Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 18 la Faptele Apostolilor [45]
Traduceri patristice
*
vol. 5
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Dr. Gianina Maria Cristina Picioruș
***
†
Sfântul Ioan Gură de Aur
(n. 347/349-407, † 14 septembrie,
prăznuit la 13 noiembrie în Biserica Ortodoxă)
Comentariul la Faptele Apostolilor
*
Traducere și comentarii de
Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Omiliile 1-9: aici, p. 78-259. Apoi, începând cu Omilia 10: prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a și a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a, a 39-a, a 40-a, a 41-a, a 42-a, a 43-a, a 44-a.
***
Și apoi, chiar și pentru pacea lucrătorilor este un lucru bun. Apoi preotul va fi între ei ca cineva pe care îl respectă și acest lucru va contribui la siguranța bunurilor. Vor fi mereu rugăciuni acolo datorită ție, cântări [liturgice] și împărtășiri datorită ție și aducerea Jertfei în fiecare zi a Domnului.
Căci numai gândește-te ce laudă va fi ca, deși alții au zidit morminte impunătoare, să poți spune după aceea: Nici unul ca acesta!, tu, cel ce ai înălțat Biserici. Gândește-te că, chiar înainte de venirea lui Hristos îți vei primi plata ta, pentru că ai înălțat altarele lui Dumnezeu.
Presupune că un împărat ți-ar fi poruncit să zidești o casă în care el să locuiască: nu ai fi făcut totul pentru a-l mulțumi? Iar acum, aici, este palatul lui Hristos, Biserica, Biserica pe care o zidești. Nu te uita la cheltuieli, ci socotește beneficiul.
Oamenii de acolo îți cultivă pământul: cultivă și tu sufletele lor. Ei îți aduc ție roadele [pământului], tu ridică-i către cer. [Dumnezeu,] Cel ce face începutul este Cauza tuturor celorlalte lucruri, iar tu vei fi cauza pentru care oamenii sunt aduși la învățătura creștină, atât aici, cât și pe moșiile învecinate.
Băile voastre doar îi fac pe țărani mai slabi, tavernele voastre le deschid gustul destrăbălării și totuși le dați aceste lucruri pentru [a avea] încredere [în voi].
Piețele și târgurile voastre, pe de altă parte, provoacă lăcomia. Dar gândiți-vă: ce lucru ar fi să vezi un preot, închipuirea vie a lui Avraam, cu părul înspicat, prăfuit, săpând și muncind cu mâinile lui? Ce poate fi mai frumos decât un asemenea câmp? Virtutea lor[1] înflorește. Nu există acolo neastâmpăr, ci dimpotrivă, acesta este îndepărtat. Nu există beție și ușurătate/ zburdălnicie, nu, pentru că sunt alungate, nici vanitate, pentru că este stinsă.
Ci toate caracterele binevoitoare strălucesc și mai mult prin simplitatea purtărilor. Ce bine e să mergi mai departe și să intri în Casa lui Dumnezeu și să știi că cineva a construit-o el însuși. [Acela] să se întindă pe spate în așternutul său și, după bucuriile trupești ale plimbării în aer liber, să fie de față atât la slujba de dimineață cât și la cea de seară, să-l aibă pe preot ca invitat la masa sa, împreună cu el să se bucure de binecuvântarea sa și să-i vadă și pe alții venind acolo.
Acesta este un zid pentru câmpurile sale, aceasta înseamnă [cu adevărat a fi] în siguranță. Acesta este câmpul despre care s-a zis: Mireasma câmpiei pline[2] pe care a binecuvântat-o Domnul (Fac. 27, 27).
Dacă, chiar și fără aceasta, la țară este plăcut, pentru că este atâta liniște, atâta eliberare de grijile treburilor, cu cât mai mult nu va fi [astfel], când se va adăuga și aceasta? Ținutul cu o Biserică este ca un Rai al lui Dumnezeu. Nu există dezbinare acolo, nici agitație, nu există vrăjmași din neînțelegere, nici erezii.
Acolo îi vei vedea pe toți că sunt prieteni, având aceleași învățături împreună. Liniștea însăși [a locului] te va conduce la vederi mai înalte[3] și primindu-te astfel pregătit pentru înțelepciune, preotul îți va dărui o vindecare minunată.
Căci aici, orice am spune, zgomotul pieței face să se împrăștie toată [adunarea minții]. Dar acolo, ceea ce vei auzi vei păstra în minte. Prin el [preot] vei fi un cu totul alt om și, mai mult, oamenilor de acolo le va fi un povățuitor, va veghea asupra lor atât prin prezența cât și prin influența sa în a forma purtările.
Și care, întreb, ar fi cheltuielile? Fă pentru început un mic naos, pentru a sluji ca Biserică. Cel care va veni după tine va construi un pridvor, cel ce va veni după el va adăuga alte lucrări, iar întregul va fi pus pe seama ta. Tu dai puțin și primești răsplata pentru întreg. În orice caz, fă un început, pune o temelie. Îndemnați-vă unii pe alții, întreceți-vă unul cu altul în această privință.
[1] A lucrătorilor.
[2] Plină de iarbă verde și de flori.
[3] Tocmai de aceea, oamenii zilelor noastre spun că nu suportă liniștea prea multă care e la țară, după cum nu suportă nici liniștea pădurilor sau a locurilor din natură pe care nu le mai privesc ca pe niște oaze de liniște, în care să se retragă și să se reculeagă, ci mentalitatea tineretului de azi este să strice liniștea.