Iisus, cap. 10, 12-16, cf. LXX
12. Atunci Iisus a vorbit către Domnul, [în] ziua [în] care Dumnezeu a dat pe amorrei sub mâna lui Israil, când i-a zdrobit pe ei în Gavaon și i-a zdrobit de la fața fiilor lui Israil, și a zis Iisus: „Să stea soarele de-a lungul Gavaonului [στήτω ὁ ἥλιος κατὰ Γαβαων] și luna de-a lungul râpei Ailonului [καὶ ἡ σελήνη κατὰ φάραγγα Αιλων]!”.
13. Și a[u] stat soarele și luna în loc [καὶ ἔστη ὁ ἥλιος καὶ ἡ σελήνη ἐν στάσει] până [ce] Dumnezeu i-a apărat de vrăjmașii lor [ἕως ἠμύνατο ὁ θεὸς τοὺς ἐχθροὺς αὐτῶν]. Și a stat soarele în mijlocul cerului [καὶ ἔστη ὁ ἥλιος κατὰ μέσον τοῦ οὐρανου] [și] nu a mai mers înainte, spre apus, [ca] la sfârșitul unei zile [οὐ προεπορεύετο εἰς δυσμὰς εἰς τέλος ἡμέρας μιᾶς].
14. Și nu a fost zi [ca] aceasta, nici mai înainte [și] nici mai pe urmă [καὶ οὐκ ἐγένετο ἡμέρα τοιαύτη οὐδὲ τὸ πρότερον οὐδὲ τὸ ἔσχατον], astfel încât să asculte Dumnezeu de om[1] [ὥστε ἐπακοῦσαι θεὸν ἀνθρώπου]. Căci [atunci] Domnul a fost în război împreună [cu] Israil [ὅτι κύριος συνεπολέμησεν[2] τῷ Ισραηλ].
15.
16. Și au fugit acei 5 împărați și s-au ascuns întru peștera care [este] în Machida [Μακηδα].
[1] De rugăciunea Sfântului Iisus, fiul lui Navi.
[2] Dumnezeu S-a luptat împreună cu Israil împotriva amorreilor.