1. Pavlos [Παῦλος], Apostol nu de la oameni [ἀπόστολος οὐκ ἀπ᾽ ἀνθρώπων], nici [făcut] prin om [οὐδὲ δι᾽ ἀνθρώπου], ci prin Iisus Hristos și Dumnezeu Tatăl, Cel care L-a înviat pe El din morți,
2. și cei [dimpreună] cu mine, toți frații, [spun] Bisericilor Galatiei:
3. Har vouă și pace de la Dumnezeu Tatăl și [de la] Domnul nostru Iisus Hristos,
4. Cel care S-a dat pe Sine pentru păcatele noastre, ca să ne scoată pe noi din veacul cel rău de acum [ἐκ τοῦ ἐνεστῶτος αἰῶνος πονηροῦ], după voia lui Dumnezeu și a Tatălui nostru,
5. a Căruia [este] slava întru vecii vecilor. Amin!
6. Mă mir că așa de repede treceți de la Cel care v-a chemat pe voi, în harul lui Hristos, întru altă Evanghelie;
7. care nu este alta, fără numai [că] sunt unii care vă tulbură pe voi și vor să strice Evanghelia lui Hristos [θέλοντες μεταστρέψαι τὸ εὐαγγέλιον τοῦ χριστοῦ].
8. Dar chiar dacă noi sau un Înger din cer are să vă binevestească vouă [Ἀλλὰ καὶ ἐὰν ἡμεῖς ἢ ἄγγελος ἐξ οὐρανοῦ εὐαγγελίζηται ὑμῖν] împotriva a ce am binevestit vouă [παρ᾽ ὃ εὐηγγελισάμεθα ὑμῖν], să fie anatema[1] [ἀνάθεμα ἔστω]!
9. Precum am zis mai înainte, și acum [vă] spun din nou: Dacă cineva vă binevestește împotriva a ce ați primit, să fie anatema [εἴ τις ὑμᾶς εὐαγγελίζεται παρ᾽ ὃ παρελάβετε, ἀνάθεμα ἔστω]!
10. Căci acum pe oameni mă strădui să îi mulțumesc sau pe Dumnezeu [Ἄρτι γὰρ ἀνθρώπους πείθω ἢ τὸν θεόν;]? Sau caut a plăcea oamenilor [Ἢ ζητῶ ἀνθρώποις ἀρέσκειν;]? Căci dacă încă plăceam oamenilor, [acum] nu eram rob al lui Hristos [Εἰ γὰρ ἔτι ἀνθρώποις ἤρεσκον, χριστοῦ δοῦλος οὐκ ἂν ἤμην].
11. Dar vă fac cunoscut vouă, fraților, că Evanghelia binevestită de către mine nu este de la om!
12. Căci nici eu [n-]am primit-o de la om, nici [n-]am învățat-o, ci [am primit-o] prin descoperirea[2] lui Iisus Hristos [ἀλλὰ δι᾽ ἀποκαλύψεως Ἰησοῦ χριστοῦ].
13. Căci ați auzit [despre] purtarea mea[3] de altădată, în iudaism, căci peste măsură prigoneam Biserica lui Dumnezeu și o jefuiam pe ea [ὅτι καθ᾽ ὑπερβολὴν ἐδίωκον τὴν ἐκκλησίαν τοῦ θεοῦ, καὶ ἐπόρθουν αὐτήν];
14. Și spoream în iudaism mai presus de mulți [care erau] de o vârstă [cu mine] în neamul meu, fiind râvnitor peste măsură al predaniilor mele părintești [περισσοτέρως ζηλωτὴς ὑπάρχων τῶν πατρικῶν μου παραδόσεων].
15. Dar când a binevoit Dumnezeu, Cel care m-a pus deoparte pe mine [ὁ ἀφορίσας με], din pântecele mamei mele [ἐκ κοιλίας μητρός μου], și [m-]a chemat prin harul Lui [καὶ καλέσας διὰ τῆς χάριτος αὐτοῦ],
16. să descopere pe Fiul Lui în mine, ca să-L binevestesc pe El în[tre] neamuri, nu m-a pus înainte [οὐ προσανεθέμην], îndată, trupul și sângele[4],
17. nici [nu] m-am suit întru Ierusalim, către Apostolii cei de dinainte de mine, ci m-am dus întru Arabia, și, din nou, m-am întors întru Damascos.
18. Apoi, după trei ani, m-am suit întru Ierusalim, ca să-l văd pe Petros, și am rămas cu el 15 zile.
19. Și pe altul [dintre] Apostoli n-am văzut, decât numai pe Iacovos, fratele Domnului.
20. Iar cele pe care vi le scriu vouă, iată, înaintea lui Dumnezeu [vi le scriu], căci nu [vă] mint.
21. După aceea am venit întru ținuturile Siriei și ale Ciliciei.
22. Și eram necunoscut la față Bisericilor din Iudea, celor [care sunt] în Hristos.
23. Ci erau numai auzind că „Cel care ne-a prigonit pe noi odinioară, acum binevestește credința, pe care odinioară o jefuia”.
24. Și slăveau în mine pe Dumnezeu.
[1] Blestemat.
[2] În mod extatic, prin revelarea Domnului față de el.
[3] Despre viața mea, despre cum mă comportam eu pe când credeam în credința iudaică.
[4] Un om anume.
