Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Predică la sfântul acoperământ al Maicii Domnului [1 octombrie 2015]

sfantul acoperamant al Maicii Domnului

Iubiții mei,

praznicul de azi al Maicii Domnului este consecința unei vedenii dumnezeiești. Unei vedenii pe care a văzut-o Sfântul Andreas [Ἀνδρέας], cel nebun pentru Hristos, în timpul unei privegheri de toată noaptea, în paraclisul Sfântului Sicriu [Ἅγιας Σοροῦ] din Biserica Vlahernelor din Constantinupoli/ Constantinopol [τοῦ ναοῦ τῶν Βλαχερνῶν στὴν Κωνσταντινούπολη] [1].

Și în Marele Sinaxar grecesc pe care l-am citat acum, ni se spune că Sfântul Andreas a văzut-o pe Maica Domnului intrând prin ușile împărătești spre altar, însoțită fiind de Sfinți în haine albe [λευκοφορους ἅγιους], printre care se aflau și Sfântul Ioannis Înaintemergătorul și Sfântul Ioannis Teologul [ὁ Ἅγιος Ἰωάννης ὁ Πρόδρομος καὶ ὁ Ἅγιος Ἰωάννης ὁ Θεολόγος].

Și când a ajuns la altar, Maica lui Dumnezeu a îngenuncheat și s-a rugat îndelung, plângând și rugându-L pe Fiul ei pentru mântuirea lumii [τὴν σωτήρια του κόσμου]. Și când și-a terminat rugăciunea, Născătoarea de Dumnezeu și-a dat jos de pe cap maforionul strălucitor [της τὸ ἀστραφτερὸ μαφόριο], acoperământul capului ei, și și-a întins acoperământul ei peste toți cei care se aflau în Biserică. Și Sfântul Andreas, împreună cu Epifanios, l-au văzut, în vedenie, mult timp întins. Acoperământ care înseamnă harul și ocrotirea [τὴν προστασία] Maicii Domnului față de noi[2].

De aici și numele praznicului de astăzi: sfântul acoperământ al Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu [Ἁγίας Σκέπης τῆς Ὑπεραγίας Θεοτόκου].

Pe Sfânta Icoană de deasupra, sus, în grecește, scrie, Sfântul acoperământ, iar jos: Sfântul acoperământ al Preasfintei, 1 octombrie. Și acoperământul capului ei îl vedem iconizat, în alb, pe brațele Maicii Domnului, care are mâinile ridicate în rugăciune.

Din Viețile Sfinților, ediția românească, aflăm că vedenia s-a petrecut în timpul împăratului Leon cel Înțelept, în zi de duminică, la „ceasul al patrulea din noapte”[3].

Leon cel Înțelept este Leon VI Filosoful [Λέων ΣΤ΄ ὁ Σοφός], care a fost împărat romeic între 886-912[4]. Așa că vedenia Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos s-a petrecut la sfârșitul secolului al 9-lea sau la începutul secolului al 10-lea după Hristos.

Iar Sfântul Andrei „a văzut-o pe Împărăteasa Cerului, pe Acoperitoarea a toată lumea, [pe] Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, stând în văzduh și rugându-se, strălucind ca soarele și acoperind poporul cu cinstitul său omofor”[5].

Însă când se spune aici văzduh nu se referă la aerul nostru, ci la modul în care a văzut-o el în vedenie. Mai bine zis: în văzduh înseamnă în lumina dumnezeiască. Pentru că vedeniile nu se văd în aer, nu sunt spectaculare, nu sunt materiale, ci sunt dumnezeiești, de aceea se văd în lumina dumnezeiască și se înțeleg prin luminarea lui Dumnezeu.

Ediția românească însă egalizează în mod incorect pe maforio [μαφόριο] cu omoforos [ωμοφόρος]. Maforionul este veșmântul pentru cap, iar un corelativ al lui, în spațiul românesc, ar fi marama, pe când omoforos e veșmântul pus pe umeri, existent până azi între veșmintele episcopale. Veșmântul acesta galben, din fotografie[6], este omoforul episcopal:

omofor episcopal

Și omoforul Episcopului vorbește despre grija lui pentru toți păstoriții lui, dar, mai ales, pentru cei rătăciți. Pentru că el vorbește despre cum Episcopul caută, găsește, convinge și recuperează, aduce înapoi, în Biserică, pe oaia cea rătăcită, adică pe cei necredincioși sau eretici.

Așadar, nu putem vorbi despre omoforul Maicii Domnului, ci, dacă nu vrem să folosim marama Maicii Domnului, atunci să folosim acoperământul Maicii Domnului, înțelegând prin acoperământ nu veșmântul ei, ci acoperământul capului ei. Pentru că veșmântul Maicii Domnului este ca hitonul preoțesc de azi. Și se păstrează în Muzeul Național de Istorie din Zugdidi, aflat în vestul Georgiei[7], arătând astfel[8]:

vesmantul Maicii Domnului

Pe când veșmântul Domnului se păstrează în basilica romano-catolică Saint Denys d’Argenteuil, în Franța, și arată astfel[9]:

vesmantul Domnului

Pe 2 octombrie este pomenit și Sfântul Andrei, cel nebun pentru Hristos[10], care a văzut această mare vedenie mariologică. Și între multele vedenii ale vieții sale, ni se relatează și faptul că L-a văzut pe Domnul, în slava Lui, dar nu și pe Maica lui Dumnezeu, pentru că atunci era plecată „să le ajute oamenilor și să-i mângâie pe cei nenorociți”[11]. De aceea Maica lui Dumnezeu i s-a arătat mai apoi în vedenie, acoperind pe cei din Biserică cu sfântul său acoperământ[12].

Și vedenia lui, a Sfântului Andrei, cel urgisit și minimalizat de mulți, a devenit praznic al Bisericii, deși Sfinții au multe vedenii în viața lor, care nu devin praznice.

Însă de ce tocmai această vedenie, în care a văzut-o pe Maica lui Dumnezeu acoperindu-i pe cei din Biserică cu veșmântul capului ei, a devenit praznic? Pentru că a vrut să se spună, în mod apăsat, că Maica lui Dumnezeu e întotdeauna împreună cu noi și că ea se roagă necontenit pentru noi.

Rugăciunea și ajutorul ei necontenit au fost puse în prim-plan în praznicul de azi, pentru că acesta a fost mesajul principal al vedeniei mariologice pe care Sfântul Andrei a avut-o.

Și toată slujba de azi ne-a subliniat prezența ei alături de noi. Căci ea ne acoperă pe noi cu cinstitul său acoperământ și ne scapă de tot răul[13].

Maica lui Dumnezeu este „mare apărătoare…[a] celor necăjiți…grabnică ajutătoare, mântuirea lumii și întărirea [ei]”[14]. Căci ea nu acoperă numai pe cei din Biserică, ci ea este acoperământul a toată lumea[15].

Ea este scăparea noastră[16], pentru că este pentru noi o „folositoare caldă și nebiruită”[17].

Și când spunem „folositoare caldă”, spunem că Maica lui Dumnezeu este o prezență iubitoare și încurajatoare, care ne umple de dulceața harului ei, de bunătatea și de frumusețea ei duhovnicească. Spunem că e o prezență binefăcătoare și maternală, care intră discret și duios în viața noastră și nu cu forța.

Pentru că vedenia Sfântului Andrei a fost o mângâiere pentru el, precum este și o mângâiere pentru noi. Căci știm, datorită acestei vedenii, grija iubitoare a Maicii lui Dumnezeu față de noi.

Pentru că noi, oamenii, repede alunecăm în păcat. Repede uităm. Repede ne aplecăm spre rău. Și e nevoie ca cineva să ne povățuiască, în mod discret, prin harul ei, către ceea ce e bine.

Iar Maica lui Dumnezeu, înaintea tuturor Sfinților și a Îngerilor Lui, acest lucru face cu noi: ne călăuzește maternal spre ceea ce e bine, în mod duios, în mod dulce, arătându-ne răul în goliciunea lui și aprinzându-ne dorința după bine, după binele care ne întărește interior, care ne bucură, care ne veselește inima.

Și, o, cât de mult avem nevoie de această Mamă a lui Dumnezeu și a noastră!

Căci atunci când nu avem o mamă, o avem pe ea, pe Mama noastră cea adevărată, pe cea duhovnicească. Care ne învață ce e maternitatea în esența ei: e dăruire, e atenție, e blândețe, e duioșie, e uitare de sine, e bucurie de binele celorlalți. După cum Fiul ei și Domnul nostru, pe fiecare dintre noi, ne învață ce e paternitatea: e jertfire de sine, e înviere din morți, e curaj pentru mărturisire, e încredere neîndoielnică, e împărtășire de viață.

Și avem nevoie de ambele lucruri, și de maternitate și de paternitate, pentru că trebuie să fim ambele lucruri în relațiile noastre cu oamenii.

Deopotrivă, trebuie să fim drepți dar și buni, curajoși dar și smeriți, zeloși pentru bine dar și iertători, plini de grijă pentru alții dar și adânciți în pace, jertfindu-ne pentru alții dar, în același timp, fiind atenți la mântuirea noastră. Căci în dorința noastră de a face altora binele nu trebuie să uităm să ne îngrijim de noi înșine.

Așadar, iubiții mei, câți simțim zilnic prezența și ajutorul Maicii lui Dumnezeu în viața noastră, să îi fim recunoscători pentru toate minunile din viața noastră! Căci fiecare zi este o minune a bunătății sale față de noi. Fiecare zi este un dar primit prin rugăciunile ei către Dumnezeu.

Să fim recunoscători și mulțumitori față de Născătoarea de Dumnezeu, Maica noastră, în fiecare clipă a vieții noastre, căci prin ea nădăjduim să ne mântuim noi, nevrednicii!

Căci suntem conștienți că nu faptele noastre ne mântuie, nu dreptatea noastră ne mântuie, ci mila și rugăciunile ei cele preasfinte pentru noi.

La mulți ani, multă pace și binecuvântare în tot ceea ce faceți! Amin.


[1] Cf.http://www.synaxarion.gr/gr/sid/785/sxsaintinfo.aspx.

[2] Ibidem.

[3] Viețile Sfinților pe luna octombrie, ed. BOR 1999, p. 9.

[4] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Leo_VI_the_Wise.

[5] Viețile Sfinților pe luna octombrie, ed. BOR 1999, p. 9.

[6] Preluată de aici: http://www.pravoslavlje.net/images/4/40/Omofor1.jpg.

[7] Cf.https://fdathanasiou.wordpress.com/2014/07/01/%CF%84%CE%BF-%CE%BC%CE%B1%CF%86%CF%8C%CF%81%CE%B9%CE%BF-%CF%84%CE%B7%CF%82-%CE%B8%CE%B5%CE%BF%CF%84%CF%8C%CE%BA%CE%BF%CF%85-%CF%88%CE%AC%CF%87%CE%BD%CE%BF%CE%BD%CF%84%CE%B1%CF%82-%CE%B8%CE%B5%CE%BF/.

[8] Cf. http://greekorthodoxreligioustourism.blogspot.ro/2015/03/blog-post_56.html.

[9] Cf. http://www.catholique95.com/basilargenteuil/. Fotografia e de aici:

http://www.catholique95.com/basilargenteuil/sttunique/tunique2small.jpg.

[10] Cf. Viețile Sfinților pe luna octombrie, ed. BOR 1999, p. 32.

[11] Idem, p. 48. [12] Idem, p. 48.

[13] Mineiul pe luna octombrie, ed. BOR 1929, p. 18.

[14] Idem, p. 19. [15] Ibidem. [16] Idem, p. 22. [17] Idem, p. 25.

Did you like this? Share it:

Previous

Faptele Apostolilor, cap. 9, 19-31, cf. BYZ

Next

Faptele Apostolilor, cap. 11, 25-30, cf. BYZ

1 Comment

  1. OanaPop

    Uite ca am citit un subiect foarte interesant prezentat intr-o maniera greu de aflat in netul din Romania. Acum, dupa ce am citit acest articol, doresc sa va comunic ca in acest weekend trecem la ora de iarna, o stiati deja. Daca tot se schimba ora, atunci fixati-va ceasul dupa ora exacta pentru a nu pierde sa ajungeti la timp unde trebuie sa ajunget. Multumesc!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén