Viețile Sfinților

(vol. 1)

Alcătuite de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și de

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

  *

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a.

***

La Utrenie, la Dumnezeu este Domnul…, [se cântă] troparul Sfântului de două ori. Slavă…Și acum..., a Născătoarei. După care sedelna [pe] glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea…

Făcându-te moștenitor [al] dumnezeieștii străluciri, cu viață nematerialnică ai viețuit, [cel] numit întocmai cu sfințirea. Că mai presus de fire [în mod] luminat ai descoperit învățăturile [și] credința în Ortodoxie ai întărit-o, Părinte Cuvioase Sfinte [Πάτερ Ὅσιε][1]. Pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.

Slavă…, tot pe glasul al 3-lea:

Stâlp al Bisericii ai fost [și] te-ai arătat avuție nefurată a bunei credințe, de Dumnezeu cuvântătorule, Grigorie, luminându-ți viața ta cu nepătimire[a] și descoperind dogmele Treimii, Părinte prea cuvioase Preasfinte. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască nouă mare milă.

Și acum…, a Născătoarei:

De dumnezeiasca fire nedespărțindu-Te, trup Și-a făcut din pântecele tău, și Dumnezeu a rămas după ce S-a făcut om. Cel ce după naștere ca și mai înainte de naștere te-a păzit Maică Fecioară, cu totul fără de prihană, [El], Însuși Domnul. Pe Care cu osârdie [stăruință] roagă-L, să ne dăruiască nouă mare milă.

Al doilea rând de sedelne sunt pe glasul al 5-lea. Podobie: Cuvântul, Cel împreună…

Priveghind la cuvântul adevărului lui Hristos, ai cuvântat [propovăduit] stăpânia stăpânirea Treimii, a lui Dumnezeu și păgânătatea lui Arie și fărădelegea relei lui credințe ai surpat-o, ca un viteaz al dreptei credințe și părtinitor [apărător al ei], Ierarhe, [și] ai luminat pe cei ce dormeau întru întunericul necunoștinței. (de două ori)

Slavă…Și acum…, a Născătoarei:

Patimile sufletului meu cele cu multe dureri și bolile trupului meu degrabă le vindecă și rătăcirile minții mele așază-le [liniștește-le], ceea ce ești cu totul fără de prihană, și întru liniștea gândurilor învrednicește-mă a aduce rugăciuni curate Împăratului tuturor, de Dumnezeu Născătoare, și să cer iertarea greșelilor [mele].

După polieleu, sedelna [pe] glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul…

Defăimând înșelăciunea celor rău credincioși și Scripturile deschizând[u-le] cu dumnezeiască cuviință, ai trimis învățături [tuturor], care au îndulcit, cu adevărat, mai mult decât mierea inimile credincioșilor, vrednicule de minune, [învățându-i] a sluji Treimii întru unimea dumnezeirii. Pentru aceasta ai pus înainte chipul Mântuitorului în icoană, pentru ca să sărutăm cu dragoste umanitatea [Lui], cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta! (de două ori)

Slavă…Și acum…, a Născătoarei:

Când Stăpânul tuturor și Făcătorul va veni să judece tot pământul, cu cele de-a dreapta să mă împreuni împreunezi pe mine, osânditul, și din întunericul cel mai din afară și din toată munca pe mine, netrebnicul robul tău, să mă scoți, rogu-mă, pentru ca [plin] de mulțumire să slăvesc bogăția bunătății tale, de Dumnezeu Născătoare, cu totul fără de prihană, și să strig ție bucurându-mă. Roagă-te Fiului tău și [lui] Dumnezeu, iertare de greșeli să-mi dăruiască, că pe tine te am nădejde, eu, netrebnicul robul tău.

Antifoanele pe glasul al 4-lea.

Prochimenul, pe glasul al 4-lea: Gura mea va grăi înțelepciune și cugetul inimii mele pricepere.

Stih: Auziți acestea toate neamurile, ascultați toți cei ce locuiți în lume.

Toată suflarea…  

Evanghelia de la Ioan: Zis-a Domnul către jidovii [iudeii] care veniseră la El: Amin, amin grăiesc vouă: Cel ce nu intră pe ușă…

Psalmul 50. Slavă…, pe glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile Ierarhului Tău, Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre.

Și acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre.

Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale curățește fărădelegile noastre

Stihira pe glasul al 6-lea:

Cuvioase Sfinte de trei ori fericite, Preasfințite Părinte [Ὅσιε τρισμάκαρ, ἁγιώτατε Πάτερ][2], păstorule cel bun și ucenice al lui Hristos, al mai Marelui păstorilor, cel ce ți-ai pus sufletul tău pentru oi, tu și acum, prealăudate, de Dumnezeu cuvântătorule, Grigorie, cere cu rugăciunile tale [de la El], să ne dăruiască nouă mare milă.

Canoanele

Al Născătoarei de Dumnezeu cu irmosul pe 6 și ale Sfântului, două, pe [glasul] al 8-lea.

Canonul Născătoarei de Dumnezeu,

peasna [cântarea] 1, glasul al 8-lea, irmosul:

Să cântăm Domnului cântare de biruință, Celui ce a povățuit pe poporul Său prin Marea Roșie, că S-a preaslăvit.

Preacurată Născătoare de Dumnezeu, pe tine te lăudăm, care pe Cuvântul Cel întrupat, [Cel] pururea vecuitor veșnic și preadumnezeiesc, mai presus de fire L-ai născut.

Pe Tine, Hristoase, strugurule cel purtător de viață, Care izvorăști dulceața mântuirii a toată lumea, Fecioara Te-a născut.

Neamul lui Adam, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, fiind ridicat la fericirea cea mai presus de minte, [de aceea] după vrednicie te lăudăm pe tine.

Canonul cel dintâi al Ierarhului

Al cărui acrostih, în grecește, este: Laud pe Fericitul Grigorie, cuvântătorul de Dumnezeu.

Facere a [Sfântului] Teofan [Imnograful][3]

Peasna glas 1, irmos: Hristos Se naște, slăviți-L…

Pe cel de-al doilea cuvântător de Dumnezeu, pe stâlpul luminos, cel ceresc, [pe] trâmbița înțelepciunii lui Dumnezeu, veniți, iubitorilor de cuvintele acestuia, să ne adunăm cu dragoste [și] să-l lăudăm ca pe un cuvântător de Dumnezeu.

Cuvântul Cel fără de început al Tatălui, Care ca un Dumnezeu este purtător de grijă [față de] toate, cu puterea cea purtătoare de grijă, Fericite, dar de cuvânt și de înțelepciune minții tale ți-a dăruit [și] Bisericii, ca unei maici, pe tine [în] dar te-a dăruit.

Făcându-ți mintea stăpân, ți-ai înfrânat poftele trupești și încăpător făcându-te dumnezeieștilor străluciri, ne-ai luminat pe noi, Grigorie, a cinsti pe un Dumnezeu în trei fețe persoane.

A Născătoarei…

Înțelepciunea lui Dumnezeu Și-a zidit Sieși casă, în pântecele tău sălășluindu-Se, ceea ce ești cu totul fără [de] prihană, și plin de har și mai presus de minte S-a arătat ca un om, cu acesta unindu-Se după ipostas, Curată.

Alt canon al Ierarhului. Facere a aceluiași [Sfânt] Teofan [Mărturisitorul].

Peasna 1, glasul întâi. Irmos: Laudă de Dumnezeu văzătorul…

 Mântuirea începătorului neamului și a patimilor noastre, sângele cel dumnezeiesc, ce a curs, ai stătut a-l aduce întru jertfă, și acum, Grigorie, prea înțelepte, fă-ni[-L] nouă pe Dumnezeu milostiv.

Slavă…

Table de Dumnezeu însemnate scrise a luat Moisis, intrând oarecând în nor, iar tu punându-ți în minte masa cea de Dumnezeu primită, cu dinadinsul pe Dumnezeu [L-]ai rugat.

Și acum…, a Născătoarei:

Vrând Dumnezeu Cel peste toate, pentru milostivirea Sa, să cheme din moarte și din stricăciune fire omenească, Fecioară Preacurată, S-a sălășluit în pântecele tău cel curat.

Catavasie: Pământul cel roditor…

Peasna [cântarea] a 3-a, irmos:

Tu ești întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu ești lumina celor întunecați și pe Tine Te laudă duhul meu.

Dă-ne nouă ajutor cu rugăciunile tale, Preacurată, gonind năvălirile cumplitelor încunjurări încercuiri.

Strămoașei Eva tu te-ai făcut îndreptare, născându-L pe începătorul vieții lumii, Născătoare de Dumnezeu.

Încinge-mă cu putere, Preacurată, care, cu adevărat, L-ai născut pe Dumnezeu cu trup, [pe] puterea Tatălui cea ipostatică.

Alt canon, irmos: Fiului, Celui mai înainte…

Având izvorul înțelepciunii, Care neîncetat izvorăște învățăturile cele de Dumnezeu înțelepțite, Preafericite, ai umplut Biserica lui Hristos, care strigă lui Dumnezeu, Celui ce este peste toate: Sfânt ești, Doamne!

Propovăduitorul bunei credințe, cel cu glas mare, și cuvântătorul de Dumnezeu, cel binevestit al cuvântării de Dumnezeu, vistieria privirii la cele de sus, ne pune nouă înainte din destul și ne împarte, [în mod] bogat, bogăția cea neîmpuținată.

Ritorul cel cu foc insuflat, [a]lăuta harului cea de Dumnezeu vestitoare, cu suflare de Dumnezeu grăitoare și cu glas insuflat de Dumnezeu, glăsuind prea luminat, nouă ne-a cântat cântarea ființei celei în trei staturi persoane.

A Născătoarei:

De Dumnezeu Născătoare, Împărăteasă a toată făptura, pe Hristos, Împăratul tuturor, nu înceta rugându-L, pe Cel pe care L-ai născut, pentru mântuirea noastră, a celor de pe pământ, [ca] să mântuiască pe cei ce te laudă pe tine.

Alt canon, irmos: Ceea ce mai înainte…

Cel ce mai înainte de ieșirea din pântece ai fost vestit celei ce te-a născut, cuvioase Sfinte Părinte [Ὅσιε Πάτερ][4], numirea purtându-ți după vrednicie, Ierarhe înțelepte, din tot sufletul [îți] strigăm ție, Părinte: Bucură-te!

Slavă

Cel ce mai înainte de a voi cele rele, [drept] soție și ajutătoare, prin dumnezeiești arătări[5], ți-ai ales curăția cea văzătoare de Dumnezeu și înțelepția înțelepciunea, apărătorule al credincioșilor, veselindu-ne, strigăm [către tine]: Bucură-te, Părinte!

Și acum…, a Născătoarei:

Alunecarea cea de demult a strămoașei Eva o ai îndreptat Maică Fecioară, primind întru tine pe Cuvântul Tatălui, Cel ce a îndreptat pe cei surpați căzuți, cu putere nebiruită.

Catavasie: Întărirea celor ce nădăjduiesc

Sedelna, pe glasul al 8-lea: Pe înțelepciunea și Cuvântul…

Deschizându-ți gura cu Cuvântul lui Dumnezeu, ai răspuns înțelepciune, propovăduitorule al luminii [dumnezeiești], și ai semănat lumii cunoștință dumnezeiască, întărind cu adevărat dogmele Părinților și ca Pavel[6] te-ai arătat apărător [al] credinței. Pentru aceasta ești și cetățean împreună cu Îngerii și te-ai arătat împreună-vorbitor cu ei, Fericite, de Dumnezeu grăitorule, Grigorie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu iertare de greșeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta! (de două ori)

Slavă…Și acum…, a Născătoarei:

Când Stăpânul tuturor și Făcătorul va veni să judece tot pământul, cu cele de-a dreapta să mă împreunezi pe mine, osânditul, și din întunericul cel mai din afară și din toată munca pe mine, netrebnicul robul tău, să mă scoți, rogu-mă, pentru ca [plin] de mulțumire să slăvesc bogăția bunătății tale, de Dumnezeu Născătoare, cu totul fără de prihană, și să strig ție bucurându-mă. Roagă-te Fiului tău și [lui] Dumnezeu, iertare de greșeli să-mi dăruiască, că pe tine te am nădejde, eu, netrebnicul robul tău.

Peasna a 4-a, irmos:

Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale și am preaslăvit dumnezeirea Ta.

Holdă nearată, care ai răsărit spicul cel făcător de viață, care dă viață lumii, Născătoare de Dumnezeu, mântuiește[-i] pe cei ce te laudă pe tine.

Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, pe tine te cunoaștem toți cei luminați [prin Botez], că ai născut [pe] Soarele dreptății, pururea Fecioară.

Dăruiește curățire neștiințelor noastre, ca Cel ce ești fără de păcat, și împacă lumea Ta, Dumnezeule, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine.

Alt canon, irmos: Toiag din rădăcina lui Iessei

Tăinuitor [al] Treimii făcându-te, ai luminat, înțelepte, cu această cunoștință lumea, razele dogmelor strălucindu-le, ale învățăturii tale celei adevărate, cuvioase Sfinte [Ὅσιε][7], la care gândind pururea, toți pe tine te lăudăm cum bună credință.

Luceafăr luminos ai răsărit, al bunei credințe, primind întru tine lumina cea cu trei străluciri, și noaptea cea întunecată a eresurilor păgânești, o ai gonit cu raza dogmelor tale celor înțelepte și sufletele credincioșilor le-ai luminat, Părinte.

Pe Mintea cea mai presus înființată de ființă [Νοῦν τὸν ὑπερούσιον][8], [pe] izvorul Cuvântului și al Duhului, Care sunt din Cel pururea veșnic, cu tunetul [tău] cel de Dumnezeu grăitor, Preafericite, ai mărturisit-o a fi [și] cu bună credință o ai învățat. Aceasta de la Ea fiind învățat, de la Dumnezeirea cea dumnezeiește stăpânitoare cu adevărat și de lumină începătoare.

Suitu-te-ai în muntele bunătăților, de cele de jos osebindu-te despărțindu-te și de la lucrurile cele muritoare depărtându-te, și ai luat table scrise cu mâna lui Dumnezeu, învățăturile curatei teologii, învățătorule de tainele cele mai presus de lume, Grigorie.

A Născătoarei:

Pe Adam, cel mai înainte căzut din prin voia sa, l-ai ridicat, ceea ce ești cu totul fără prihană, născând Viața cea cu un Ipostas enipostatică [τὴν ἐνυπόστατον][9], din pântece fecioresc, curățit cu Duhul și la desfătarea cea nepătimitoare și dumnezeiască și nestricată, iarăși l-ai adus, Stăpână.

Alt canon, același irmos:

Cu minunatul Avvacum [Ἀββακούμ][10] stând la dumnezeiască paza ta, Grigorie, și cunoscându-L pe Cel ce este pe umerile umerii Heruvimilor, te-ai făcut vestitor[ul] mântuirii celei a toată lumea, pururea strigând: Slavă puterii Tale, Doamne!

Mai marilor cetelor, celor ce se arată aproape și stau înaintea lui Dumnezeu, asemănându-te preaînțelepte, iar [pe] cele ce sunt mai presus decât acelea cu mintea înconjurându-le, iară și nu partea cea de jos [a Puterilor cerești], ai ajuns la starea cea prea înaltă, [și] de acolo aducând ai adus oamenilor bogăție neîmpuținată.

Slavă

Cel ce ai intrat în norul cel necuprins și ca dintr-o printr-o fereastră de piatră ai văzut dosul spatele [lui Dumnezeu], adică firea cea trupească amestecată cu cea fără de trup, și ai fost arătător amestecării celei neamestecate [a firilor în persoana lui Hristos], sluga slujitorul lui Hristos [Χριστοῦ θεράπον][11], pe Acela fă-L milostiv robilor tăi.

Și acum…, a Născătoarei:

Munte înțelegător te-ai arătat, din care s-a tăiat negrăit piatra cea cinstită, care a zdrumicat a zdrobit chipul înșelăciunii celei întunecate, și cu luminarea Duhului [i-]a luminat, pe cei ce cu credință pururea strigă: Slavă puterii Tale, Doamne!

Catavasie: Acoperit-au cerurile bunătatea Ta…

Peasna a 5-a, irmos:

Mânecând Dis-de-dimineață strigăm Ție, Doamne: Mântuiește-ne pe noi, că Tu ești Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu știm!

Potolește viforul patimilor mele cel nestătător, ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Chivernisitorul [pe] Conducătorul și Domnul.

Slujesc Au slujit nașterii tale, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, cetele Îngerilor și adunările oamenilor.

Marie, cea nenuntită, Născătoare de Dumnezeu, deșartă nădejdile vrăjmașilor [noștri] și îi veselește pe cei ce te laudă pe tine.

Alt canon, irmos: Dumnezeu fiind al păcii…

Vestirea dumnezeiască a cuvintelor tale și harul dumnezeiesc al învățăturilor [tale], grabnic, ca un fulger, a înconjurat tot pământul. [Căci] ne-ai învățat pe noi, de Dumnezeu grăitorule, [ca] să ne închinăm Treimii întru unime și unimii în Treime.

Dorit-ai cu adevărat de înțelepciunea lui Dumnezeu și frumusețea cuvintelor ai iubit și ai cinstit-o mai mult decât toate cele frumoase de pe pământ. Pentru aceasta cu cununa darurilor, preafericite, cu bună credință [El] te-a împodobit și de Dumnezeu cuvântător te-a făcut.

Tu ai dorit, de Dumnezeu grăitorule, a vedea [în mod] arătat pe Cel ce este, ca și Moisis [cel] de demult, și dosul spatele Aceluia, în piatră fiind acoperit, te-ai învrednicit a-l vedea, și te-ai învățat adâncul[12] ființei dumnezeiești, [pe] cel arătat văzut fără de cuprindere.

A Născătoarei:

Cel ce a zidit de demult pe Eva, strămoașa ta, de Dumnezeu Născătoare Maică, pururea Fecioară, din tine S-a întrupat, și a vindecat [în mod] arătat osândirea și neascultarea aceleia, și a dezlegat-o ca un Îndurat și Stăpân al tuturor.

Alt canon, irmosul: Cărbune cu foc de buzele…

Lângă tot focul vederii de Dumnezeu, Preafericite Grigorie, apropiindu-te prin curăția minții și a sufletului [tău], ai luat, fără sațiu, cu mâinile tale, lumina cea întreit strălucitoare și întocmai aidoma văzută.

Slavă

Fiind înconjurat cu strălucirile luminii celei întreit strălucitoare și fiind aprins din lumină[13], și luminându-ți mintea cu dumnezeiești raze, cu astfel de raze strălucitoare pe toți i-ai luminat.

Și acum…, a Născătoarei:

[Pe] Lumina cea din Lumină, pe Cuvântul Tatălui, [Cel] Unul-născut, pe Cel fără [de] început primindu-L Maică, Fecioară, te-ai făcut arătat ușa Luminii, arătându-L [în mod] luminat pe Soarele dreptății.

Catavasie: Dacă a văzut Isaia cu închipuire…

Peasna a 6-a, irmos:

Dă-mi mie haină luminoasă, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca [și] cu o haină, mult milostive Hristoase, Dumnezeul nostru.

Pe tine te vestim, [noi], credincioșii, Născătoare de Dumnezeu, [cea care ești] Biserica lui Dumnezeu și cort[ul], polata [cămara] însuflețită și ușa [cea] cerească.

Cel născut al tău, ca un Dumnezeu, [Care] este închinat împreună cu Tatăl și cu Duhul, a risipit chipurile [cele] idolești, Marie, dumnezeiască Mireasă.

Cuvântul lui Dumnezeu te-a arătat pe tine oamenilor, Născătoare de Dumnezeu, scară cerească, că prin tine la noi S-a pogorât.

Alt canon, irmos: Din pântece pe Iona…

Cu curgerile înțeleptelor tale învățături, prea înțelepte, mintea lui Arie, cea prea turbure tulbure, o ai uscat, păzind întru liniște turma ta neînecată, ca pe o corabie cuvântătoare, întru care ai pus semințele bunei cinstiri cu podoaba cuvintelor tale.

Ca să-ți îmbogățești mintea cu strălucirea cinstitei Treimi, Părinte, o ai luminat ca o oglindă neîntinată și nouă, de curând curățită, făcând-o desăvârșită prin înfrânare. Pentru aceasta și prea văzător de Dumnezeu te-ai arătat prin dumnezeieștile arătări[14].

Cu totul amestecându-te cu raza Duhului, te-ai făcut luminător cu totul luminos, Părinte, cu strălucirea cuvintelor tale luminând marginile [lumii][15] și cu curăția teologiei împodobind adunarea credincioșilor [cea] frumoasă, de Dumnezeu grăitorule, Grigorie.

Te-ai arătat [ca un] nou Samuil, de Dumnezeu dat, dăruit fiind lui Dumnezeu mai înainte de zămislire[a] [ta], preafericite, cu înțelepția înțelepciunea și cu curăția fiind înfrumusețat și cu preasfânta îmbrăcăminte a preoției [fiind] împodobit, Părinte, fiind mijlocitor între Ziditor și zidire.

A Născătoarei:

Hârtie curată, care ai vrut să primești în tine, scris, pe Cuvântul, Cel ce a fost mai întâi nescris împrejur după dumnezeire, Maică Fecioară, mai înainte ai fost cunoscută de Prorocii cei de demult. Că[ci] tu pe Cel nehotărât în pântecele tău L-ai încăput [în mod] negrăit.

Alt canon, irmos: Cel ce în mare ai suferit…

Nefiind înecat cu mintea, ai cercetat fundurile dumnezeiescului adânc și din ele tu ai scos mărgăritarul Stăpânului și ai pus tăcerea ca cuvântul, prea alesule Grigorie.

Slavă

Cel ce prin curată rugăciune ai alinat marea cea sălbăticită și ai lepădat afară sărătura cuvintelor celor streine străine, tu, Grigorie, ai adus Stăpânului pe poporul cel credincios ca pe o picătură cerească.

Și acum…, a Născătoarei:

Necuprinsă de cugetele omenești este taina nașterii tale celei negrăite și înfricoșate, Maica lui Dumnezeu, că tu, Fecioară, născând pe Făcătorul tuturor, ai rămas Fecioară.

Catavasie: Strigat-a ție văzând…

Condac, glasul al 3-lea.

Podobie: Fecioara astăzi…

Cu limba ta cea de Dumnezeu grăitoare ai dezlegat, slăvite, împletiturile ritorilor, cu haina Ortodoxiei cea țesută de sus [și cu ea] Biserica ai împodobit. Pe care [haină] purtând-o [Biserica], împreună cu noi, fiii tăi, strigă: Bucură-te, Părinte, mintea cea prea înaltă a cuvântării de Dumnezeu!

Icos:

De înțelepciunea ta cea de Dumnezeu grăitoare și prea înaltă, umplându-mi mintea mea cea săracă și ticăloasă, [vreau] ca să laud viața ta, Părinte. Că nu pot să-ți aduc ție cuvânt, de nu-mi vei da tu mie cuvânt și cunoștință, putere și înțelepciune. Ca dintru ale tale să-ți aduc ție și din bogăția bunătăților tale, de acolo să am pricinile începuturile [laudelor mele], și [astfel] să încununez cinstitul și sfântul tău creștet, cu credincioșii, strigând: Bucură-te, Părinte, mintea cea prea înaltă a cuvântării de Dumnezeu!

[Sinaxar]

În această lună [a lui ianuarie], în 25 de zile, [facem] pomenirea celui între Sfinți, a Părintelui nostru Grigorie, de Dumnezeu cuvântătorul, Arhiepiscopul Constantinopolului.

Stih: A-L cunoaște, în mod ortodox, pe Dumnezeul cel adevărat, de la Grigorie s-a dat acest dar creștinilor. [Iar] Cuvântătorul de Dumnezeu, Grigorie, a adormit în ziua de 25 a lunii ianuarie.

Acest mare Grigorie, Cuvântătorul de Dumnezeu, a trăit pe vremea împăraților Valent Valens[16] și [Sfântul] Teodosie cel Mare[17], a cărui patrie pământească a fost cetatea a doua a cappadocienilor iar, cea cerească, Ierusalimul cel de sus. Însă părinții lui erau de bun neam și drepți: Grigorie și Non[n]a. Aceștia, mai înainte, din neștiință, se închinau idolilor. Dar după ce l-au născut pe marele Grigorie, au fost renăscuți de Duhul Sfânt prin apă și prin Duh[18].

Tatăl Sfântului s-a făcut ales învățător și Arhiereu al Nazianzului. Iar după ce a ajuns la măsura vârstei și a răzbătut ca nimeni altul tot meșteșugul și știința învățăturii, [Sfântul Grigorie Teologul] s-a făcut tâlcuitor și dascăl al vieții sale și a cinstit cu cuvinte de laudă [și] de îngropare pe Marele Vasile și pe Grigorie, tatăl său, și pe fratele său, Chesarie, și pe sora sa, Gorgonia. Iar cine a scris despre el nu a luat din altă parte datele ci numai din cele scrise de el însuși. Și atât numai este nevoie a zice, că de ar fi trebuit ca oamenii să își facă o icoană sau un stâlp, pe care să zugrăvească toate bunătățile, acesta ar fi fost Marele Grigorie. Căci el a întrecut și a biruit cu strălucirea vieții sale pe cei experimentați.

Și a ajuns la atâta cunoaștere, încât toți erau biruiți de înțelepciunea lui și de cuvintele sale învățătorești și de cunoașterea dogmelor pe care o avea. De aceea a primit și numele de Cuvântătorul de Dumnezeu.

El a cârmuit Biserica din Constantinopol timp de 12 ani[19], până la Sinodul al II-lea Ecumenic. [Și] era mijlociu la înălțimea trupului său, puțin cam galben și vesel la față. Avea nările late, cu sprâncene drepte, căutătura [ochilor fiind] blândă și veselă. La un ochi era mai mâhnit, care eram cam tras, având un semn de lovitură la pleoapa de sus. Barba sa nu era prea lungă, însă era destul de deasă. Era pleșuv și alb la păr, barba sa, pe margine, fiind cam afumată.

Și se face prăznuirea lui în Sfânta Biserică cea Mare, și la mărturisirea Sfintei Anastasia, la intrările lui Domnin și în Biserica Marilor Apostoli, [acolo] unde i-a pus Sfintele Moaște Constantin Porfirogenetul, iubitorul de Hristos, și cu preaevlaviosul împărat, ce le-a adus din Nazianzul cappadocienilor.

[Sunt pomeniți și ceilalți Sfinți ai zilei între p. 395-396]

Doamne, pentru sfintele lui rugăciuni, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.


[1] Cf. http://glt.xyz/texts/Jan/25.uni.htm.

[2] Ibidem.

[3] E vorba de Sfântul Teofan Mărturisitorul și Imnograful, Episcopul Niceei, pomenit pe 11 octombrie.

A se vedea: https://oca.org/saints/lives/2011/10/11/102937-st-theophanes-the-confessor-and-hymnographer-bishop-of-nicea.

[4] Cf. http://glt.xyz/texts/Jan/25.uni.htm.

[5] Se face referire la vedenia dumnezeiască în care Sfântul Grigorie a văzut cele două Sfinte Fecioare, din cauza cărora a ales să trăiască feciorește.

[6] Ca Sfântul Apostol Pavel.

[7] Cf. http://glt.xyz/texts/Jan/25.uni.htm.

[8] Ibidem. [9] Ibidem. [10] Ibidem. [11] Ibidem.

[12] Cu referire la slava dumnezeiască.

[13] Din lumina dumnezeiască.

[14] Vedenii.

[15] Cu sensul: toată lumea.

[16] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Valens.

[17] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Theodosius_I.

[18] Afirmație care contrazice toate datele de până acum. Pentru că Sfântul Grigorie a fost născut când ambii lui părinți erau oameni credincioși.

[19] Un alt neadevăr, pentru că el a fost Patriarh al Constantinopolului între 379 și 381, adică timp de 2 ani, cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Gregory_of_Nazianzus.

Did you like this? Share it: