1. Trimite pâinea ta pe fața apei [ἀπόστειλον τὸν ἄρτον σου ἐπὶ πρόσωπον τοῦ ὕδατος], căci în mulțimea zilelor o vei afla pe ea [ὅτι ἐν πλήθει τῶν ἡμερῶν εὑρήσεις αὐτόν]!

2. Dă o bucată [de pâine în] șapte și chiar [în] opt, [pentru] ca să nu cunoști ce rău va fi pe pământ!

3. Dacă norii se umplu de ploaie, [ei] toarnă peste pământ. Și dacă are să cadă copac în vântul de sud și dacă [are să cadă] în [vântul] de nord, [în] locul [în] care va cădea copacul, acolo va fi.

4. Cel care păzește vântul nu va semăna și cel care privește în nori nu va secera.

5. În care [om] nu este cunoscând care [ἐν οἷς οὐκ ἔστιν γινώσκων τίς][este] calea duhului [ἡ ὁδὸς τοῦ πνεύματος] [său]. [Și la fel] ca oasele în pântecele celei însărcinate [ὡς ὀστᾶ ἐν γαστρὶ τῆς κυοφορούσης], [tot] astfel nu vei cunoaște lucrurile lui Dumnezeu, câte va face cu toate [οὕτως οὐ γνώσῃ τὰ ποιήματα τοῦ θεοῦ ὅσα ποιήσει σὺν τὰ πάντα] [câte a zidit].

6. De dimineață seamănă sămânța ta și până seara nu lăsa mâna ta[1]! Căci nu cunoști ce urmează, sau aceasta sau aceea, și dacă amândouă [sunt] deopotrivă de bune.

7. Și dulce [este] lumina și bună [este ea] ochilor [care] văd [dimpreună] cu soarele.

8. Căci și dacă omul va trăi ani mulți, în[tru] toate acestea se va veseli și își va aminti zilele întunericului [τὰς ἡμέρας τοῦ σκότους], căci multe vor fi. Tot ceea ce vine[2] [este] deșertăciune [πᾶν τὸ ἐρχόμενον ματαιότης].

9. Bucură-te, tinere, în tinerețea ta [εὐφραίνου νεανίσκε ἐν νεότητί σου] și îmbunează-ți inima ta în zilele tinereții tale [καὶ ἀγαθυνάτω σε ἡ καρδία σου ἐν ἡμέραις νεότητός σου] și umblă în căile inimii tale [καὶ περιπάτει ἐν ὁδοῖς καρδίας σου] și în[tru] vederea ochilor tăi [καὶ ἐν ὁράσει ὀφθαλμῶν σου] și cunoaște că peste toate te va aduce Dumnezeu în/ la judecată [καὶ γνῶθι ὅτι ἐπὶ πᾶσι τούτοις ἄξει σε ὁ θεὸς ἐν κρίσει]!

10. Și depărtează mânia de la inima ta [καὶ ἀπόστησον θυμὸν ἀπὸ καρδίας σου] și treci [peste] răutatea din trupul tău [καὶ παράγαγε πονηρίαν ἀπὸ σαρκός σου]! Căci tinereța și nebunia/ prostia [sunt] deșertăciune [ὅτι ἡ νεότης καὶ ἡ ἄνοια ματαιότης][3].


[1] Nu odihni mâna ta până seara.

[2] Tot ceea ce vine în existență, tot ceea ce se petrece este deșertăciune.

[3] În Biblia de la 1688 găsim „nebunia”. În ed. BOR 1988 avem „copilăria”. În ed. BOR 2001: „nebunia”. În VUL însă avem: „adulescentia enim et voluptas vana sunt [căci tinerețea și plăcerea sunt deșarte]. În WTT: כִּי-הַיַּלְדוּת וְהַשַּׁחֲרוּת הָבֶל [căci copilăria și tinerețea/ întunecimea (sunt) nimicnicie].

Și atât în latină, prin plăcere sau în ebraică, prin întunecime se indică izbucnirea patimilor în adolescenți, în cei tineri. Căci acaparându-i patima desfrânării ea le întunecă curăția lor.