezeiască ziua și noaptea și Îl vedea pe Domnul Hristos, adesea, în vedenie[28].

Tatăl său l-a forțat să se facă Preot și apoi Episcop[29], cu Iulian Apostatul s-a împlinit prorocia Sfântului Grigorie, Grigorie face pace între ÎPS Eusebiu și Sfântul Vasile[30], care i-a urmat în scaun lui Eusebiu[31].

Antim de Tiana era eretic și s-a despărțit de Chesaria Cappadociei, considerându-se „mitropolit”. Și pentru ca să aplaneze certurile, Sfântul Vasile cel Mare l-a hirotonit pe Sfântul Grigorie Teologul Episcop la Sasima, care era o cetate mică între Tiana și Chesaria[32]. Însă Antim nu l-a primit pe Sfântul Grigorie la Sasima și de aceea nu a locuit în Sasima[33].

Încă din timpul vieții tatălui său, Sfântul Grigorie a fost pus de tatăl său Episcop de Nazianz. Și ni se confirmă faptul că tatăl Sfântului Grigorie a adormit la 100 de ani și după 45 de ani de episcopat. Dar ni se spune că și Sfânta Nonna a adormit la vârsta de 100 de ani[34]. Și e o mare binecuvântare când soții adorm la aceeași vârstă și la scurt timp unul după altul.

Locuiește lângă Biserica Sfintei Tecla, în Seleucia, apoi Sfântul Vasile îl face administrator peste casele de străini și peste bolnițe[35], situație în care „Sfântul Grigorie [ajunge] hrănitorul săracilor, sprijinitorul bolnavilor și odihnitorul străinilor”[36].

Se extinde erezia pnevmatomahă, aceea care Îl socotea pe Sfântul Duh „o creatură”[37]. Iar Sfântul Grigorie, la sfatul Sfântului Vasile cel Mare și „al altor mulți credincioși și episcopi”, pleacă în Constantinopol pentru a apăra dreapta credință[38].

Apare însă și erezia lui Apollinarie, care socotea că Hristos „n-a avut” suflet și, în loc de sufletul Lui, era dumnezeirea Sa. Iar Sfântul Grigorie a luptat și împotriva pnevmatomahilor cât și a apolinarismului[39].

Apollinarios al Laodiceei, ereticul[40], însă, prin ucenicii lui, îl clevetea pe Sfântul Grigorie, care lupta împotriva lui, și afirma că Grigorie ar fi vorbit despre faptul că „Hristos ar fi despărțit în doi fii”. Fapt pentru care, printr-o astfel de minciună, a pornit poporul „spre mânie și răutate împotriva Sfântului Grigorie”[41].

Și situația dramatică a acelor zile era aceasta: pentru „cei ce nu puteau să priceapă meșteșugul cuvintelor eretice și să înțeleagă adâncul tainelor lui Hristos, lupii și ereticii erau crezuți și cinstiți [de către ei]…[pe când], [pe] păstorul…ce învăța adevărul, [ei îl] socoteau a fi un lup și un eretic[42]. De aceea, mulțimea l-a prins pe Sfântul Grigorie și l-a dus la eparhul cetății spre judecată[43]. Însă eparhul „știindu-i nevinovăția și văzând răutatea omenească [a mulțimii]”, l-a eliberat pe Sfântul Grigorie[44].

Sfântul Grigorie botează pe un anume Maxim, de neam egiptean, care mai pe urmă a dorit să cumpere cu bani scaunul de Patriarh al Constantinopolului[45]. Episcopi egipteni vin și îl hirotonesc în mod ilegal pe Maxim drept „patriarh”, într-o casă a unui om, în timp ce Sfântul Grigorie era bolnav[46].

Sfântul Grigorie recunoaște că nu a știut răutatea ascunsă a lui Maxim, pentru că numai „Dumnezeu…știe tainele omenești cele dinăuntru”[47] omului. Și poporul, văzând nerăutatea lui, „cu mai multă dragoste s-a lipit de Sfântul Grigorie, Cuvântă- torul de Dumnezeu”[48].

Maxim cere Sfântului Împărat Teodosie cel Mare[49] scaunul patriarhal de Constantinopol, însă „dreptcredinciosul împărat, cu mare mânie și îngrozire a izgonit de la dânsul pe Maxim și pe episcopii care veniseră cu dânsul. Și au plecat cu toții în Alexandria, unde Maxim a început a face răutate. Căci cu mult aur umplând mâinile clericilor Bisericii din Alexandria, cu îndrăzneală și fără rușine zicea către patriarhul Petru [al Alexandriei]: «Sau să mijlociți scaunul Constantinopolului sau, de nu, de la al tău nu mă voi depărta»”[50]. Însă Patriarhul Alexandriei l-a „izgonit cu necinste pe Maxim din cetatea Alexandriei”[51] Egiptului.

În ediția românească citată până acum, motivul plecării Sfântului Grigorie din Constantinopol este „o boală trupească”[52]. Însă adevăratul motiv al retragerii sale sunt intrigile episcopale, care aveau loc chiar în timpul Sinodului al II-lea Ecumenic, prin care se urmărea preluarea în mod abuziv a scaunului patriarhal al Constantinopolului, la care Sfântul Grigorie nu a vrut să fie părtaș. El a renunțat la tron de bună voie. Iar ceea ce se spune în icosul al 5-lea al Acatistului, au spus credincioșii de la Constantinopol, atunci când Sfântul Grigorie a plecat: „O, Părinte, plecând de la noi, duci cu tine și Sfânta Treime; căci fără de tine nu va fi întru această cetate dreaptă credință[53]. Atâta timp cât Sfântul Grigorie, într-un timp record, în timpul șederii sale la Constantinopol, a întors o mare parte din locuitorii cetății imperiale la Ortodoxie. Iar plecarea lui a fost socotită, pe drept, ca o plecare a dreptei credințe de la ei. O plecare de la ei a teologiei dumnezeiești, a teologiei curate. Căci atunci când pleacă teologul adevărat al Bisericii, pleacă cu el și adevărata mărturisire a Bisericii.

Arienii au dorit să îl omoare, printr-un tânăr, pe Sfântul Grigorie. Tânărul „îndrăzneț și voinic” trebuia „să-i înfigă sabia în pântece”[54]. Însă planul a eșuat. În ediția românească a Vieții sale se vorbește și de prietenia sa cu Sfântul Împărat Teodosie. Însă Sfântul Grigorie mergea rar la împărat, dar se sârguia să predice, să îi cerceteze pe cei bolnavi și să îi tămăduiască, să-i ajute pe cei năpăstuiți, să îi sprijine pe cei neputincioși și să-i vindece pe cei credincioși de erezii[55]. Pentru că erezia e o boală mortală a sufletului.

Sfântul Grigorie iubea liniștea și se odihnea puțin în bolile sale cele dese.

Deși stăpânea „mari averi bisericești, niciun ban nu și-a oprit sieși și nici nu cerceta pe iconomii bisericești, cât au adunat și cât au cheltuit; pentru că lucrul acela nu-l socotea că este al episcopului, ci al boierilor[56].

Și „pe toți [îi] îndemna să-și păzească conștiința curată pentru Dumnezeu”[57]. Care e cea mai bună virtute.

Pe când încă era în Constantinopol a venit la el tânărul care a vrut să îl omoare. Acesta a venit și și-a cerut iertare. Și Sfântul Grigorie l-a iertat și l-a povățuit să se lepede de erezie[58].

În p. 529 se revine la discuția despre retragerea sa din scaunul patriarhal și Sfântul Grigorie le spune Episcopilor sinodali că el nu și-a dorit patriarhatul dar că Biserica din Constantinopol „a crescut și s-a întărit” prin sudorile sale, prin propovăduirea și slujirea lui[59].

Aflăm apoi că Sfântul Grigorie a părăsit palatul patriarhal și a locuit în Constantinopol într-o casă mică, departe de Biserica patriarhală[60]. Le-a vorbit Episcopilor, care s-au rușinat și s-au umilit de cele spuse de Sfântul Grigorie, iar împăratul, în lacrimi, a fost de acord cu plecarea lui[61].

E ales Nectarie în locul lui, Sfântul Grigorie se întoarce în Arianz, Eulalie e hirotonit Episcop de Nazianz, și Sfântul Grigorie a adormit în ziua de 25 ianuarie, fiind „îngropat cu cinste în cetatea Nazianz”[62]. Și Viața românească a Sfântului Grigorie se încheie cu amănuntul că Sfintele lui Moaște, „după mulți ani”, au fost mutate în Constantinopol, în Biserica Sfinții Apostoli, de către Constantin VII Porfirogenetul, adică în sec. al 10-lea[63].


[1] Acatistul Sfântului Grigorie Teologul, tipărit cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Teofan [Savu], Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Ed. Doxologia, Iași, 2011, 50 p.

[2] Idem, p. 18-50.

[3] Viețile Sfinților pe luna ianuarie, retipărite și adăugite cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române după ediția din anii 1901-1911, Ed. Episcopiei Romanului și Hușilor, Mănăstirea Sihăstria, 1993, 591 p.

[4] Idem, p. 515, n. *.

[5] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Tyrannius_Rufinus.

[6] PL 21, col. 517-521.

[7] Sf. Grigorie de Nazianz, Cuvântări teologice, trad. din lb. gr. de Pr. Gh. Tilea și Nicolae Barbu, precedate de Viața Sf. Grigorie Teologul, alcătuită de preotul Grigorie (sec. VIII), trad. de N. Donos, Ed. Herald, București, [1992], p. 3.

[8] Lucru precizat și în n.*, p. 5, a ediției citate supra.

[9] Viețile Sfinților pe luna ianuarie, ed. cit., p. 515.

[10] Ibidem. [11] Ibidem. [12] Idem, p. 516. [13] Ibidem. [14] Ibidem. [15] Ibidem. [16] Idem, p. 517. [17] Ibidem. [18] Ibidem. [19] Ibidem. [20] Ibidem. [21] Idem, p. 518. [22] Ibidem. [23] Ibidem. [24] Idem, p. 519. [25] Ibidem. [26] Ibidem. [27] Ibidem. [28] Ibidem. [29] Ibidem.

[30] Idem, p. 520. [31] Idem, p. 521. [32] Ibidem. [33] Ibidem. [34] Idem, p. 552. [35] Ibidem. [36] Ibidem. [37] Ibidem. [38] Idem, p. 523. [39] Idem, p. 523. [40]

A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Apollinaris_of_Laodicea.

[41] Viețile Sfinților pe luna ianuarie, ed. cit., p. 523.

[42] Idem, p. 524. [43] Ibidem. [44] Ibidem. [45] Idem, p. 524-525. [46] Idem, p. 525. [47] Idem, p. 526. [48] Ibidem.

[49] A se vedea:

http://ro.orthodoxwiki.org/Teodosie_cel_Mare_%28%C3%AEmp%C4%83rat%29.

[50] Viețile Sfinților pe luna ianuarie, ed. cit., p. 526.

[51] Ibidem. [52] Ibidem. [53] Idem, p. 527. [54] Ibidem. [55] Idem, p. 528. [56] Ibidem. [57] Ibidem. [58] Idem, p. 528-529. [59] Idem, p. 529. [60] Ibidem. [61] Idem, p. 530. [62] Idem, p. 531. [63] Ibidem.

Did you like this? Share it: