Amvacum, cap. 2, cf. LXX

1. Pe straja mea voi sta și mă voi sui pe piatră și voi veghea, ca să văd ce îmi va spune [El] în mine și ce am să-I răspund despre mustrarea mea.

2. Și Domnul a răspuns către mine și a zis: „Scrie vederea [ὅρασιν][1] [aceasta] și [scrie-0] în mod clar pe tablă, ca să o poată urmări cel care citește acestea!

3. Pentru că încă [este] vedere[2] întru timp [διότι ἔτι ὅρασις εἰς καιρὸν]. Și [El] va răsări întru sfârșit [καὶ ἀνατελεῖ εἰς πέρας][3] și nu întru zadar [καὶ οὐκ εἰς κενόν][4]. Dacă [El] are să întârzie, îndură-L pe El [ἐὰν ὑστερήσῃ ὑπόμεινον αὐτόν], căci venind va veni și nu are să întârzie [ὅτι ἐρχόμενος ἥξει καὶ οὐ μὴ χρονίσῃ].

4. Dacă are să se retragă, [atunci] nu binevoiește sufletul Meu în el [ἐὰν ὑποστείληται οὐκ εὐδοκεῖ ἡ ψυχή μου ἐν αὐτῷ]. Dar cel drept din credința Mea va trăi [ὁ δὲ δίκαιος ἐκ πίστεώς μου ζήσεται].

5. Iar cel beat, [ca] și omul disprețuitor [și] lăudărosul, nimic nu are să termine [ὁ δὲ κατοινωμένος καὶ καταφρονητὴς ἀνὴρ ἀλαζών οὐδὲν μὴ περάνῃ]. [Căci acesta este cel] care a lărgit ca Iadul sufletul lui [ὃς ἐπλάτυνεν καθὼς ᾅδης τὴν ψυχὴν αὐτου] și acesta [este] ca moartea [de] nesăturat [οὗτος ὡς θάνατος οὐκ ἐμπιπλάμενος]. Și va aduna către el toate neamurile și va primi către el toate popoarele.

6. Nu vor lua acestea toate[5] parabolă/ pildă [παραβολὴν] de la el și apărare întru povestirea [faptelor] lui? Și [ele] vor zice: «Vai celui care își înmulțește lui pe cele [care] nu sunt ale lui [οὐαὶ ὁ πληθύνων ἑαυτῷ τὰ οὐκ ὄντα αὐτου] – până când [va face aceasta]? – și îngreunând colierul lui robust!».

7. Căci deodată se vor ridica cei care îl mușcă pe el și se vor trezi cei care uneltesc împotriva ta și [tu] vei sta întru jaful lor [καὶ ἔσῃ εἰς διαρπαγὴν αὐτοῖς].

8. Pentru că tu ai despuiat neamuri multe [διότι σὺ ἐσκύλευσας ἔθνη πολλά][6]. [De aceea,] despuia-te-vor pe tine toți cei rămași ai poporului, pentru sângiurile oamenilor [δι᾽ αἵματα ἀνθρώπων] și [pentru] neevlavia pământului [ἀσεβείας γῆς] și a cetății și a tuturor celor care locuiesc [în] ea.

9. O, cel care înșală [își strânge] lăcomie rea [πλεονεξίαν κακὴν] casei lui, [vrând] să rânduiască întru înălțime cuibul lui, [ca] să se scoată din mâna relelor [τοῦ ἐκσπασθῆναι ἐκ χειρὸς κακῶν]!

10. Ai sfătuit rușine casei tale, ai nimicit popoare multe și a păcătuit sufletul tău.

11. Pentru că piatra din zid va striga [διότι λίθος ἐκ τοίχου βοήσεται] și gândacul [κάνθαρος] din lemn va spune acestea.

12. Vai de cel care zidește cetatea în sângiuri [οὐαὶ ὁ οἰκοδομῶν πόλιν ἐν αἵμασιν][7] și își pregătește cetate în nedreptăți [καὶ ἑτοιμάζων πόλιν ἐν ἀδικίαις][8]!

13. Nu sunt acestea [toate] de la Domnul Atotțiitorul [οὐ ταῦτά ἐστιν παρὰ κυρίου παντοκράτορος]? Și destule popoare s-au sfârșit în foc și s-au împuținat la suflet [ὠλιγοψύχησαν] neamuri multe.

14. Căci pământul se va umple [ca] să cunoască slava Domnului [ὅτι πλησθήσεται ἡ γῆ τοῦ γνῶναι τὴν δόξαν κυρίου] [și] ca o apă îi va acoperi pe ei [ὡς ὕδωρ κατακαλύψει αὐτούς][9].

15. O, cel care dă să bea aproapelui lui turnare tulbure [ἀνατροπῇ θολερᾷ] și îl îmbată ca să privească la peșterile lor!

16. Bea și tu din slavă săturare de necinste [πλησμονὴν ἀτιμας ἐκ δόξης πίε καὶ σὺ] și te clatină puternic [διασαλεύθητι] și te clatină [καὶ σείσθητι]! [El] a înconjurat asupra ta potirul dreptei Domnului [ἐκύκλωσεν ἐπὶ σὲ ποτήριον δεξιᾶς κυρίου] și a adunat necinste asupra slavei tale.

17. Pentru că neevlavia Libanosului[10] te va acoperi pe tine și suferința fiarelor sălbatice te va înspăimânta pe tine, [pe care le vei trăi] pentru sângiurile oamenilor și neevlavia pământului și a cetății și a tuturor celor care locuiesc [în] ea.

18. [La] ce folosește [chipul] cioplit [γλυπτόν]? Căci l-au cioplit pe el. L-au făcut pe el, [l-au făcut prin] turnare[11], [fiind] o strălucire mincinoasă [φαντασίαν ψευδῆ], căci a nădăjduit cel care l-a făcut la chipul lui[12]. [Pentru că el a lucrat ca] să facă idoli surzi [τοῦ ποιῆσαι εἴδωλα κωφά].

19. Vai de cel care zice lemnului: «Trezește-te! Scoală-te!» și pietrei: «Înalță-te!»! Și[13] aceasta este nălucire. Și[14] aceasta este placă de aur și de argint și tot duhul nu este în el [καὶ πᾶν πνεῦμα οὐκ ἔστιν ἐν αὐτῷ][15].

20. Dar Domnul [este] în templul cel sfânt al Lui [ὁ δὲ κύριος ἐν ναῷ ἁγίῳ αὐτοῦ]. Să fie evlavios de la fața Lui tot pământul [εὐλαβείσθω ἀπὸ προσώπου αὐτοῦ πᾶσα ἡ γῆ]!”.


[1] Vederea extatică.

[2] Vedenie, vedere extatică, extaz văzut de oameni Sfinți.

[3] Hristos va veni la plinirea vremii, la timpul potrivit.

[4] El nu Se va întrupa degeaba.

[5] Neamurile și popoarele.

[6] Le-ai jefuit până și de cele mai elementare lucruri.

[7] Vărsând sânge de om, omorând.

[8] Făcând nedreptăți pentru ca să o ridice.

[9] Pe oamenii credincioși.

[10] Libanului.

[11] A metalului într-o anume formă.

[12] A nădăjduit făcătorul idolului la idolul pe care l-a făcut.

[13] Cu sensul de: când.

[14] Cu același sens: când.

[15] Nu este în idol nicio suflare de viață. Cu sensul că idolul nu este o ființă vie. Însă în idoli se încuibau demonii și vorbeau prin ei și tocmai de aceea erau cinstiți de cei idolatri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *