1. Și zic: în vremea cât moștenitorul este copil, [nu este] nicio deosebire [între el și] rob, [deși el] este domn [κύριος] [peste] toate;

2. ci este sub epitropi [ὑπὸ ἐπιτρόπους][1] și iconomi [οἰκονόμους][2], până la ziua hotărâtă de tatăl [ἄχρι τῆς προθεσμίας τοῦ πατρός] [lui].

3. Astfel și noi, când eram copii, eram robiți sub stihiile lumii [ὑπὸ τὰ στοιχεῖα τοῦ κόσμου ἦμεν δεδουλωμένοι];

4. dar când a venit plinirea vremii [τὸ πλήρωμα τοῦ χρόνου], Dumnezeu a trimis [pe] Fiul Lui, născut din femeie [γενόμενον ἐκ γυναικός], născut sub lege[3],

5. ca pe cei de sub lege să-i răscumpere [ἐξαγοράσῃ], ca să primim înfierea [τὴν υἱοθεσίαν].

6. Și pentru că sunteți fii [ai lui Dumnezeu], a trimis Dumnezeu [pe] Duhul Fiului Lui [ἐξαπέστειλεν ὁ θεὸς τὸ πνεῦμα τοῦ υἱοῦ αὐτου] în inimile voastre, strigând: Avva [Ἀββᾶ]!, [adică]: Părinte [ὁ πατήρ]!

7. Astfel încât nu mai ești rob [δοῦλος], ci fiu [υἱός]; iar dacă [ești] fiu, [atunci ești] și moștenitorul lui Dumnezeu prin Hristos [καὶ κληρονόμος θεοῦ διὰ χριστου].

8. Ci atunci, neștiind [pe] Dumnezeu, ați slujit celor [care din] fire nu sunt dumnezei;

9. dar acum, cunoscând [pe] Dumnezeu [sau], și mai mult, [fiind] cunoscuți de către Dumnezeu [γνωσθέντες ὑπὸ θεοῦ], cum vă întoarceți din nou spre stihiile cele slabe și sărace [ἐπὶ τὰ ἀσθενῆ καὶ πτωχὰ στοιχεῖα] [ale lumii], cărora iar vreți a le sluji din nou?

10. [Căci ați ajuns din nou să] păziți zile și luni și vremuri și ani.

11. Mă tem [pentru] voi, ca nu cumva, în zadar, să mă fi ostenit întru voi.

12. Mă rog vouă, fraților, fiți ca mine, căci și eu [am fost] ca voi! Nimic rău [nu] mi-[ați făcut].

13. Dar știți că dintr-o slăbiciune a trupului, am binevestit [εὐηγγελισάμην] vouă [mai] întâi.

14. Și ispita mea [τὸν πειρασμόν μου], cea [trăită] în trupul meu [τὸν ἐν τῇ σαρκί μου], nu o ați disprețuit, nici [n-]ați scuipat-o [οὐκ ἐξουθενήσατε οὐδὲ ἐξεπτύσατε] [pe ea], ci ca [pe] Îngerul lui Dumnezeu m-ați primit pe mine, ca [pe Însuși] Hristos Iisus [ἀλλ᾽ ὡς ἄγγελον θεοῦ ἐδέξασθέ με, ὡς χριστὸν Ἰησοῦν][4].

15. Așadar, care este fericirea voastră [Τίς οὖν ἦν ὁ μακαρισμὸς ὑμῶν]? Căci vă mărturisesc vouă că, dacă [ar fi fost cu] putință, scoțându-vă ochii voștri, mi i-ați fi dat mie.

16. Prin urmare, am ajuns vrăjmașul vostru [ἐχθρὸς ὑμῶν], spunându-vă vouă adevărul [ἀληθεύων ὑμῖν]?

17. [Ei] vă râvnesc pe voi [dar] nu bine[5], ci vor să [mă] scoată [din] voi, ca să-i râvniți [pe] ei.

18. Dar bine [este] a râvni totdeauna în bine și nu numai în prezența mea către voi.

19. Copiii mei, [pentru] care sufăr din nou chinurile nașterii [οὓς πάλιν ὠδίνω], până ce are să ia chip Hristos în[tru] voi [ἄχρι οὗ μορφωθ χριστὸς ἐν ὑμῖν]!

20. Și acum aș vrea să vin către voi și să[-mi] schimb glasul meu, căci sunt nedumerit din cauza voastră [ὅτι ἀποροῦμαι ἐν ὑμῖν].

21. Spuneți-mi [voi], cei [care] vreți a fi sub lege, nu auziți legea?

22. Căci scris [este] că Avraam a avut doi fii: unul din [femeie] roabă și altul din [femeie] liberă.

23. Și cel din [femeia] roabă s-a născut după trup [κατὰ σάρκα γεγέννηται], dar cel din [femeia] liberă [s-a născut] prin făgăduință [διὰ τῆς ἐπαγγελίας][6].

24. [Iar aceste lucruri sunt unele] care sunt alegorice [ἀλληγορούμενα]: căci acestea sunt [cele] două făgăduințe [εἰσιν δύο διαθῆκαι]: una de la muntele Sina [μία μὲν ἀπὸ ὄρους Σινᾶ], născând întru robie, care este Agar [Ἅγαρ].

25. Căci Agar este muntele Sina, în Arabia [Ἀραβίᾳ], și corespunde cu Ierusalimul de acum, și [ea] este robită [dimpreună] cu copiii ei.

26. Iar [femeia] cea liberă este Ierusalimul cel de sus [ἄνω Ἱερουσαλὴμ], care este mama noastră, a tuturor [ἥτις ἐστὶν μήτηρ πάντων ἡμῶν];

27. căci scris [este]: „Bucură-te, stearpo, care nu naști [Εὐφράνθητι, στεῖρα, ἡ οὐ τίκτουσα]! Izbucnește și strigă, care nu ai chinuri ale nașterii [ῥῆξον καὶ βόησον, ἡ οὐκ ὠδίνουσα]! Căci mulți [sunt] fiii celei părăsite, mai mulți decât ai celei care are bărbat [ὅτι πολλὰ τὰ τέκνα τῆς ἐρήμου μᾶλλον ἢ τῆς ἐχούσης τὸν ἄνδρα]”[7].

28. Iar noi, fraților, după Isaac, suntem fiii făgăduinței [ἐπαγγελίας τέκνα ἐσμέν].

29. Ci precum atunci cel născut după trup [κατὰ σάρκα] îl prigonea [pe cel născut] după Duh [κατὰ πνεῦμα], așa [se petrec lucrurile] și acum.

30. Dar ce zice Scriptura [Ἀλλὰ τί λέγει ἡ γραφή;]? [Aceasta zice]: „Izgonește [pe] roabă și [pe] fiul ei [Ἔκβαλε τὴν παιδίσκην καὶ τὸν υἱὸν αὐτῆς], căci nu are să moștenească fiul roabei cu fiul celei libere [οὐ γὰρ μὴ κληρονομήσῃ ὁ υἱὸς τῆς παιδίσκης μετὰ τοῦ υἱοῦ τῆς ἐλευθέρας]!”[8].

31. Deci, fraților, nu suntem fiii roabei, ci ai celei libere!


[1] Tutori.

[2] Administratori.

[3] Sub legea dată prin Sfântul Profet Moisis.

[4] Mi-ați dat toată cinstea voastră, pe care I-ați fi dat-o și Domnului, dacă El ar fi venit la voi.

[5] Ei vă doresc ai lor dar nu cu râvnă bună și nu pentru bine.

[6] Prin făgăduința lui Dumnezeu față de Sfântul Avraam.

[7] E vorba de Is. 54, 1, unde, în LXX, avem următorul text: „Bucură-te cea stearpă, care nu naști! Izbucnește și strigă, care nu ai chinuri ale nașterii! Căci mulți [sunt] fiii celei părăsite, mai mulți decât ai celei care are bărbat, căci [așa] a zis Domnul [εὐφράνθητι στεῖρα ἡ οὐ τίκτουσα ῥῆξον καὶ βόησον ἡ οὐκ ὠδίνουσα ὅτι πολλὰ τὰ τέκνα τῆς ἐρήμου μᾶλλον ἢ τῆς ἐχούσης τὸν ἄνδρα εἶπεν γὰρ κύριος]”.

[8] A citat Fac. 21, 10, LXX, unde avem următorul text: „Și [Sarra] i-a zis lui Avraam: «Izgonește roaba aceasta și [pe] fiul ei, căci nu va moșteni fiul roabei acesteia cu fiul meu, Isaac!»[καὶ εἶπεν τῷ Αβρααμ ἔκβαλε τὴν παιδίσκην ταύτην καὶ τὸν υἱὸν αὐτῆς οὐ γὰρ κληρονομήσει ὁ υἱὸς τῆς παιδίσκης ταύτης μετὰ τοῦ υἱοῦ μου Ισαακ]”.

Did you like this? Share it: