Viețile Sfinților

(vol. 1)

Alcătuite de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și de

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

  *

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a.

***

A 13-a Predică a Sfântului Grigorie e în PG 35, col. 851-856[1]. A fost rostită la hirotonia întru Episcop a lui Evlalios, ca Episcop de Doaros[2].

În care Sfântul Grigorie a spus că doar Dumnezeu cunoaște cum să echilibreze dreapta judecată cu mila[3]. În XIII, 2, Sfântul Grigorie vorbește despre Sfântul Vasile cel Mare și spune că este marele păstor al Bisericii, că este un om cinstit, un cap al Bisericii și un om sfânt, deși el este o victimă a nedreptății lui[4]. Nedreptatea la care se referă Sfântul Grigorie e aceea că Vasile l-a hirotonit cu forța Episcop de Sasima[5].

Despre noul Episcop, despre Evlalios, Sfântul Grigorie vorbește în XIII, 4 și spune despre el că este cel mai bun și desăvârșit dintre păstori[6]. Și îl roagă să îi învețe despre Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Sfântul Duh, despre Dumnezeul Cel în trei persoane, dar Care are o singură slavă și o singură strălucire[7]. Totodată îl povățuiește pe Evlalios să îi caute pe cei pierduți, să îi întărească pe cei slabi și să-i păstreze pe cei tari în credință. Căci noul Episcop trebuie să se priceapă în lucrurile Duhului tot la fel de mult ca și în lucrurile lumești[8].

A 14-a Predică a Sfântului Grigorie este editată în PG 35, col. 857-910 și se numește Despre iubirea de săraci [Περι φιλοπτωχιας][9]. Și predica de față a rostit-o la construirea unui spital complex în Chesaria Cappadociei, care a fost ridicat între 368-372[10].

Sfântul Grigorie se adresează prietenilor și tovarășilor săi săraci, deși, precizează el, cu toții suntem săraci și avem nevoie de harul dumnezeiesc. Însă, după standardele noastre meschine de viață, unii au mai mult decât alții. De aceea, el ne cheamă la iubire și la milostenie față de cei săraci[11].

Iubirea de străini [η φιλοξενια] este lucru bun și Sfântul Lot a practicat-o în mijlocul sodomitenilor. Dar și Raav, desfrânata, a fost iubitoare de străini și de aceea a câștigat laudă și mântuire[12]. Iubirea de frați [η φιλαδελφια] este și ea bună și ne mărturisește acest lucru Însuși Domnul, Care a pătimit pentru noi. Și tot Domnul ne spune că și iubirea de om [η φιλανθρωπια] este bună, cât și îndelunga-răbdare [η μακροθυμια][13]. Blândețea [η πραοτης] este și ea un lucru bun și o găsim în viețile Sfinților Profeți Moisis și David[14]. Dar și râvna [ο ζηλος] e lucru bun, râvna pe care o găsim în persoana Sfântului Finees. Dar și mortificarea trupului [υποπιασμος σωματος] e un lucru bun, după cum ne arată Sfântul Apostol Pavlos în viața sa[15]. Sfântul Grigorie laudă ca lucruri bune și rugăciunea, privegherea, curăția, fecioria, înfrânarea, singurătatea, liniștirea, simplitatea, smerita cugetare, sărăcia, disprețuirea celor lumești, dând de fiecare dată exemplul practicării lor[16]. Și toate acestea la un loc, spune el, formează o singură cale a mântuirii[17].

Însă multele locașuri ale Împărăției arată că Sfinții sunt diferiți unii de alții în funcție de virtuțile pe care le-au lucrat în viața lor[18].

Sfântul Grigorie ne cheamă pe toți să ne deschidem inimile către cei săraci și către toți cei care au fost victimele a diverse dezastre[19]. Și trebuie să ne ajutăm unii pe alții pentru că noi una suntem în Hristos și El e capul nostru[20]. Astfel urmăm legii lui Dumnezeu, Celui care plouă și peste cei Drepți și peste cei păcătoși[21].

Omul a fost creat liber și stăpân pe sine, spune Sfântul Grigorie în XIV, 25[22]. Iar în XIV, 26 spune că a existat o egalitate primă [την πρωτην ισονομιαν/ primam aequabilitatem] a tuturor oamenilor și după aceea au apărut împărțirile ulterioare[23].

Dar dacă suntem sănătoși și bogați trebuie să îi ajutăm pe cei săraci și bolnavi și prin aceasta ne arătăm recunoștința noastră față de Dumnezeu[24]. Căci omul are în comun cu Dumnezeu faptul de a face bine[25].

Pentru Sfântul Grigorie Teologul, cele rele trăite de noi nu sunt o pedeapsă pentru ceea ce facem în viața de aici, după cum nici odihna nu e din cauza evlaviei noastre.

Se întâmplă ca cei răi să fie pedepsiți pentru păcatele lor iar cei buni să fie răsplătiți pentru faptele lor bune. Dar aceasta numai pentru a descuraja păcatul în viața aceasta. Însă numai în veșnicie avem adevărata răsplată a virtuții și adevărata pedeapsă pentru păcat[26].

În XIV, 32, Sfântul Grigorie condamnă prostia celor care cred în stele, cât și pe cei care pun pe seama proniei dumnezeiește sărăcia cea mare[27]. Pe când în XIV, 36, el citează Prov. 19, 17: „ὁ ἐλεῶν πτωχόν, δανίζει θεῷ [cel care-l miluiește pe cel sărac, lui Dumnezeu Îi împrumută]”[28]. Însă Sfântul Grigorie a schimbat topica acestui verset, pentru că în LXX e astfel: „δανίζει θεῷ ὁ ἐλεῶν πτωχόν [împrumută lui Dumnezeu cel care miluiește pe cel sărac]”.

Iar cei care nu dau milostenie, ne spune Sfântul Grigorie în XIV, 39, nu fac altceva decât să-L neglijeze pe Hristos în cei săraci[29].

De aceea, în ultimul capitol al predicii sale, el pledează cu entuziasm pentru milostenie, pentru că milostenia către cei săraci e o milostenie pentru Hristos: „să Îl vizităm pe Hristos, să Îl vindecăm pe Hristos, să Îl hrănim pe Hristos, să Îl îmbrăcăm pe Hristos, să ne adunăm cu Hristos, să Îl cinstim pe Hristos!”[30]. Căci Dumnezeu dorește de la noi milă și compătimire[31].

A 15-a Predică a Sfântului Grigorie Teologul este dedicată Sfinților Mucenici Maccabei[32], care sunt pomeniți pe 1 august, și o avem editată în PG 35, col. 911-934[33]. Și în aceasta Sfântul Grigorie spune că ei nu sunt cinstiți de mulți, pentru că au trăit înainte de Hristos, dar că ei trebuie cinstiți[34]. Căci cei care au trăit înainte de venirea Domnului, subliniază Sfântul Grigorie, au dobândit desăvârșirea numai pentru că au crezut în Hristos[35]. Și cum au crezut cei de dinainte de Hristos în Hristos? Prin aceea că Dumnezeu Cuvântul li S-a descoperit celor curați la minte [τοις καθαροις την διανοιαν][36].

De aceea nu trebuie să îi cinstim mai puțin pe Sfinții de dinainte de întruparea lui Hristos decât pe Sfinții de după întruparea Lui[37], pentru că tot Hristos Dumnezeu a fost Cel care i-a luminat și desăvârșit și pe unii și pe alții.

Învățătorul celor 7 Sfinți Maccabei a fost Sfântul Preot Eleazar[38]. Iar mama lor a fost de față la martirizarea fiilor săi[39]. Și când i-a văzut pe toți martirizați, mama Sfinților Mucenici I-a mulțumit lui Dumnezeu și Sfântului Eleazar[40].

Sfântul Grigorie nu ne spune numele mamei și al Sfinților Mucenici Maccabei, însă ele sunt știute tradițional. Căci numele Sfinților 7 Mucenici Maccabei, în grafie grecească, sunt următoarele: Sfinții Mucenici Avim sau Avivos [Ἀβεὶμ ἢ Ἄβιβος], Antonios sau Antoninos [Ἀντώνιος ἢ Ἀντωνίνος], Gurias [Γουρίας], Eleazaros [Ἐλεαζάρος], Evsevonas [Εὐσέβωνας], Ahim [Ἀχείμ] și Marchellos sau Samonas sau Evlalos sau Marcos [Μάρκελλος ἢ Σάμωνας ἢ Εὔλαλος ἢ Μᾶρκος]. Pe Sfânta lor mamă o cheamă Solomoni [Σολομονὴ] și, după cum ne-a spus și Sfântul Grigorie, pe dascălul lor îl cheamă Sfântul Eleazaros [Ἐλεαζάρος][41]. Iar aici avem o Sfântă Icoană[42] a celor 9 Sfinți Mucenici pomeniți pe 1 august:

Sfintii Mucenici Maccabei

Toți nouă Sfinți Mucenici Maccabei au fost martirizați prin foc[43].


[1] În engleză o avem în The Fathers of the Church. St. Gregory of Nazianzus. Select Orations, translated by Martha Vinson, Pub. The Catholic University of America Press, USA, 2003, p. 36-38. O voi cita: ed. Vinson.

[2] PG 35, col. 852. [3] PG 35, col. 852/ ed. Vinson, p. 36 [4] PG 35, col. 853/ Idem, p. 37. [5] Ed. Vinson, p. 37, n. 18. [6] PG 35, col. 856/ ed. Vinson, p. 38. [7] Ibidem/ Ibidem. [8] Ibidem/ Ibidem.

[9] În franceză: http://www.migne.fr/textes/peres-eglise/37-ichtus-06-gregoire-de-nazianze-l-amour-des-pauvres. În traducerea lui France Quéré. Voi cita traducerea ei astfel: ed. Quéré. Despre autoare a se vedea: https://fr.wikipedia.org/wiki/France_Qu%C3%A9r%C3%A9.

[10] Ed. Vinson, p. 39, n. 1. [11] PG 35, col. 857-860/ ed. Quéré, cap. 1. [12] PG 35, col. 860/ Idem, cap. 2. [13] Ibidem/ Ibidem. [14] PG 35, col. 861/ Ibidem. [15] Ibidem/ Idem, cap. 3. [16] PG 35, col. 861-864/ Idem, cap. 3-4. [17] PG 35, col. 864/ Idem, cap. 5. [18] Ibidem/ Ibidem. [19] Ibidem/ Idem, cap. 6. [20] PG 35, col. 868/ Idem, cap. 8. [21] PG 35, col. 889/ Idem, cap. 25. [22] PG 35, col. 892/ Ibidem. [23] Ibidem/ Idem, cap. 26. [24] Ibidem/ Ibidem. [25] PG 35, col. 892-893/ Idem, cap. 27. [26] PG 35, col. 900/ Idem, cap. 31. [27] PG 35, col. 901/ Idem, cap. 32. [28] PG 35, col. 903/ Idem, cap. 36.

[29] PG 35, col. 909/ Idem, cap. 39. [30] Ibidem/ Idem, cap. 40. [31] Ibidem/ Ibidem. [32] PG 35, col. 911.

[33] O traducere recentă a ei în limba română: Sfântul Grigorie de Nazianz, Cuvântarea 15. În cinstea Macabeilor (P. G. 35, 911-934), trad. din lb. gr., împreună cu un comentariu teologic de Lect. Dr. Vasile Cristescu, în rev. Studii Teologice, nr. 2 (2005), p. 86-100.

La nivel online o găsim aici: http://www.sfgrigoriedenazianz.ro/608/cuvantarea-15-in-cinstea-macabeilor-p-g-35-911-934/. Voi cita traducerea în limba română, în varianta online, sub forma: ed. Cristescu.

[34] PG 35, col. 912/ ed. Cristescu, cap. 1. [35] Ibidem/ Ibidem. [36] PG 35, col. 912-913/ Ibidem. [37] PG 35, col. 913/ Idem, cap. 2. [38] Ibidem/ Idem, cap. 3. [39] PG 35, col. 916/ Idem, cap. 4. [40] PG 35, col. 925/ Idem, cap. 9.

[41] Cf. http://www.synaxarion.gr/gr/sid/262/sxsaintinfo.aspx.

[42] Preluată de aici: http://4.bp.blogspot.com/-YlmdhF4n-3c/TjUircd_kbI/AAAAAAAAS9E/4Ywq-U8Dkfw/s1600/%25E1%25BC%258D%25CE%25B3%25CE%25B9%25CE%25BF%25CE%25B9%2B%25E1%25BC%2599%25CF%2580%25CF%2584%25E1%25BD%25B0%2B%25CE%259C%25CE%25B1%25CE%25BA%25CE%25B1%25CE%25B2%25CE%25B1%25CE%25AF%25CE%25BF%25CE%25B9.jpg.

[43] Cf. http://www.synaxarion.gr/gr/sid/262/sxsaintinfo.aspx.

Did you like this? Share it: