Traduceri patristice

vol. 5

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Dr. Gianina Maria Cristina Picioruș

*

Sfantul Ieronim MarturisitorulSfântul Ieronim Mărturisitorul
(340/342/345-420, † 30 septembrie,
pomenit la 15 iunie în Biserica
Ortodoxă)

 *

„Vers. 13: «Și peste toți cedrii Libanului înalți/ mândri și ridicați [sublimes et erectas] și peste toți stejarii din Vasan».

Și în psalmul 28 se cântă: «Glasul Domnului cel ce sfărâmă cedrii: va sfărâma Domnul cedrii Libanului și-i va zdrobi pe ei ca pe vițelul Libanului» (Ps. 28, 5).

Și în psalmul 36: «Am văzut pe cel necredincios/ necuvios înălțându-se și ridicându-se [exaltatum et elevatum] ca cedrii Libanului, și am trecut și nu era, și l-am căutat pe el și nu s-a [mai] aflat locul său» (Ps. 36, 35-36).

Pe stejarii din Vasan, însă […] i-am cunoscut [ca] purtători de ghindă, care chiar dacă au făcut roade, [acestea] sunt hrana porcilor, nu a oamenilor.

Ținutul Vasanului este al Arabiei, căruia a împărățit Og, care a fost numit împăratul Vasanului, și [care, Vasan,] se traduce [prin] αἰσχύνη, adică rușine/ necinste [ignominia] […].

Deci toți cei care se înalță din mândrie și fac lucrurile rușinii și se tăvălesc în noroiul desfătărilor vor trezi răzbunarea Domnului. Ceea ce, dacă un cititor atent va căuta de ce în templul Domnului sunt așezate lemne de cedru, și în psalmul 103 citim ca adevăr ebraic: «Se vor sătura lemnele/ copacii Domnului [ligna Domini][1] și cedrii Libanului pe care Tu i-ai sădit [Tu plantasti]: acolo vrăbiile [passeres] își vor face cuib» (Ps. 103, 18).

Și, între ceilalți copaci, și cedrii sunt chemați la laudele Domnului. Și întru venirea Mântuitorului, când toți arborii și copacii câmpului vor aplauda cu ramurile lor [applaudent ramis suis], s-a scris: «Voi pune în pământ fără-de-apă cedrul și cimișirul[2] și chiparosul și pinul [pinum]» (Is. 41, 19, cf. LXX[3]).

Și acum cuvântul profetic amenință cu ziua Domnului asupra cedrilor Libanului?

Aceasta înseamnă că, din același neam al oamenilor, unii sunt înălțați către Împărăție, alții sunt târâți în jos, către pedeapsă. Și cedrii Libanului, [despre] care [se spune că,] pentru mândrie sunt amenințați, sunt aleși, [unii dintre ei,] atunci când vor fi cu bună mireasmă [boni odoris] și când vor zice împreună cu Apostolul: «bună mireasmă a lui Hristos suntem» (II Cor. 2, 15)”[4].

„Vers. 14: «Și peste toți munții înalți/ semeți [excelsos] și peste toate colinele ridicate [colles elevatos]».

Precum în bună parte [in bonam partem][5], pentru varietatea virtuților, munții sunt numiți și coline, astfel între cei necredincioși [impios], pentru diversitatea păcatelor și mai ales a mândriei[6], unii sunt munți, [iar] alții coline, peste care va fi ziua Domnului, despre care s-a scris în Iezechiil: «Aceasta zice Adonai, Domnul munților și al colinelor: Iată, Eu am să aduc peste voi sabie și se vor risipi/ nărui înălțimile voastre și se vor zdrobi altarele voastre» (Iez. 6, 3-4) și cele ce urmează”[7].

„Vers. 15: «Și peste tot turnul înalt/ semeț [turrim excelsam] și peste tot zidul întărit».

Cei care raportează acestea la vremurile lui Vespasian și Adrian, zic trupește [ca fiind] împlinite cele ce au fost scrise, [pentru] că niciun turn înălțat, niciun zid prea puternic, nicio mulțime a corăbiilor sau sârguință a lucrului nu a putut să reziste împotriva puterii armatei romane. […]

Alții raportează aceste vremuri la Babilonia. […]

De asemenea, citim în cele ce urmează că Domnul în via Sa a zidit turn și a făcut teasc și l-a împrejmuit cu zid, dar acestea toate au fost dărâmate și nimicite, pentru că s-au umflat mândriile în sprânceana nevrednică [vano supercilio] (cf. Is. 5, 1-15).

De asemenea, sunt construite ziduri înalte [excelsi], ca să nu fie dărâmată cetatea cu ușurință, să nu fie deschisă pentru vrăjmași, pentru că Bisericile sunt împrejmuite de către preaînțelepții bărbați și sunt întărite prin orice metodă/ raționament, pentru ca să nu prevaleze în fața adevărului învățătura cea rea [dogma perversum].

Despre acest fel de ziduri a vorbit Domnul, [zicând] către Ierusalim: «Iată, pe mâinile Mele am zugrăvit [depinxi] zidurile tale și în ochii Mei [in conspectu Meo] sunt pururea» (Is. 49, 16, cf. LXX)[8].

Dar dacă aceștia, care mai înainte luptaseră împotriva Bisericii, fiind cunoscut adevărul, au trecut la credință și au luptat pentru ea, precum înainte luptaseră împotrivă, atunci aceasta [Biserica] va fi fiind împlinită/ desăvârșită: «Degrabă te vei zidi de aceia de către care erai dărâmată» (Is. 49, 17).

De asemenea, citim în Leviticul: casa care este în orașele împrejmuite cu ziduri, dacă nu va fi răscumpărată într-un an, este declarată a fi a cumpărătorului spre stăpânire veșnică, iar dacă în sate și sătucuri, care nu au ziduri, întotdeauna se poate răscumpăra și [poate] să fluctueze prețul cumpărătorului (cf. Lev. 25, 29-31)”[9].


[1] În VUL este: „ligna campi/ copacii câmpului”. La fel și în LXX: „τὰ ξύλα τοῦ πεδίου”.

[2] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Cimi%C8%99ir.

[3] În LXX: „θήσω εἰς τὴν ἄνυδρον γῆν κέδρον καὶ πύξον καὶ μυρσίνην καὶ κυπάρισσον καὶ λεύκην / voi pune întru pământ fără-de-apă cedrul și cimișirul și mirtul și chiparosul și plopul alb”.

[4] PL 24, col. 51-52.

[5] În bună parte a evocărilor lor în Scriptură.

[6] Pentru a simboliza diferitele grade ale mândriei.

[7] PL 24, col. 52.

[8] În LXX: „ἰδοὺ ἐπὶ τῶν χειρῶν μου ἐζωγράφησά σου τὰ τείχη καὶ ἐνώπιόν μου εἶ διὰ παντός/ Iată, pe mâinile Mele am zugrăvit zidurile tale și înaintea Mea ești pururea”.

[9] PL 24, col. 52-53.

Did you like this? Share it: