Iubiții mei[1],

unde sunt Sfinte Moaște se petrec multe minuni, pentru că Sfinții sunt vii și mereu milostivi față de noi, ele ne încredințează faptic despre existența istorică a Sfinților, ne întăresc în credință, în nădejde, în dragoste, ne fac mult mai râvnitori pentru viața duhovnicească, dar, în același timp, sunt și focare financiare și mediatice. Și, din cauza lor, încep multe dispute și neînțelegeri, atunci când evlavia e mai puțină decât interesul concret, financiar.

Căci și Biserica face bani buni de pe urma lor, dar și mulți alți oameni întreprinzători, pe lângă instituțiile mediatice. Pentru că, dacă nu vor să se plece în fața credinței profunde a creștinilor ortodocși, trusturile media pot să facă bani buni din scandaluri iscate la rând la Sfintele Moaște sau din descoaserea impertinentă a pelerinilor.

Sfintele Moaște astăzi și pelerinajul la ele sunt ceea ce pentru Biserica de la început erau propovăduirea și lucrarea Sfinților Apostoli și a ucenicilor lor sfinți. Pentru că oamenii veneau să asculte cuvintele lor și să se lumineze, dar și să fie vindecați de ei. Însă, cu timpul, când teologii mari și sfinți ai Bisericii au început să fie tot mai rari sau să nu mai existe teologi cu o mare râvnă predicatorială și convertitoare, credincioșii au început să se raporteze mai mult la tăcerea Sfintelor Moaște, care le vorbește prin harul lui Dumnezeu, în mod minunat, în multe feluri.

Numai că Sfintele Moaște nu pot să suplinească predica vie, reală, continuă, munca noastră de a explica și de a convinge lumea.

Sfintele Moaște vorbesc despre sfințenia Sfinților. Dar ele nu ne spun că sfințenia a fost doar „a unora, din trecut”, ci că sfințenia este și trebuie să fie a noastră, a tuturor creștinilor ortodocși, pentru că suntem mădularele Bisericii lui Dumnezeu.

Însă noi, în mod sacramental, ne-am unit cu Hristos în Botez, am fost pecetluiți cu harul Treimii, am fost împărtășiți cu Hristos, am fost cununați, am fost hirotoniți, am fost unși cu uleiul tămăduirii, am fost prezenți la multe slujbe și Taine ale Bisericii…dar faptic suntem ceea ce facem zi de zi. Iar dacă noi nu trăim bisericește zi de zi, atunci suntem telurici, suntem trupești și nu duhovnicești.

De aceea, nu trebuie să confundăm ce face Biserica pentru noi cu ce nu facem noi pentru noi. Căci dacă primim cele ale Bisericii dar noi nu ne schimbăm deloc, în mod real și zilnic prin ele, înseamnă că harul lui Dumnezeu nu lucrează în noi.

Pentru că nu pot admite faptul că putem sta zilnic în fața lui Dumnezeu, ca în fața soarelui sau a focului, și să nu pătimim nimic din cauza stării lângă un astfel de Foc și de Soare, lângă Dumnezeul slavei. Dar dacă totuși stăm (și stăm îndelung, ca niște pietre…indiferente), și harul Lui nu ne schimbă deloc, nu e de vină Dumnezeu. Căci stăm fără a ne lăsa schimbați, fără a ne lăsa străpunși de iubirea și pacea Lui.

Și așa înțelegem de ce unii trăiesc minuni pe lângă Sfinți, de ce unii sunt cu Sfinții iar alții, deși trec pe lângă Sfinți, n-ajung niciodată Sfinți. Ba, dimpotrivă, știu doar să profite de Sfinți, să își facă treaba, și cam atât…

Care e prima discuție a omului nedus la Biserică despre Sfintele Moaște? E despre minuni și despre bani. Dacă aude că cineva s-a vindecat de vreo boală, e circumspect. Nu vrea să dea crezare acestei bucurii. Doar dacă e vreun cunoscut al lui sau din familia lui, vreo rudă, atunci rămâne uimit și, poate, din această uimire, vine și întoarcerea lui la Dumnezeu. Dar dacă nu îl cunoaște pe cel vindecat, el, cel mai adesea, pune sub semnul întrebării minunea, chiar dacă e mediatizată, însă se bucură să fantazeze pe tema banilor. Adică pe tema: unde se duc banii strânși la pelerinaj? Câți sunt? Ce se face cu ei?

Cel mai adesea, se presupune că banii strânși sunt împărțiți pur și simplu între Ierarhi și Preoți. De aceea merge vestea în popor că Ierarhii sunt bogați, în mare parte, „datorită pelerinajelor”. Adică ei profită de credința oamenilor, pe când oamenii fug la Sfintele Moaște ca la locul tămăduirii lor.

Foarte puțini oameni presupun că banii de la pelerinaj se strâng într-un fond al Bisericii din care se fac o mulțime de lucruri bune. Cei care presupun asta au o oarecare deschidere față de Biserică.

Însă cei cu adevărat credincioși, nu se gândesc, atunci când vin la Sfintele Moaște, că, prin banii lor, îi îmbogățesc pe Ierarhi sau că, dacă vin, trebuie să se petreacă cu ei, în mod neapărat o minune, ci vin cu smerenie și cu pocăință și vor să se atingă de Sfintele Moaște și să fie în comuniune cu Sfinții la ale căror Sfinte Moaște ei se închină.

Comuniunea în rugăciune începe de acasă. Ei știu unde se duc. Ei știu viața Sfântului căruia merg să i se închine. Se informează asupra lui. Sau dacă nu știu să citească și nu știu decât din auzite despre Sfinți, pelerinii (oamenii care merg, în rugăciune, la Sfintele Moaște) sunt pelerini, adică călători către sfințenie, prin aceea că doresc să se atingă de trupurile sfinte ale Sfinților, pentru că ei cred în sfințenia Sfinților.

Merg cu încredere la Sfinți și se ating de trupurile lor sfinte pentru că ei știu și simt că Sfinții lucrează prin Sfintele Moaște, adică prin trupurile lor înduhovnicite. Pentru că atunci când le sărută și le cinstesc, Sfintele Moaște îi umplu de har pe cei credincioși, de bucurie, de pace, de sănătate și nu de scârbă. Pentru că ei nu cinstesc „niște cadavre”, ci trupurile înduhovnicite, pline de har, ale unor Sfinți. Pentru că știu din plin cum arată un mort care se împute înainte de a fi îngropat…însă acești morți, pe care ei îi cinstesc, sunt vii și făcători de minuni.

Recent, cu câteva zile în urmă, Mihai Gâdea și-a început emisiunea de seară cu subiectul pelerinajele în lumea românească. Și a discutat despre pelerinajul continuu de la Fericitul Arsenie Boca, de la mormântul său, și despre pelerinajul la Sfintele Moaște ale Sfintei Parascheva, care, fiind scoase din catedrală, au provocat…„tulburări”.

Adică unii s-au împins și forțele de ordine i-au temperat imediat. Dar dacă „s-au împins”, împingerea a devenit „știre”. N-a devenit știre însă râvna bună a miilor de oameni care s-au dus la Iași și care nu s-au împins, dar au rezistat eroic pe timp de ploaie și frig.

Mihai Gâdea însă, fiind adventist și nu ortodox, nu a vrut să fie imparțial la nivel de comentariu, ceea ce putea să fie foarte bine, putând să spună că, din punctul de vedere al ortodocșilor, Arsenie Boca e Fericit Părinte, pentru că va fi canonizat mâine-poimâine, iar Moaștele sunt Sfinte Moaște. Jurnalismul adevărat așa se face: prezintă realitățile prin prisma celor care le trăiesc.

Dacă, ca jurnalist, trebuie să vorbești despre credința iudaică sau despre cea musulmană, trebuie să prezinți lucrurile conform mentalității și religiei acelora și nu conform mentalității și credinței tale.

Însă Mihai Gâdea, pe Fericitul Arsenie Boca l-a numit Părintele Arsenie Boca și a vorbit despre el laudativ, pentru că l-a impresionat statura sa impunătoare. Ca om, ca bărbat…Însă când a venit vorba despre Sfintele Moaște, el le-a numit doar Moaște, spunând că în Scriptură nu ni se spune că Sfintele Moaște fac…minuni.

Însă Gâdea a spus un mare neadevăr când a afirmat că Sfintele Moaște „nu fac minuni”. Pentru că în Dumnezeiasca Scriptură citim:

„Și a murit [ἀπέθανεν] Eliseos și l-au îngropat [ἔθαψαν] pe el. Și oamenii încinși ai Moabului au intrat în țară, intrând [în țară în] anul [următor morții Sfântului Profet Eliseos]. Și au fost ei îngropând un om și, iată, i-au văzut pe oamenii încinși [ai Moabului] și l-au aruncat pe om în mormântul lui Eliseos. Și [cel mort] a mers și s-a atins de oasele lui Eliseos și a trăit și s-a ridicat pe picioarele lui [καὶ ἐπορεύθη καὶ ἥψατο τῶν ὀστέων Ελισαιε καὶ ἔζησεν καὶ ἀνέστη ἐπὶ τοὺς πόδας αὐτοῦ]” [II Împ. 13, 20-21, LXX].

Sfântul Profet Eliseos [cunoscut în românește ca Eliseu] e pomenit pe 14 iunie, iar minunea învierii celui adormit, despre care vorbește II Împărați, s-a petrecut la un an de la adormirea Sfântului Eliseos.

Cel mort, care era dus spre îngropare, a fost aruncat peste Sfintele Moaște ale Sfântului Profet Eliseos, peste oasele lui, după cum spune Scriptura. Indicativul aorist pasiv ἐπορεύθη, pe care nu îl putem traduce decât ca: el a mers, nu trebuie să îl interpretăm ca și când, în aruncarea lui peste Sfintele Moaște, mortul ar fi înviat în aer. Ci el trebuie înțeles cu sensul de: a căzut peste Sfintele Moaște. Și când mortul a căzut peste Sfintele Moaște și s-a atins de Sfintele Moaște ale Sfântului Profet Eliseos, mortul a trăit și s-a ridicat pe picioarele lui de jos, pentru că a înviat din morți.

Așadar, Dumnezeiasca Scriptură ne confirmă faptul că Sfintele Moaște fac minuni. După cum ne confirmă și Sfânta Tradiție a Bisericii, cât și viața noastră cotidiană. Pentru că Sfinți mai noi sau mai vechi ai Bisericii fac minuni cu diverși oameni și ele pot fi confirmate de mulți oameni.

Iar cei care au venit, vin și vor veni la Sfânta Parascheva, la Iași, ca să se închine la Sfintele ei Moaște, au trăit minuni sau li s-a povestit despre minunile ei.

Pentru că minunea dumnezeiască nu este incompatibilă cu omul de azi și cu lumea noastră, pentru că ea este expresia relației lui Dumnezeu cu oamenii. Oamenii care sunt în relație vie, reală cu Dumnezeu, trăiesc minuni în viața lor, pentru că Dumnezeu lucrează direct sau prin Sfinții și Îngerii Lui la vindecarea și mântuirea noastră. Iar minunile sunt normale în viața celui care se curățește de patimi continuu, pentru că slava lui Dumnezeu, care coboară în noi tot mai mult, pe măsura curății noastre de patimi, lucrează minunile din viața noastră.

De aceea putem spune că viața ortodoxă, fără minuni cotidiene, adică fără lucrarea lui Dumnezeu vie în viața noastră, este un nonsens. Pentru că orice zi liturgică a Bisericii, adică orice zi din an, este o minune și e plină de minuni. Căci minunea nu înseamnă numai „m-am vindecat de o boală”, „am trecut un examen greu”, „mi-am găsit, în sfârșit, un soț”, ci minune e fiecare zi și fiecare clipă pe care o trăim împreună cu Dumnezeu, în pocăință și în rugăciune.

E o minune că, în mijlocul atâtor pericole și boli și oameni răi, noi mai trăim încă.

E o minune că ne putem vedea păcatele și ne putem pocăi, că putem înțelege un text sfânt, că primim putere să trecem peste ispite și nefericiri.

E o minune că trăim în pace și nu în mijlocul războiului. E o mare minune că avem atâtea cărți și atâtea Biserici și că putem vorbi și că putem predica și că putem sluji cu revărsare de inimă.

Tot ce trăim e o mare, o imensă minune a milei lui Dumnezeu cu noi.

Căci, în timp ce unii caută „să înțeleagă” când vine „sfârșitul lumii” și scotocesc cărțile sfinte pentru a înțelege „când vine antihrist”, noi încercăm să ne vedem păcatele și să fim pregătiți, cu harul lui Dumnezeu, pe fiecare zi, de trecerea noastră la Domnul.

Pentru că nu există „sfârșit al lumii”, în sensul că lumea aceasta se va sfârși cu totul în mod cataclismic, ci va fi o transfigurare a întregii lumi și a întregii creații. Transfigurare a lumii care a început în Sfintele Moaște ale Sfinților, adică în trupurile lor. Care, în loc să putrezească, să redevină pământ, ele rămân neputrezite și frumos mirositoare și făcătoare de minuni, pentru că sunt pline de slava lui Dumnezeu. Căci umanitatea va fi transfigurată, dimpreună cu întreaga creație, de slava lui Dumnezeu.

Așa stând lucrurile, cine vine la Sfânta Parascheva cu adevărat, vine pentru ca să se închine Sfintelor ei Moaște și să se umple de harul lui Dumnezeu și nu se uită la câți bani dă pe flori, pe lumânări, pe acatiste, pe drum sau câte ore stă la rând, în ploaie și frig. Pentru că ei vor să aibă parte de rugăciunile și ajutorul Sfintei Parascheva, care sunt neprețuite.

Pentru că mulți dintre pelerini, fiind bolnavi, știu câți bani au dat la doctori și pe medicamente. Iar cei posedați de demoni știu că nu pot să fie vindecați la spitalul de boli psihice, ci că vindecarea lor vine din atingerea de Sfânta Parascheva. De aceea se duc la Iași cu bolile lor, cu durerile lor, cu necazurile lor și le varsă pe toate înainte Sfintei și primesc miluire pe măsura dragostei și a sincerității lor.

Însă nu acești oameni se îmbrâncesc la rând și fac gură, ci, cel mai adesea, falșii pelerini, care ori se uită la buzunare ori n-aveau ce face acasă ori vin din curiozitate. Și pe care i-am văzut și la București, la rând, la Sfântul Dimitrie Basarabov, cum vin și îi încurcă pe adevărații pelerini. Căci falșii pelerini, neavând gândul la cele sfinte, se atașează la rând pentru mâncare, pentru pachetele care li se dăruie pelerinilor, fumează, beau, vorbesc vrute și nevrute la telefon și în gura mare, stricând starea sufletească a oamenilor acolo unde se infiltrează.

Însă adevărații pelerini vin pentru mântuirea lor. Și dovedesc că pot să aibă răbdare[2]. Pentru că rabdă, împreună, în picioare, această așteptare sfântă, pentru ca să se închine la Sfintele Moaște.

cele doua racle aduse

Anul acesta[3], pe lângă Sfânta Parascheva, la Iași este și mâna stângă a Sfintei Maria Magdalena, un fragment din Sfânta Cruce a Domnului, aduse de la Sfântul Munte Athos, dar și un fragment din Sfintele Moaște ale Sfântului Ioan Gură de Aur aduse de la București[4].

Mâna Sfintei Maria Magdalena și fragmentul din Crucea Domnului sunt în prima raclă din imagine, în stânga, pe când racla de la București, cu Sfintele Moaște ale Sfântului Ioan Gură de Aur, e a doua din fotografie, cea din dreapta.

Locul de închinare a fost împodobit cu flori, ca în fiecare an[5]:

podoaba

Minunile Sfintei Parascheva se înmulțesc pe fiecare an, însă, despre viața ei istorică, știm puține lucruri. Pentru că și ea, ca și Sfântul Dimitrie de la București, ca și alți mulți Sfinți români canonizați recent, au fost minimalizați, din păcate, de contemporanii lor. Căci vedem că, despre cei recenți, știm multe mărturii, avem multe date, dacă au avut ucenici iubitori și atenți, dar, despre cei din vechime, avem numai datele istorice din Viețile lor și din Sinaxare. Adesea mai nimic.

Sfanta Parascheva

Însă cine este Sfânta Parascheva de la Iași[6]? Nu este Sfânta Muceniță Paraschevi, care a fost martirizată în anul 180 prin tăierea capului. Pentru că aceea e pomenită pe 26 iulie[7].

Ci e Sfânta Paraschevi cea Nouă [Ἡ Ὁσία Παρασκευὴ ἡ Νέα], Cuvioasa, care s-a născut în Epivatesul Traciei [Ἐπιβάτες τῆς Θράκης]. Ea a plecat la Constantinopol ca să se închine la Sfintele Moaște de acolo. Apoi s-a nevoit cinci ani de zile în Iraclia Pontului, după care a mers în Palestina și s-a nevoit mai mulți ani într-o Mănăstire de Maici. De aici s-a întors la Constantinopol și apoi în Callicratia Traciei, unde s-a nevoit pentru doi ani în Biserica Sfinților Apostoli, unde a și adormit. Iar slujba sa a fost scrisă de Meletios Sirigos [Μελέτιος Συρίγος][8].

Fericitul Meletios Sirigos a adormit pe 17 aprilie 1664[9], iar Sultana Lampru-Papacarmezi [Σουλτάνα Λάμπρου-Παπακαρμέζη], în 2001, în Grecia, având 307 pagini, a publicat scrierea Η Αγία Παρασκευή η Επιβατηνή: αγιολογική μελέτη [Sfânta Paraschevi a Epivatei: studiu aghiografic][10].

Însă Epivates [Επιβάτες] de ieri este Selimpașa de azi: un mic oraș în Turcia[11].

Iar Sfânta Paraschevi a plecat de acasă, ca pelerinii de azi, pentru ca să se închine Sfintelor Moaște de la Constantinopol, adică din Istanbulul de azi, și s-a dedicat vieții monahale.

Ai noștri precupeți se duc astăzi la Istanbul pentru haine ieftine, pe care le vând mai scump în România[12]. Mai puțini se duc pentru a se închina pe la locurile sfinte ortodoxe și la Sfintele Moaște din Turcia.

Însă Sfânta Paraschevi, trăitoare în sec. al 11-lea d. Hr., s-a dus la Constantinopol pentru ca să se închine la Sfintele Moaște și pentru ca să primească îndrumare pentru viața monahală. Și după ce se nevoiește în pustia Iordanisului ceva vreme, la vârsta de 25 de ani, în vis, primește înștiințare că trebuie să se întoarcă în locurile natale. Însă întorcându-se acasă a trăit și a murit ca o străină, Sfintele sale Moaște fiind descoperite mai apoi, în mod minunat, întregi și pline de mireasmă duhovnicească[13].

În Viața și petreacerea Svinților, Sfântul Dosoftei al Moldovei spune că Sfânta Paraschevi este din Epivat, din țara Srăbascâ [sârbească], din cetatea Callicratia.

Ea avea părinți creștini buni și bogați și, când s-a făcut mai mare, s-a hotărât pentru viața îngerească, monahală. Și numele ei vine din faptul că s-a născut într-o zi de vineri[14].

Sfântul Varlaam al Moldovei ne confirmă că ea era din Epivat și că la 10 ani a auzit mesajul evanghelic al urmării lui Hristos, de care a fost rănită la inimă[15]. În pustie, Sfânta Paraschevi a fost înfricoșată în chip și fel de demoni, care se transformau în șerpi și în fiare sălbatice[16]. Iar Îngerul dumnezeiesc, care i-a poruncit să se întoarcă în locurile natale, i-a spus: „Să lași pustia și la moșia ta să te întorci, că acolo ți se cade să lași trupul pământului și să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit!”[17].

Sfânta Paraschevi și-a știut moartea de mai înainte și s-a pregătit cum se cuvine pentru ea[18]. Și, cu siguranță, dacă ne rugăm ei, ne va învăța și pe noi să ne pregătim pentru plecarea din lumea aceasta.

Însă care sunt minunile Sfintei Parascheva pomenită azi? Pe o femeie de 40 de ani a vindecat-o de o infecție la nivelul creierului. Unui copil i-a redat glasul. Pe un Preot l-a vindecat de boala la plămâni și de orbire. Pe un bărbat de 45 de ani l-a vindecat de cancer. Pe un alt bărbat l-a vindecat de niște bube care supurau. A vindecat pe un tânăr din Bulgaria de nebunie, în 1968, după ce Sfânta Parascheva i s-a arătat mamei băiatului și a trimis-o la Iași, la Sfintele ei Moaște.

Pe o femeie a scăpat-o de la sinucidere, apărându-i lângă ea ca o femeie îmbrăcată în alb. A unit în căsătorie pe o farmacistă cu un doctor văduv. A ajutat o tânără să intre la Medicină. A scăpat o altă tânără de la sinucidere. A ajutat-0 pe o doamnă să intre la Facultatea de Limbi străine, specializarea Germană.

Sfânta Parascheva, prin venirea Sfintelor sale Moaște într-un sat de lângă Iași, a gonit omizile din pomii oamenilor[19].

În anii ’50 ai secolului al 20-lea, comuniștii au vrut să îngroape Sfintele ei Moaște în cimitir, pentru ca să nu mai vină oamenii și să se închine în fața lor. Și a început ploaie și gheață cât oul de porumbel, și plaga nu a încetat până nu s-au rugat ei.

Sfânta Parascheva a adus ploaie în vreme secetoasă[20], a restituit banii furați, a vindecat o femeie tulburată la minte, a vindecat de durere de picior pe o femeie, a scos din pușcărie pe un bărbat cu mult mai înainte de termen[21].

Și acestea sunt minuni recente, care au fost mărturisite și consemnate în scris. Însă câte minuni a făcut și face Sfânta Parascheva și toți Sfinții și Îngerii lui Dumnezeu nu știm, dar ne bucurăm cu toții de ele.

De aceea, iubiții mei, dacă vorbim despre minuni, vorbim despre prezența și lucrarea lui Dumnezeu în viața noastră.

Și dacă vorbim despre Sfinți, vorbim despre cei în care Dumnezeu Se bucură, pentru că s-au nevoit și și-au sfințit viața în mod frumos. Iar Sfintele lor Moaște nu sunt „focare de infecție”, nu sunt „cadavre cu care Biserica face bani” ci focare de sfințenie, trupuri îndumnezeite, care, în loc să fie mediatizate corect, cinstit, ca surse de viață și de binecuvântare pentru oameni, sunt mediatizate ca „lipsă de civilizație și de educație”.

Însă care civilizație reală exclude înduhovnicirea? Pentru că a fi civilizat înseamnă a fi cultivat, educat, rafinat, stilat. Iar viața creștin-ortodoxă adevărată e cea mai cultivată și educată viață, pentru că este educată de Însuși Dumnezeu, Cel care o împodobește cu slava Lui.

Și cine, fiind slăvit de Dumnezeu, fiind împodobit de El cu slava Lui, poate fi lipsit de delicatețe și de frumusețe duhovnicească? Sau cine poate să își transforme trupul, după moarte, din cadavru în Sfinte Moaște, fără Dumnezeu și harul Lui?

Căci medicina poate conserva trupul omului după moarte, îmbălsămându-l cu diverse substanțe. Dar medicina nu poate să facă trupul nostru mort unul duhovnicesc, plin de har și făcător de minuni.

Sfintele Moaște nu pot fi inventate în laborator, ci ele sunt ale unui Sfânt! Trupul unui Sfânt sunt Sfinte Moaște, și când ne închinăm lor, ne umplem de sfințenia Sfântului, pe care o resimțim duhovnicește în sufletul și trupul nostru.

Însă când protestanții și musulmanii au intrat, în mod păgân, în Biserici și au distrus Sfintele Moaște ale Sfinților, ei au arătat că nu iubesc adevărata civilizație, cea care îl îndumnezeiește pe om.

Căci viața reală, viața bună, viața normală, e viața sfântă. A trăi sfânt înseamnă a lăsa în urma ta Sfinte Moaște. Și fiecare dintre noi putem lăsa în urma noastră, în mormântul nostru, Sfinte Moaște, dacă ne nevoim ortodox și dacă împlinim voia lui Dumnezeu în fiecare clipă a vieții noastre.

Dumnezeu să ne întărească pe toți, pentru rugăciunile Sfintei Preacuvioasei Maicii noastre Paraschevi, astăzi pomenită, dimpreună cu Sfinții Mucenici Nazarios, Protasios, Ghervasios și Chelsios, cu Sfântul Ierarh Cosmas Melodul, cu Sfântul Sfințit  Mucenic Silvanos, cu cei 40 de Sfinți Mucenici din Egipt și Palestina, cu Sfântul Petros Avselamu, cu Sfântul Ignatios Făcătorul de minuni, Arhiepiscopul Mitimnisului și cu Sfântul Nicolaos Făcătorul de minuni[22] astăzi pomeniți! Amin.


[1] Predică începută în seara zilei de 12 octombrie 2015, zi de luni, friguroasă și ploioasă. Și terminată în după amiaza zilei de 13 octombrie 2015, zi înnorată și friguroasă de marți.

[2] A se vedea: http://www.doxologia.ro/hramul-sfintei-cuvioase-parascheva/vocea-pelerinului/rabdarea-secretul-credinciosilor.

[3] Imagine preluată de la Cryn Femmo, care a fost la Iași: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10206891244512279&set=pcb.10206891261152695&type=3&theater.

[4] A se vedea: http://www.doxologia.ro/hramul-sfintei-cuvioase-parascheva.

[5] Cf. https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10206890478853138&set=pcb.10206890507413852&type=3&theater.

[6] Sfânta Icoană am preluat-o de aici: http://www.doxologia.ro/sites/default/files/styles/media-articol-colorbox/public/imagine/2012/10/sf_parascheva_web.jpg?itok=cD8Qn8lg.

[7] A se vedea: http://orthodoxwiki.org/Paraskevi.

[8] Cf. http://www.synaxarion.gr/gr/sid/889/sxsaintinfo.aspx.

[9] Cf. https://el.wikipedia.org/wiki/%CE%9C%CE%B5%CE%BB%CE%AD%CF%84%CE%B9%CE%BF%CF%82_%CE%A3%CF%85%CF%81%CE%AF%CE%B3%CE%BF%CF%82.

[10] Cf. http://www.didaktorika.gr/eadd/handle/10442/22863.

[11] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Selimpa%C5%9Fa.

[12] Idem: http://vlad.casajurnalistului.ro/cinci-ore-in-vama-la-bulgari/.

[13] Idem: http://www.doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfintei-cuvioase-parascheva-de-la-iasi.

[14] BAR CRV 73, f. 63r.

[15] Varlaam, Opere, Ed. Hyperion, Chișinău, 1991, p. 319.

[16] Idem, p. 320.

[17] Idem, p. 321. Am diortosit textul citat.

[18] Ibidem.

[19] Cf. http://ziarullumina.ro/minunile-sfintei-cuvioase-parascheva-daca-vrei-sa-fie-sanatos-copilul-tau-sa-vii-la-mine–52441.html.

[20] Ibidem.

[21] A se vedea: http://www.sfantaparascheva.com/minuni.php.

[22] Cf. http://www.synaxarion.gr/gr/m/10/d/14/sxsaintlist.aspx.

Did you like this? Share it: