Viețile Sfinților

(vol. 1)

Alcătuite de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și de

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

  *

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a.

***

Jean Bernardi (profesor emerit al Universității Sorbona din Paris) publica în 1995 Saint Grégoire de Nazianze. Le Théologien et son temps (330-390) [Sfântul Grigorie de Nazianz. Teologul și timpul său (330-390)][1]. În care ne spune că Sfântul Grigorie Teologul s-a întors în Cappadocia, de la studii, la sfârșitul verii lui 358[2].

Sfântul Grigorie „era un om sensibil și susceptibil”[3]. Și el și-a început misiunea predicatorială în ziua de Paști, în anul 362, pe când era Preot[4]. Tatăl său moare în primăvara anului 374[5]. Iar în iarna lui 379, în ianuarie sau februarie, Sfântul Grigorie a venit la Constantinopol[6]. Suprafața Constantinopolului, la acea vreme, era de aproximativ 700 de hectare[7].

Bernardi vorbește despre Biserica Anastasia ca despre una improvizată [improvisée][8]. Adică e de partea ideii că Sfântul Grigorie a transformat „o sală de audiență privată [une salle d’audience privée]”[9] într-o Biserică.

Din anul 380 au rămas de la Sfântul Grigorie 11 Predici[10]. Iar din data de 27 noiembrie 380, el ajunge Patriarh al Constantinopolului[11].

Din anul 383, Sfântul Grigorie se retrage cu totul din viața publică, pentru 6 sau 7 ani[12]. Și autorul consideră că personalitatea sa este greu de înțeles[13]. El a avut o sensibilitate romantică[14] și vocație de profesor[15]. Avea un temperament contemplativ[16] și un caracter depresiv[17].

În SC [Sources chrétiennes], Jean Bernardi a editat Predicile 1-3 în 1978 și 4-5 în 1983. Predicile 20-23 au fost editate de J. Mossay în 1980 și tot același a editat 24-26 în 1981. P. Gallay a editat Predicile 27-31 în 1978. Iar împreună cu Moreschini a editat în 1985 Predicile 32-37 și 38-41 în 1990. Iar în 1992, Bernardi editează Predicile 42-43[18].

Dacă Sfântul Ieronim, așa cum am văzut, a spus că Sfântul Grigorie Teologul a scris 30.000 de versuri, Christos Simelidis vorbește de 17.000 de versuri[19], pe când Părintele Ică jr. de 18.000 de versuri[20].

Adrian Marinescu, vorbind despre persoana Sfântului Grigorie Teologul, a afirmat că la el „atrag…nu numai…calitățile sale oratorice [extraordinare]…ci și…densitatea gândirii și exuberanța[21] scrierilor sale. Opera sa teologică „îl prezintă drept o personalitate sensibilă și cu capacitate de a reacționa polemic[22]. Avea „o cunoaștere extrem de bună a filosofiei antice”[23] și „analiza lucrărilor sale…[ne] dezvăluie o personalitate extrem de complexă. […]

[Avea] un caracter personal marcant, străbătut destul de des de un ton patetic și emoționant, care lasă să străvadă mai mult prietenul și omul, decât autoritatea teologică, bisericească și duhovnicească. Sfântul Grigorie se exprimă direct, participativ, lăsând transparente sentimentele imediate, impresiile de moment și simțămintele care trec. […].

Speranțele, bucuriile, îndoielile şi întristările sale se fac pretutindeni simțite. Mai ales dezamăgirile care îl și împing necontenit la retragerile şi izolările de lume în întâlnirea și dialogul cu Dumnezeu. Avem de-a face astfel cu o elocvenţă pasionată, cu o fire impetuoasă, vie și extrem de sensibilă[24].

Sfântul Grigorie avea darul de a scrie cu ușurință, utiliza „un lexic bogat şi poetizat”, stilul său scriitoricesc fiind bogat în sentințe. Scria concis, frumos, cu aluzii, fiind în același timp sobru, lucid, înțelept, clar, riguros și profund la nivel teologic[25]. El a tratat probleme diverse și disparate[26] și a dovedit „o reală mă[i]estrie literară și o artă poetică rafinată”[27].

Vorbind despre viața sa, Marinescu spune că Sfântul Grigorie a vizitat Sasima dar n-a săvârșit aici nicio slujbă[28]. Iar într-o notă de subsol, autorul citează De vita sua, XI, 439-446, unde Sfântul Grigorie spune: „Pe un drum mult circulat al Capadociei, în punctul unde se împarte în trei, se află un loc de popas, unde nu există nici apă, nici iarbă și nici vreun semn de civilizație. Este un sătuc înspăimântător și de nesuferit. Pretutindeni nu întâlneşti decât praf, gălăgie, căruțe, urlete, gemete, funcționari mărunți, instrumente de tortură, lanțuri. Populaţia întreagă este formată din străini și călători. Aceasta a fost biserica mea din Sasima”[29].

Adrian Marinescu spune că Sfântul Grigorie a ajuns la Constantinopol prin octombrie-decembrie 378[30] și nu în 379. Și pentru că era bolnav, de aceea nu a participat la înmormântarea Sfântului Vasile cel Mare[31]. Pe 20 aprilie [379], în Sâmbăta Mare, în Biserica Anastasia, arienii îl rănesc pe Sfântul Grigorie[32]. În lunile septembrie-octombrie 379, Sfântul Grigorie rostește predicile sale teologice.

Pe 24 noiembrie 379, Sfântul Împărat Teodosie cel Mare intră triumfător în Constantinopol iar peste 3 zile, pe 27 noiembrie 379, Sfântul Grigorie Teologul e întronizat, în prezența împăratului, ca Patriarh al Constantinopolului[33], „în timp ce arienii au fost obligaţi să părăsească bisericile de aici şi chiar Cetatea alături de episcopul lor, Demofil. După acestea, când s-au mai liniştit lucrurile, prin luna dec.[embrie] a aceluiaşi an, a avut loc o nouă tentativă de ucidere a Sfântului Grigorie”[34].

Când Sfântul Grigorie a început să conducă lucrările Sinodului al II-lea Ecumenic, el s-a îmbolnăvit[35]. „Îngrijorat [de boala sa], la data de 31 mai [381], [el] și-a scris testamentul, punându-și întreaga avere la dispoziţia săracilor, gândindu-se totodată ([la] încep.[utul] lui iun.[ie]) să părăsească C[onstantin]/opolul. În timpul lunii iun.[ie] [381], au ajuns la Sinod, cu întârziere, și episcopii macedonieni şi egipteni care au pus în discuţie, pe baza can.[onului] 15 de la Sinodul I Ecumenic, problema canonicității Sfântului Grigorie, hirotonit mai întâi episcop al Sasimei, în Capadocia.

Acest canon interzicea schimbarea eparhiei. Sfântul Grigorie, dezamăgit de perfidia, înjosirile şi acuzaţiile neîntemeiate, şi-a dat demisia ([la] jum.[ătatea]/a 2-a jum.[ătate] a lunii iun.[ie]) din scaunul episcopal și de la președinţia Sinodului[36] II Ecumenic.

La 1 ianuarie 382, în Cezareea Capadociei, rostește Predica 43 la pomenirea Sfântului Vasile cel Mare. Și tot din ianuarie 382 începe să-și scrie opera sa poetică autobiografică[37].

„Este foarte probabil să se fi stabilit în Karvali. A petrecut acum (383-385) o viaţă de anahoret, redactând totodată scrisori pentru rezolvarea unor probleme ale unor prieteni, rude sau compatrioţi şi îngrijindu-se de diferite probleme ale vieţii bisericeşti. În anul 387, l-a încurajat pe Sf. Grigorie de Nyssa în urma morţii soţiei acestuia, Theosebia, şi i-a solicitat Sf. Nectarie al C[onstantin]/opolului să intervină pe lângă împăratul Teodosie cel Mare, în combaterea apolinariştilor care se răspândiseră în Capitala Imperiului. Se văzu totodată nevoit (388-390) să părăsească locul de pustnicie din Karvali, pentru că în apropiere se aşezase un grup de monahii. Acum starea sănătăţii sale este precară, iar puterile îi sunt la capăt. Își lasă textele nefinalizate şi petrece doar în rugăciune, condiţii în care și moare (încep. anului 390), undeva în ținutul Arianzului”[38].

Și în articolul pe care l-am citat până acum, Dr. Adrian Marinescu mărturisește că lucrează, din 1995, la traducerea în română a operei integrale a Sfântului Grigorie Teologul[39], ceea ce ar fi un mare dar pentru teologia românească.

Într-un interviu din 2009, Marinescu a vorbit despre piesa de teatru pe care a scris-o Sfântul Grigorie Teologul: „piesa sa de teatru [este] unică în teologia patristică, numită Patimile lui Hristos, tragedie care este jucată în spaţiul grecesc chiar şi în zilele noastre. Astfel, Sfântul a găsit potrivit ca, sub această formă, să transmită informaţii despre Mântuitorul Hristos, despre actul de mântuire, pronierea lumii sau Maica Domnului”[40]. Și tot aici el ne spune că Sfântul Grigorie a reușit „să transmită învățătura de credință a Bisericii în hexametru homeric, în limba greacă vorbită pe vremea lui Homer, și a făcut acest lucru pentru că acest mod de exprimare era socotit unul foarte ales și pe gustul oamenilor de cultură ai vremii. [Și] a dat în acest fel un exemplu foarte consistent şi concret: că învăţătura de credință a Bisericii poate fi exprimată și într-un limbaj elevat, folosit de contemporanii săi”[41].

Predicile sale teologice sunt „mici tratate dogmatice”[42] și el a folosit imagini plastice pentru a vorbi teologic[43]. „Astfel, atunci când vorbeşte despre Sfânta Treime, el foloseşte imaginea soarelui întreit. Totodată, vorbind despre actul cunoaşterii lui Dumnezeu, el spune că în acest act ai impresia că acum L-ai cunoscut sau că ai cunoscut ceva din Dumnezeu, şi imediat simți că ți-a scăpat acea cunoaştere.

Pentru aceasta, aduce în prim plan imaginea razei soarelui care se răsfrânge pe suprafaţa unei ape aflate puțin în mișcare, iar raza respectivă se reflectă pe un perete, formând umbre şi lumini care tot timpul se află în mişcare, acum apar, iar în momentul următor dispar. Sfântul Grigorie spune că așa este şi cunoașterea lui Dumnezeu, asemenea acelor umbre”[44].

Însă, în comparație cu articolul anterior, în cel de față se spune că Sfântul Grigorie a adormit în 391 și nu în 390[45].

Prof. Stilianos G. Papadopulos [Στυλιανός Γ. Παπαδόπουλος][46] a adormit ca monah la Sfântul Munte Athos, cu numele: Monahul Gherasimos[47], în ianuarie 2012[48]. De la el ne-a rămas o Viață a Sfântului Grigorie Teologul, publicată în 1991 la Atena[49]. Voi cita ediția românească a cărții, cea din 2002[50], care traduce ediția 1992, publicată la Atena[51].

Și Prof. Papadopulos își începe cartea cu un capitol despre părinții și anii copilăriei Sfântului Grigorie Teologul[52]. Tatăl Sfântului Grigorie s-a născut în 275 sau puțin după[53]. Iar „familia lui deținea mari întinderi de pământ, pe care le lucrau cu mulți sclavi; multe case, animale domestice, mijloace de transport…Familia [sa] făcea parte din aristocrația locală, care era foarte bogată și trăia în opulență”[54].

Autorul presupune că tatăl Sfântului Grigorie era senator roman[55] și că „funcția lui era cea mai înaltă din cetate și din întreaga regiune. Cu toate acestea, Grigorie [tatăl] avea un foarte ridicat simț al onestității și al demnității. Era înțelept și reținut în toate. Puterea nu-l făcuse nici tiran, nici trufaș. De altfel, puterea și banii nu-l atrăgeau”[56].

Tatăl Sfântului Grigorie era cinstit în cetate și el s-a căsătorit cu Sfânta Nonna cândva între 300-310[57]. Sfânta Nonna, mama Sfântului Grigorie Teologul, provenea „dintr-o veche familie creștină cu o tradiție ortodoxă autentică. Bunicii ei au cunoscut persecuțiile înfricoșătoare din partea împăraților romani, cu deosebire pe cea a lui Decius (218-257). Părinții ei și ea personal cunoscuseră persecuția lui Dioclețian (285-305). Au rezistat însă prigoanelor, continuând să meargă pe calea cea grea a Bisericii”[58].

Sfânta Nonna avea aproape 50 de ani când soțul ei, Sfântul Grigorie de Nazianz, se va converti la dreapta credință[59]. Ni se confirmă visul convertitor avut de tatăl Sfântului Grigorie Teologul, în care acesta a cântat Ps. 121, 1: „Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie: întru casa Domnului voi merge”[60]. El va fi hirotonit Preot în 328-329[61], după ce se botezase la vârsta de 50 de ani[62]. Însă când s-a botezat tatăl Sfântului Grigorie Teologul, „toți cei care stăteau în jurul baptisteriului, împreună cu preotul, au văzut o lumină dulce și puternică în jurul noului botezat. L-au văzut inundat de o lumină lumina dumnezeiască[63]. Iradia tot și strălucea ca soarele care arde”[64]. Preotul care l-a botezat, văzând minunea, a profețit că „în clipa aceea l-a botezat și l-a uns cu mir pe urmașul său”[65]. Lucru care s-a și petrecut.

Sfânta Gorgonia s-a născut în jurul anului 320. La 55 de ani, Sfânta Nonna are, în 328-329, visul profetic în care l-a văzut pe Sfântul Grigorie Teologul, pe care îl va naște[66].

Autorul presupune că Sfântul Grigorie Teologul s-a născut la Arianz[67] și „a crescut într-un mediu liniștit”[68]. La un an sau doi după Grigorie se naște și Sfântul Chesarios[69].

De la tatăl său, Sfântul Grigorie Teologul a învățat „primele litere” iar de la mama sa „primele rugăciuni”[70]. Fratele Sfintei Nonna, Amfilohie, le-a fost celor doi băieți profesor. În Diocezareea, la 38 de km de Nazianz[71].

Aici l-a cunoscut pe fiul lui Amfilohie, numit tot Amfilohie, pe cel ce va fi Sfântul Amfilohios de Iconiu [Ἀµφιλόχιος Ἰκονίου][72], care a fost hirotonit Episcop în 373[73].

Carterios i-a însoțit pe Grigorios și pe Chesarios în Cezareea Cappadociei în timpul studiilor lor[74]. Aici l-a cunoscut Sfântul Grigorie Teologul pe Sfântul Vasile cel Mare[75].

Sfântului Grigorie, în vis, îi apare un demon „strălucitor și plin de lumină” și acesta vrea să îl convingă că trebuie să se căsătorească[76]. Însă el a rămas feciorelnic și cu gândul la monahism.

Când a plecat să studieze în Cezareea Palestinei, împreună cu Chesarie, Sfântul Grigorie „trebuie să fi avut…conștiința gravității situației Bisericii”[77]. Lucrurile și le-au cărat cu catârii până la Colonia (astăzi Aksaray)[78] și de acolo cu corabia, pe Marea Mediterană[79]. Călătoria era obositoare[80], dar „oboseala era copleșită de setea lui de cunoaștere[81].

Aici, în Cezareea Palestinei, unde studiază un an sau doi, îl audiază pe sofistul Tespisios[82]. Dar, „cu siguranță, Grigorie se va fi închinat la locurile sfinte unde a trăit Domnul [și] va fi pășit cu multe întrebări în suflet pe locul unde a fost răstignit Dumnezeu omul”[83].

Grigorie pleacă în Alexandria Egiptului pentru că acolo studia fratele lui, Chesarie. De acolo a venit în Atena[84]. Furtuna de pe mare[85], se roagă cu lacrimi pentru izbăvirea sa[86] și Îi promite lui Dumnezeu că Îi va închina viața dacă scapă viu din acest pericol[87]. Are un vis în care se luptă cu un demon care vrea să răstoarne corabia[88]. Ni se confirmă apoi mergerea pe apă a Sfintei Nonna. Numai că tânărul nu a văzut-o în vedenie, ci în vis[89].

La Atena studiază cu oratorul Proeresios, care era creștin și care avea un talent deosebit la improvizație[90]. Aici îl audiază pe Himerios și, posibil, și pe Priscios, ambii păgâni. Iar în afară de filologie și filosofie, Sfântul Grigorie a studiat și astronomie, geometrie și aritmetică[91].

Prof. Stilianos spune că Sfântul Grigorie „sorbea” cunoașterea primită dar cu discernământ[92]. „Auzind sau citind părerile lor, [el] punea imediat în funcțiune rafinăria proprie. Era el însuși cea mai puternică rafinărie spirituală a timpului. Orice auzea trecea neîntârziat prin filtrele proprii. Grigorie era un spirit critic neîntrecut. Nu înmagazina pur și simplu cunoștințele. Studia, cerceta, aprecia și judeca totul. De aceea gândirea filosofică nu numai că nu i-a slăbit credința, ci, indirect, i-a întărit-o și confirmat-o”[93].


[1] Jean Bernardi, Saint Grégoire de Nazianze. Le Théologien et son temps (330-390), col. Initiations aux Pères de l’Église, Ed. Du Cerf, Paris, 1995, 367 p.

[2] Idem, p. 118. [3] Idem, p. 125. [4] Idem, p. 128. [5] Idem, p. 145. [6] Idem, p. 155. [7] Idem, p. 159. [8] Idem, p. 183. [9] Idem, p. 184. [10] Idem, p. 194. [11] Idem, p. 197. [12] Idem, p. 235. [13] Idem, p. 330. [14] Idem, p. 339. [15] Idem, p. 341. [16] Idem, p. 342. [17] Idem, p. 345. [18] Idem, p. 354.

[19] Christos Simelidis, Selected Poems of Gregory of Nazianzus: I. 2. 17; II. 1. 10, 19, 32. A Critical Edition with Introduction and Commentary (Hypomnemata 177), Ed. Vandenhoeck & Ruprecht, Göttingen, 2009, p. 21, 23.

[20] Diac. Asist. Ioan I. Ică jr., Teologie şi teologi după Sf. Grigorie de Nazianz, în rev. Mitropolia Ardealului, nr. 1, 1989, p. 42, apud Pr. Dr. Ioan Moldoveanu, Circulația traducerilor slavone și românești ale operei Sfântului Grigorie de Nazianz în țările noastre, în format Word, p. 2, n. 6, cf. http://www.unibuc.ro/prof/moldoveanu_i/docs/res/2012ianSf._Grigorie_de_Nazianz.doc.

[21] [Dr.] Adrian Marinescu, Cuvântarea I: Despre Sfintele Paști și despre zăbovire, în rev. Studii Teologice, nr. 2, 2012, p. 212.

[22] Ibidem. [23] Ibidem. [24] Idem, p. 213. [25] Ibidem. [26] Ibidem. [27] Ibidem. [28] Idem, p. 215. [29] Idem, p. 215, n. *. [30] Idem, p. 215. [31] Idem, p. 215-216. [32] Idem, p. 216. [33] Ibidem. [34] Ibidem. [35] Ibidem. [36] Ibidem. [37] Idem, p. 217. [38] Ibidem. [39] Idem, p. 219.

[40] Mihai Grobnicu și Lect. Dr. Adrian Marinescu, „Dacă pleci, iei Treimea cu tine”, în ziarul Lumina, 25 ianuarie 2009, http://ziarullumina.ro/daca-pleci-iei-treimea-cu-tine-49128.html.

[41] Ibidem. [42] Ibidem. [43] Ibidem. [44] Ibidem. [45] Ibidem.

[46] A se vedea: https://www.psichogios.gr/site/Authors/show/759/stylianos-g-papadopoylos.

[47] Idem: http://www.johnsanidopoulos.com/2012/01/former-professor-stylianos-papadopoulos.html.

[48] Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/2015/07/17/fiinta-si-credinta-vol-2-persoana-8/.

[49] Στυλιανός Γ. Παπαδόπουλος, Γρηγόριος ο Θεολόγος: Σπουδή του βίου και του έργου του, Ed. Αρμός, Αθήνα, 1991, 205 p., cf. http://www.biblionet.gr/main.asp?page=results&Titlesid=60926.

[50] Stelianos Papadopoulos, Vulturul rănit. Viața Sfântului Grigorie Teologul, trad. de Preot Dr. Constantin Coman și Diac. Cornel Coman, Ed. Bizantină, București, 2002, 327 p.

[51] Στυλιανός Παπαδόπουλος, Ο Πληγωμένος Αετός: Γρηγόριος ο Θεολόγος, Ed. Αποστολική Διακονία της Εκκλησίας της Ελλάδος, Αθήνα, 1992.

[52] Stelianos Papadopoulos, Vulturul rănit. Viața Sfântului Grigorie Teologul, ed. cit., p. 9.

[53] Idem, p. 10. [54] Ibidem. [55] Ibidem. [56] Ibidem. [57] Ibidem. [58] Ibidem. [59] Idem, p. 11. [60] Idem, p. 13. [61] Idem, p. 14. [62] Idem, p. 15.

[63] Pentru că nu există mai multe lumini dumnezeiești ci una singură, veșnică și necreată, care izvorăște din ființa Preasfintei Treimi.

[64] Stelianos Papadopoulos, Vulturul rănit. Viața Sfântului Grigorie Teologul, ed. cit., p. 15.

[65] Ibidem. [66] Idem, p. 16. [67] Idem, p. 17. [68] Ibidem. [69] Ibidem. [70] Idem, p. 18. [71] Ibidem.

[72] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Amphilochius_of_Iconium.

[73] Stelianos Papadopoulos, Vulturul rănit. Viața Sfântului Grigorie Teologul, ed. cit., p. 18.

[74] Ibidem. [75] Idem, p. 19. [76] Idem, p. 23. [77] Idem, p. 27.

[78] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Aksaray.

[79] Stelianos Papadopoulos, Vulturul rănit. Viața Sfântului Grigorie Teologul, ed. cit., p. 27.

[80] Ibidem. [81] Idem, p. 28. [82] Ibidem. [83] Ibidem. [84] Idem, p. 29. [85] Idem, p. 31. [86] Idem, p. 32-33. [87] Idem, p. 33. [88] Idem, p. 34. [89] Ibidem. [90] Idem, p. 38. [91] Ibidem. [92] Ibidem. [93] Ibidem.

Did you like this? Share it: