1. Rugăciunea lui Amvacum [Αμβακουμ] Profetul, [dimpreună] cu cântare.

2. Doamne, auzit-am auzul Tău și m-am temut [κύριε εἰσακήκοα τὴν ἀκοήν σου καὶ ἐφοβήθην]! Văzut-am faptele Tale și m-am uimit [κατενόησα τὰ ἔργα σου καὶ ἐξέστην]. În mijlocul a două vietăți Te vei cunoaște. În apropierea anilor Te vei cunoaște. În sosirea vremii Te vei arăta, în tulburarea sufletului meu, în urgia milei[1] Îți vei aduce aminte [ἐν ὀργ ἐλέους μνησθήση].

3. Dumnezeu din Teman va ieși [ὁ θεὸς ἐκ Θαιμαν ἥξει] și Cel Sfânt[2] din munte umbros [καὶ ὁ ἅγιος ἐξ ὄρους κατασκίου], des [δασέος]. (pauză [διάψαλμα] [psalmică]). A acoperit cerurile virtutea Lui [ἐκάλυψεν οὐρανοὺς ἡ ἀρετὴ αὐτοῦ] și de lauda Lui [este] plin pământul [καὶ αἰνέσεως αὐτοῦ πλήρης ἡ γῆ].

4. Și strălucirea Lui ca lumina va fi [καὶ φέγγος αὐτοῦ ὡς φῶς ἔσται], coarne [va avea] în mâinile Lui [κέρατα ἐν χερσὶν αὐτοῦ] și [El] a pus dragoste puternică tăriei Lui [ἔθετο ἀγάπησιν κραταιὰν ἰσχύος αὐτοῦ].

5. Înaintea feței Lui va merge cuvânt [πρὸ προσώπου αὐτοῦ πορεύσεται λόγος] și [El] va ieși în sandale [în] picioarele Lui [καὶ ἐξελεύσεται ἐν πεδίλοις οἱ πόδες αὐτοῦ].

6. [El] a stat și s-a clătinat pământul, a privit și s-au topit neamurile, a zdrobit munții [cu] tărie [și] s-au topit dealuri veșnice

7. [sub] căile veșniciilor Lui [πορείας αἰωνίας αὐτοῦ]. Pentru trude, văzut-am sălașele etiopienilor, îngrozi-se-vor, și corturile pământului Madiamului [Μαδιαμ].

8. Nu în râuri Te-ai urgisit, Doamne [μὴ ἐν ποταμοῖς ὠργίσθης κύριε], sau în râurile mâniei Tale [ἢ ἐν ποταμοῖς ὁ θυμός σου] sau în marea grabei Tale [ἢ ἐν θαλάσσῃ τὸ ὅρμημά σου]! Căci vei încăleca pe caii Tăi și călărirea Ta [este] mântuire [ὅτι ἐπιβήσῃ ἐπὶ τοὺς ἵππους σου καὶ ἡ ἱππασία σου σωτηρία] [pentru noi].

9. „Întinzând vei întinde arcul Tău peste sceptre [ἐντείνων ἐντενεῖς τὸ τόξον σου ἐπὶ τὰ σκῆπτρα]”, zice Domnul. (pauză [διάψαλμα] [psalmică]). [Apele] râurilor vor sparge pământul.

10. Te vor vedea popoarele și vor avea dureri ale nașterilor [ὄψονταί σε καὶ ὠδινήσουσιν λαοί]. Împrăștiind apele căii Lui [σκορπίζων ὕδατα πορείας αὐτου]. A dat adâncul glasul lui [ἔδωκεν ἡ ἄβυσσος φωνὴν αὐτῆς] [iar] înălțimea strălucirii lui [ὕψος φαντασίας αὐτῆς]

11. s-a ridicat [ἐπήρθη]. Soarele și luna au stat în[tru] rânduiala lor. Întru lumină săgețile Tale vor merge [și] întru lumina fulgerului armelor Tale.

12. În amenințare vei împuțina pământul și în[tru] mânie vei zdrobi neamurile.

13. Ieșit-ai întru mântuirea poporului Tău [ἐξῆλθες εἰς σωτηρίαν λαοῦ σου], ca să-i mântui pe cei unși ai Tăi [τοῦ σῶσαι τοὺς χριστούς σου]. Pus-ai moarte întru capetele celor fărădelege, ridicat-ai legături până la gât. (pauză [διάψαλμα] [psalmică]).

14. Tăiat-ai în extaz capetele conducătorilor [διέκοψας ἐν ἐκστάσει κεφαλὰς δυναστῶν] [3]. Cutremura-se-vor în el. Deschide-vor frâiele lor ca săracul mâncând pe ascuns.

15. Și ai pus întru mare caii Tăi [καὶ ἐπεβίβασας εἰς θάλασσαν τοὺς ἵππους σου], [ei] tulburând apă multă [ταράσσοντας ὕδωρ πολύ].

16. Păzit-am și spăimântatu-s-a pântecele meu de la glasul rugăciunii buzelor mele [ἐφυλαξάμην καὶ ἐπτοήθη ἡ κοιλία μου ἀπὸ φωνῆς προσευχῆς χειλέων μου] și tremur a intrat întru oasele mele [καὶ εἰσῆλθεν τρόμος εἰς τὰ ὀστᾶ μου] și sub mine se tulbură avuția mea. Odihni-mă-voi în ziua necazului [ἀναπαύσομαι ἐν ἡμέρᾳ θλίψεως], [pentru ca] să [mă] sui întru poporul pribegiei mele [τοῦ ἀναβῆναι εἰς λαὸν παροικίας μου].

17. Pentru că smochinul nu va mai rodi și nu vor mai fi roade în vii. Minți-va lucrul măslinului și câmpurile nu vor mai face mâncare. Oile sfârși-se-vor de la mâncare și nu există boi la iesle.

18. Dar eu veseli-mă-voi în[tru] Domnul [ἐγὼ δὲ ἐν τῷ κυρίῳ ἀγαλλιάσομαι], bucura-mă-voi spre Dumnezeul mântuirii mele [χαρήσομαι ἐπὶ τῷ θεῷ τῷ σωτῆρί μου].

19. Domnul Dumnezeu [este] puterea mea [κύριος ὁ θεὸς δύναμίς μου] și va rândui picioarele mele întru desăvârșire [καὶ τάξει τοὺς πόδας μου εἰς συντέλειαν] [și] peste cele înalte mă va pune pe mine [ἐπὶ τὰ ὑψηλὰ ἐπιβιβᾷ με], [pentru ca] să biruiesc în cântarea Lui [τοῦ νικῆσαι ἐν τῇ ᾠδῇ αὐτου].


[1] Sintagma ὀργῇ ἐλέους mai apare doar în Ode 4, 2 în LXX. Și prin ea se exprimă faptul că urgia lui Dumnezeu este o expresie a milei Lui față de oameni sau că urgia Lui este unită întotdeauna cu mila Lui. Că Dumnezeu nu pedepsește niciodată fără milă, ci urgia Lui față de păcatele noastre e miloasă.

[2] Hristos.

[3] Pentru că în fiecare extaz ne vindecăm de patimi cu harul lui Dumnezeu, tăindu-ni-se legăturile noastre interioare cu demonii.

Did you like this? Share it: