Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Date: 5 septembrie, 2015

Viețile Sfinților 1. 19

Viețile Sfinților

(vol. 1)

Alcătuite de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și de

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

  *

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a.

***

Predica a 7-a e în PG 35, col. 755-788 și e prima predică funebră a Sfântului Grigorie Teologul[1]. E predica de la înmormântarea Sfântului Chesarios, fratele său, rostită în primăvara anului 369[2].

O predică pe care Sfântul Grigorie o rostește în fața prietenilor, a fraților și a părinților lui și îi roagă să îi simtă durerea[3]. În VII, 2, Sfântul Grigorie se referă la părinții lui, al căror păr era alb, care aveau trupurile aduse de povara anilor, dar sufletele lor erau pline de tinerețea lui Dumnezeu[4].

În VII, 3 el vorbește despre tatăl său și spune că el este blând, lipsit de furie, calm, fierbinte cu duhul, un om delicat la înfățișare dar și mai bogat la cele care nu se văd[5], adică în adâncul vieții sale duhovnicești.

Pentru ca în capitolul următor să vorbească despre mama sa și să spună că ea este dăruită lui Dumnezeu prin virtute și că provine dintr-o familie sfântă[6].

A vorbit despre părinții lui pentru ca să sublinieze virtutea remarcabilă a Sfântului Chesarios[7]. După care spune că fratele său, în mod evident pentru toți, era un bărbat frumos, cu un trup armonios și o voce plăcută[8]. Era un om instruit, a studiat în Alexandria Egiptului[9], avea o minte sclipitoare. Sfântul Chesarios a studiat geometrie și astronomie, aritmetică, matematică și medicină[10].

În VII, 8, Sfântul Grigorie amintește faptul că s-au întâlnit amândoi în Constantinopol, unul venind din Alexandria, iar celălalt din Atena, apoi s-au întors amândoi acasă[11].

Sfântul Chesarios a fost un medic renumit și un prieten al împăratului, a fost un om cu suflet nobil[12]. Iar evlavia sa a fost mai adâncă decât cea pe care a arătat-o în mod public[13].

În VII, 11, Sfântul Grigorie amintește de împăratul δuσωνυμος [rău famat][14], fără să îl numească. Adică de Iulian Apostatul. În engleză: „the emperor of unhappy memory [împăratul de nefericită amintire]”[15].

În Bitinia, Sfântul Chesarios s-a ocupat de finanțele imperiului. El a supraviețuit în mod minunat cutremurului din Nicea[16], care a avut loc în ziua de 11 octombrie 368[17].

În VII, 16, Sfântul Grigorie i se adresează fratelui său adormit și îi spune că îl împodobește cu cuvintele sale[18]. Pentru că darul lui pentru fratele său e această predică[19]. Iar în VII, 18, Sfântul Grigorie consideră predica la înmormântare o vindecare a celor îndurerați, pentru că a fi împreună cu cei îndurerați este un medicament pentru ei[20]. Iar viața noastră, fiind atât de repede trecătoare, este ca un vis fără consistență[21].

De aceea, spune Sfântul Grigorie asistenței sale, nu trebuie să îl plângem pe Chesarios ci pe noi înșine, pentru că el a scăpat de cele rele[22]. Iar la a doua Sa venire întru slavă, îl vom vedea pe Chesarios strălucit, slăvit, înălțat și nu vrednic de plâns[23].

A 8-a Predică a Sfântului Grigorie e în PG 35, col. 789-818 și a fost rostită la înmormântarea Sfintei Gorgonia, sora sa[24]. Iar Sfântul Grigorie spune că predica sa va fi una de laudă la adresa surorii sale și se va baza pe fapte pe care le cunoaște[25].

Și în VIII, 4, Sfântul Grigorie îi numește pe părinții lui Avraam și Sarra[26]. Iar în VIII, 5, el mărturisește că viața duhovnicească a tatălui său i se datorează mamei sale, care l-a întors de la idoli[27].

Discuția despre sora sa începe în VIII, 6. Unde Sfântul Grigorie spune că viața și creșterea ei se datorează părinților lor, care au semănat în ea semințele evlaviei[28]. A fost o femeie cu suflet nobil[29], care excela foarte mult în modestie, și, cu toate că era căsătorită, ea s-a dăruit cu totul lui Dumnezeu[30]. Sfânta Gorgonia a îmbinat în viața sa sobrietatea cu veselia, fiind prudentă și blândă, iar în discreția ei se împreunau simpatia cu demnitatea[31].

Niciodată, accentuează Grigorie, Sfânta Gorgonia nu s-a împodobit cu bijuterii de aur și nici nu s-a coafat, ci roșeața sa din obraz a fost modestia, care e semnul cumpătării[32]. Era evlavioasă, tăcută, cunoscătoare a lucrurilor lui Dumnezeu[33]. Îi primea în casa ei pe cei credincioși cu eleganță și generozitate, era răbdătoare în suferințe, îi compătimea pe cei în suferință, era milostivă, le compătimea pe văduve[34].

Și Sfântul Grigorie îi jelește trupul, a cărui singură floare a fost virtutea. Căci Sfânta Gorgonia își petrecea în priveghere și cântare nopțile, vărsând multe lacrimi, făcându-se prin toată nevoința ei mireasă a lui Hristos[35].

Sfânta Gorgonia s-a îmbolnăvit de o boală grea, în care avea stări de paralizie[36]. Însă a răbdat boala rugându-se neîncetat lui Dumnezeu și s-a vindecat împărtășindu-se cu Sfintele Taine[37]. De aceea, adormirea ei este un somn, care a mutat-o la veselia cea veșnică[38]. Ea a primit binele curăției și al desăvârșirii[39] în Împărăția lui Dumnezeu.

În VIII, 21 Sfântul Grigorie ne spune cum a adormit Sfânta Gorgonia: a dat mai multe sfaturi soțului, fiilor și prietenilor ei, ultima ei zi a fost o zi de sărbătoare, a ținut un discurs tuturor, după care a adormit[40]. Ultimele sale cuvinte au fost din Ps. 4, 9, LXX: „În pace, în aceasta mă voi culca și voi adormi [ἐν εἰρήνῃ ἐπὶ τὸ αὐτὸ κοιμηθήσομαι καὶ ὑπνώσω]”[41].

A 9-a Predică grigoriană e în PG 35, col. 819-826 și ea este apologia sa în fața tatălui său, de față fiind și Sfântul Vasile cel Mare, în ziua când a fost hirotonit Episcop de Sasima[42]. Adică prima sa predică ca Episcop.

Și în primele cuvinte ale predicii sale, Sfântul Grigorie mărturisește că a trăit din nou o ungere harică și o venire a Duhului Sfânt[43].

Însă el a trăit, în clipa hirotonirii sale întru Episcop, iubirea Duhului Sfânt dar și teamă[44].

În IX, 5, Sfântul Grigorie deplânge faptul că l-au hirotonit cu forța și acest lucru a săpat o prăpastie între ei[45].

A 10-a Predică a Sfântului Grigorie[46] e despre sine, despre tatăl său și despre Sfântul Vasile cel Mare, după ce s-a întors din fuga sa[47]. Și e cuprinsă în PG 35, col. 827-832.

Și Sfântul Grigorie începe această predică a sa cu afirmația că nimic nu e mai tare decât bătrânețea și nimic mai de cinste decât prietenia. De aceea el este un legat în Hristos, dar pe care nu îl leagă lanțuri de fier ci legăturile nedezlegate ale Duhului Sfânt[48].

Dorul Sfântului Grigorie e acela de a se dedica vederii de sine[49], vieții pustnicești, dar prietenia l-a adus înapoi și părul alb al tatălui său l-a învins[50]. În X, 3, el se adresează Sfântului Vasile, pe care îl numește minunat și îi cere să îl corecteze dacă a greșit cu ceva, așa după cum, de multe ori, a făcut-o în trecut[51].

A 11-a Predică grigoriană[52] a fost rostită în prezența Sfântului Grigorie al Nyssei, la scurt timp după hirotonia întru Episcop a Sfântului Grigorie Teologul[53]. Este editată în PG 35, col. 831-844.

Și Sfântul Grigorie își începe predica vorbind despre prietenul credincios [φιλος πιστος], care este o comoară însuflețită pentru cine îl are[54]. În XI, 4, el laudă curăția interioară[55] și ne îndeamnă să luptăm contra demonilor[56]. Pe când în XI, 5, Sfântul Grigorie numește simțurile noastre ferestrele [θυριδων/ fenestras], prin care moartea intră în noi[57]. Iar dacă avem o viață duhovnicească, plină de asceză, ne spune Sfântul Grigorie, atunci prăznuim în Hristos și îi cinstim cu adevărat pe Sfinții Mucenici[58].

În XI, 7, în ultimul capitol al predicii, Dumnezeu este Dumnezeul păcii [θεος της ειρηνης], Care ne-a împăcat pe noi cu Sine prin Cruce[59].

A 12-a Predică e din 372. Și a fost rostită în prezența tatălui său, în ziua când a devenit Episcop ajutător al lui la Nazianz[60]. O găsim editată în PG 35, col. 843-850.

Și în care Sfântul Grigorie se mărturisește ca un om plin de Duhul Sfânt, pentru că s-a dat cu totul Lui. Căci s-a făcut un instrument dumnezeiesc [οργανον θειον], un instrument rațional [οργανον λογικον], un instrument acordat și lovit de frumosul artist care e Duhul Sfânt[61]. Dar dacă ieri a tăcut, astăzi el vorbește și vorbește ceea ce dorește Mintea și Cuvântul și Duhul, adică Preasfânta Treime, Care sunt unul și același lucru cu Dumnezeirea[62].

Și îl numește pe tatăl său „bunul păstor” iar pe Biserica din Nazianz o numește „turmă sfântă”[63]. Tatăl său este vrednic de episcopat ca și Sfântul Arhiereu Aaron[64]. Iar el a venit să ajute slăbiciunii lui trupești, pentru că sufletul său înflorește continuu în mod duhovnicesc[65].

Sfântul Grigorie laudă simplitatea și noblețea tatălui său și își asumă Biserica din Nazianz în slujirea lui[66], aidoma unui pui de vultur pe lângă marele vultur[67]. Dar va fi ajutat de Tatăl Atotțiitorul, de Fiul Unul-născut și de Duhul Sfânt, Care sunt Dumnezeu[68]. Căci teologia desăvârșită trebuie expusă în fața acelora care s-au făcut vrednici de acest har[69].


[1] În engleză: http://www.newadvent.org/fathers/310207.htm. E vorba despre traducerea lui Charles Gordon Browne și James Edward Swallow din NPNF, seria a 2-a, vol. 7. Voi cita această traducere ca: ed. Browne & Swallow.

[2] Ibidem. [3] PG 35, col. 756/ ed. Browne & Swallow, cap. 1. [4] PG 35, col. 757/ Idem, cap. 2. [5] Ibidem/ Idem, cap. 3. [6] PG 35, col. 757-760/ Idem, cap. 4. [7] PG 35, col. 760/ Idem, cap. 5. [8] Ibidem/ Ibidem. [9] PG 35, col. 761/ Idem, cap. 6. [10] Ibidem/ Idem, cap. 7. [11] PG 35, col. 764/ Idem, cap. 8.

[12] PG 35, col. 765-768/ Idem, cap. 10. [13] PG 35, col. 768/ Idem, cap. 11. [14] PG 35, col. 768. [15] Ed. Browne & Swallow, cap. 11. [16] PG 35, col. 773/ ed. Browne & Swallow, cap. 15.

[17] Cf. http://www.newadvent.org/fathers/310207.htm.

[18] PG 35, col. 773/ ed. Browne & Swallow, cap. 16. [19] PG 35, col. 776/ Ibidem. [20] PG 35, 776-777/ Idem, cap. 18. [21] PG 35, col. 777/ Idem, cap. 19. [22] PG 35, col. 780/ Idem, cap. 20. [23] PG 35, col. 784/ Idem, cap. 21.

[24] În engleză: http://www.newadvent.org/fathers/310208.htm. O voi cita tot: ed. Browne & Swallow.

[25] PG 35, col. 789/ ed. Browne & Swallow, cap. 1. [26] PG 35, col. 793/ Idem, cap. 4. [27] PG 35, col. 793-794/ Idem, cap. 5. [28] PG 35, col. 796/ Idem, cap. 6. [29] Ibidem/ Idem, cap. 7. [30] PG 35, col. 798/ Idem, cap. 8. [31] PG 35, col. 800/ Idem, cap. 9. [32] PG 35, col. 800-801/ Idem, cap. 10. [33] PG 35, col. 801/ Idem, cap. 11. [34] PG 35, col. 801-804/ Idem, cap. 12.

[35] PG 35, col. 805/ Idem, cap. 14. [36] PG 35, col. 809/ Idem, cap. 17. [37] PG 35, col. 809-812/ Idem, cap. 18. [38] PG 35, col. 812/ Idem, cap. 19. [39] Ibidem/ Idem, cap. 20. [40] PG 35, col. 813/ Idem, cap. 21. [41] PG 35, col. 816/ Idem, cap. 22.

[42] În engleză o avem în: The Fathers of the Church. St. Gregory of Nazianzus. Select Orations, translated by Martha Vinson, Pub. The Catholic University of America Press, USA, 2003, p. 21-25. O voi cita tot: ed. Vinson.

[43] PG 35, col. 820/ ed. Vinson, p. 21. [44] PG 35, col. 821/ Idem, p. 22. [45] PG 35, col. 825/ Idem, p. 24.

[46] În engleză o avem în: The Fathers of the Church. St. Gregory of Nazianzus. Select Orations, translated by Martha Vinson, Pub. The Catholic University of America Press, USA, 2003, p. 26-29. O voi cita tot: ed. Vinson.

[47] PG 35, col. 827. [48] PG 35, col. 828/ ed. Vinson, p. 26. [49] Ibidem/ Ibidem. [50] Ibidem/ Idem, p. 27. [51] PG 35, col. 829/ Idem, p. 28.

[52] În engleză o avem în: The Fathers of the Church. St. Gregory of Nazianzus. Select Orations, translated by Martha Vinson, Pub. The Catholic University of America Press, USA, 2003, p. 30-35. O voi cita tot: ed. Vinson.

[53] PG 35, col. 832. [54] Ibidem. [55] PG 35, col. 836/ ed. Vinson, p. 33. [56] PG 35, col. 837/ Ibidem. [57] PG 35, col. 837-838/ Ibidem. [58] PG 35, col. 837/ Ibidem. [59] PG 35, col. 840/ Idem, p. 35.

[60] Cf. http://www.newadvent.org/fathers/310212.htm, unde avem textul în engleză al predicii sale. Voi cita această ediție în limba engleză în acest fel: ed. Browne & Swallow.

[61] PG 35, col. 844/ ed. Browne & Swallow, cap. 1. [62] Ibidem/ Ibidem. [63] Ibidem/ Idem, cap. 2. [64] Ibidem/ Ibidem. [65] PG 35, col. 845/ Idem, cap. 3. [66] Ibidem/ Ibidem. [67] PG 35, col. 849/ Idem, cap. 5. [68] Ibidem/ Idem, cap. 6. [69] Ibidem/ Ibidem.

Sfinții Zaharias, Elisavet și Ioannis Botezătorul

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén