Iubiții mei[1],

nu-mi place când cineva îmi pocește numele, atunci când îl rostește într-o altă limbă. Ci vreau ca să îmi fie rostit așa cum e el, așa cum îl pronunț eu în limba mea, în limba română.

Pentru că mă regăsesc numai în pronunțarea exactă a numele meu, nu în una aproximativă sau hilară. După cum nu îmi place, la rândul meu, ca să îi stâlcesc cuiva numele, să i-l românizez, atunci când el e de altă etnie și din altă țară.

Tocmai de aceea, în traducerea mea la Scriptură, cu harul lui Dumnezeu, redau numele oamenilor și ale locurilor din Scriptură așa cum sunt acolo, în greacă, și nu conform „tradiției” noastre de traducere. Pentru că, de ceva vreme, s-a îngăduit nașterea unei „tradiții” păguboase în materie de redare a numelor din Scriptură, unele fiind redate ca în greacă, altele ca în ebraică, altele ca în latină și unele românizate cu totul sau reinventate, care nu mai au nimic de-a face cu textul scriptural. Pentru că nu s-a urmărit traducerea unui text de la cap la coadă, ci Scriptura noastră sinodală e formată după mai multe ediții divergente.

Însă noi, ortodocșii, ar trebui să avem Scriptura tradusă integral după limba greacă, Vechiul Testament fiind în LXX, în Septuaginta, iar Noul Testament fiind în BYZ, în ediția bizantină. Iar noi ar trebuie să avem la ora actuală, în uz – și nu avem –, o Scriptură care să conțină aceste două surse normative ale Bisericii Ortodoxe.

Și dacă am avea-o și am avea în ea textul în mod corect, așa cum e acolo, am avea o altă Scriptură decât cea de acum. Pentru că cea de acum diferă, într-o mare proporție, față de aceste două surse grecești fundamentale pentru întreaga Ortodoxie.

Spre exemplu, în LXX, numele Protopărinților noștri sunt Adam [Αδαμ] și Eva [Ευα] dar Domnul Dumnezeu a sădit Paradisul în Edem [Εδεμ] și nu în Eden. De unde avem Eden în ed. BOR 1988? Din ebraică: עֵ֖דֶן, din WTT. În edițiile mai vechi ale Mineielor românești vom găsi cuvântul Edem, din greacă, și nu e o eroare! Edem e în greacă, în LXX, în Septuaginta. Și Edem ar trebui să fie peste tot, pentru că noi avem cărțile de cult traduse din greacă și nu din ebraică.

Un alt exemplu: în greacă avem Abel [Αβελ] și Cain [Καιν], dar și Maiil [Μαιηλ] și Matusala [Μαθουσαλα], ultimele două neapărând în ediția sinodală. De ce? Pentru că ediția sinodală a inventat numele ultimilor doi, nume care nu există nici în ebraică și nici în latină.

Maiil din LXX este Mehuiael [מְחֽוּיָאֵ֑ל] în WTT, în ebraică, și Maviahel în VUL, în latină. Dacă nu ar fi ales greaca, atunci ar fi trebuit să aleagă ori Mehuiael ori Maviahel. Însă în ed. BOR 1988 avem: Maleleil.

Matusala din greacă e Metușael [מְת֣וּשָׁאֵ֔ל] în ebraică și Matusahel în latină. În ed. BOR 1988 este însă Matusal.

Un al treilea exemplu: numele Domnului este Iisus [Ἰησοῦς], numele Maicii Domnului e Maria [Μαρία], logodnicul ei este Iosif [Ἰωσήφ] în BYZ. Numai că în BYZ avem Ἡρῴδης [Irodis] și nu Irod, avem Βηθλεὲμ [Bitleem] și nu Betleem, avem Πέτρος [Petros] și nu Petru, avem Βηθσφαγὴ [Bitsfaghi] și nu Betfaghe. Iar dacă am transliterat numele grecizat al Domnului, adică Iisus, cât și altele, de ce nu le-am transliterat pe toate?

Și aș putea să continui cu multe exemple de acest fel, care sunt dureroase pentru mine și smintitoare pentru mulți. Iar pentru mine sunt dureroase, pentru că nu avem o Scriptură, în românește, care să exprime fidel sursa grecească, iar mulți s-ar sminti – și nu există o altă cale, atâta timp cât așa arată Scriptura pe care o avem acum în uz – când află că ceea ce cred ei că e text bun…nu e chiar așa. Însă vom vedea pe parcurs, cu mila lui Dumnezeu, traducând Scriptura, cum arată de fapt Scriptura Bisericii noastre. Pentru că pe acel text, pe textul acrivic al Scripturii, poți să faci studii corecte de teologie și nu aproximative.

De aceea, pentru corectitudinea lingvistică, pentru ca numele lui să fie numele lui și nu un nume pocit, am pus în titlul predicii de față numele Sfântului Părinte astăzi pomenit și ale cărui Sfinte Moaște se află la București: Dmitrii Basarbovschii [Дмитрий Басарбовский][2]. Așa îi spun bulgarii acestui Sfânt Părinte, care a fost unul de-al lor. Rușii însă au mai adăugat un i numelui său și îi spun: Dimitrii Basarbovschii [Димитрий Басарбовский][3].

Românii îl știu sub numele Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi[4] și, mai recent, sub numele Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor[5]. Însă Basarabi vine de la numele satului unde s-a nevoit Sfântul Dmitrii, Basarbovo [Басарбово], care se află în nordul Bulgariei, în regiunea Ruse, aproape de Dunăre[6], și care a fost satul său natal[7], pe când Ocrotitorul Bucureștilor este pentru că, în București, sunt Sfintele lui Moaște începând cu ziua de 13 iulie 1774[8].

Însă el nu îi ocrotește numai pe bucureșteni, ci pe toți cei care îl cheamă în ajutor. Pentru că Sfinții, deși au Sfintele Moaște într-un anume loc pe pământ sau în mai multe locuri ale pământului, ei îi întăresc în viața ortodoxă pe toți cei care se roagă lor, oriunde s-ar afla aceia.

afis

Tocmai din acest motiv, ca și la Iași, și la București rândul la Sfinte Moaște este enorm, oamenii vin să se închine lor de pretutindeni, în acest an fiind aduse, din Sfântul Munte Athos, și fragmente din Sfintele Moaște ale Sfinților Trei Ierarhi[9].

Iar oamenii vin de peste tot să se închine la trupul îndumnezeit al Sfântului Dmitrii, care însă n-a fost prea mult băgat în seamă în timp ce trăia.

Sfintele Moaste ale Sfantului Dmitrii Basarbovschii

Însă[10], după cum spuneam și altădată, Sfântul Cuvios Dmitrii, cel nebăgat în seamă în timpul vieții lui, este acum căutat de către toți. Cel care a fost păstor de vite și ca mirean și ca monah, și care a trăit și a murit de unul singur[11], este sărutat acum de tot poporul.

Știindu-și sfârșitul, Sfântul Dmitrii s-a așezat între două pietre și acolo a adormit, iar apele râului Lom [Лом][12] au acoperit Sfintele lui Moaște. Însă Dumnezeu le-a scos din apă printr-o vedenie pe care i-a dat să o vadă unei fetițe bolnave. Și astfel, bulgarii, au aflat Sfintele lui Moaște „strălucind ca aurul”[13].

Numai că Sfintele lui Moaște au ajuns la noi, la București!…Iar cei care v-ați închinat Sfintelor lui Moaște știți că trupul lui îndumnezeit e galben și frumos mirositor. Pentru că e plin de slava lui Dumnezeu, în care, mod tainic și tăcut, el a trăit.

Catedrala patriarhală, datorită lui, în aceste zile, e dorită de mulți. Și cei mai mulți vin pentru el și nu pentru slujbe. Sfintele Moaște sunt așezate în aceste zile în baldachinul de pe partea dreaptă, când urci dealul Patriarhiei.

in 2015

Milioane de oameni[14] s-au închinat de-a lungul timpului Sfintelor lui Moaște și o vor mai face și alte milioane, cu harul lui Dumnezeu.

Dar și la Mănăstirea lui, în Basarbovo, în Bulgaria, oamenii se duc în pelerinaj, Biserica și Mănăstirea din stâncă, unde el s-a nevoit, fiind refăcute de curând.

Aceasta e o imagine de afară a Mănăstirii săpată în piatră[15]:

rupestra 1

iar aici avem o imagine din Biserica Mănăstirii rupestre, unde s-a nevoit Sfântul Cuvios Dmitrii, Părintele nostru:

rupestra 2

Însă[16], ori de îl căutăm pe Sfântul Dmitrii în Bulgaria, în locurile sale natale, ori de îl căutăm la București, la Sfintele lui Moaște, el ne învață peste tot asceza, simplitatea, bunătatea, smerenia, cumpătarea, bunacuviință și nu opulența și delăsarea. Ne învață să ne îngrijim de animale și de natura înconjurătoare, ca unul care a fost păstor de vite, dar și să iubim oamenii. Pentru că minunile sale, de-a lungul timpului, ne-au arătat din plin marea sa iubire de oameni.

Pentru că niciunul dintre noi, care am venit cu credință și evlavie la el, nu a plecat nemiluit, neîmbărbătat, neîntărit.

Adesea, când sărut Sfintele lui Moaște, sorb har din trupul lui. Buzele mi se curățesc, harul rugăciunii lui îmi intră în inimă, trupul mi se face vioi.

Pentru că el e viu, mereu viu, veșnic viu, și ne face și pe noi vii, duhovnicești, prin rugăciunile sale cele bineplăcute lui Dumnezeu. Ne face vii, pentru ca, la rândul nostru, să înviem pe oameni cu fapta și cu cuvântul.

Căci acesta e rostul pelerinajului la Sfintele Moaște: ca sorbind, luând har și întărire de la Sfinți, să dăm și altora har prin vorbele și faptele noastre.

Pentru că Sfintele Moaște sunt un altfel de pagini ale Scripturii și ale Sfinților. Ce citim în Scriptură și în cărțile Sfinților, citim și în Sfintele Moaște. Căci Sfintele Moaște sunt împlinirea cu fapta a Scripturii și a cărților Sfinților. Ele sunt consecința evidentă a faptului că se poate întrupa credința Bisericii. Că ea poate fi trăită și că ea ne sfințește și nimic altceva. Iar dacă ne sfințim viața, noi înșine devenim cărți vii ale harului Treimii, fălcii aprinse ale slavei lui Dumnezeu, povățuitori și prieteni adevărați ai oamenilor.

Așadar, să îndrăznim întru Domnul pentru a trăi în mod sfânt pe pământ! Nu e imposibil acest lucru! Sfințenia e posibilă oriunde și oricând. Pentru că Dumnezeu, oriunde am fi, dacă vrem să trăim cu El veșnic, ne aduce la calea Lui.

Să ne rugăm Sfântului Dmitrii, Părintelui nostru, ca să ne întărească în tot ceea facem și zicem!

Să nu dezertăm din viața și nevoința Bisericii, ci, oricare ar fi căderea noastră, să punem mereu început bun de pocăință, spovedindu-ne păcatele noastre!

Căci vedem că nici sărăcia, nici lipsa oamenilor, nici singurătatea nu ne despart de Dumnezeu, ci numai păcatul ne desparte de El.

Iubiții mei, să căutăm mereu să ne curățim de tot păcatul și să ne împărtășim continuu cu Domnul, în Care e viața și bucuria noastră veșnică. Pentru că numai cu El ne vom bucura veșnic. Amin!


[1] Scrisă în ziua de 24 octombrie 2015, zi de sâmbătă, cu soare și pace. Sfânta Icoană este pictată de Nicolae Sorin și a fost dăruită în 2005 Patriarhului Bulgariei.

[2] Cf. http://www.silkytravel.ru/ru/rousse/pages/basarbovo_monastery.html.

[3] Idem: https://ru.wikipedia.org/wiki/Димитрий_Басарбовский.

[4] Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Dimitrie_cel_Nou_din_Basarabi.

[5] Idem: http://patriarhia.ro/sarbatoarea-sfantului-dimitrie-cel-nou–ocrotitorul-bucurestilor-la-patriarhie-7631.html.

[6] Idem: https://bg.wikipedia.org/wiki/Басарбово.

[7] Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Dimitrie_cel_Nou_din_Basarabi.

[8] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Catedrala_Patriarhal%C4%83_din_Bucure%C8%99ti.

[9] Imaginea supra e preluată de aici: http://basilica.ro/brosura-privind-hramul-catedralei-patriarhale-2015-110126.html.

[10] Imagine preluată de aici: http://ziarullumina.ro/programul-hramului-catedralei-patriarhale-106426.html.

[11] A se vedea: http://paginiortodoxe.tripod.com/vsoct/10-27-cv_dimitrie_cel_nou.html.

[12] Cf. http://www.silkytravel.ru/ru/rousse/pages/basarbovo_monastery.html.

[13] A se vedea: http://paginiortodoxe.tripod.com/vsoct/10-27-cv_dimitrie_cel_nou.html.

[14] Fotografia a fost făcută de Mihai Olărean pe 23 octombrie 2015 și ridicată în contul lui de Facebook: https://scontent-frt3-1.xx.fbcdn.net/hphotos-xla1/v/t1.0-9/1536488_1669561893259064_1940842180753368574_n.jpg?oh=b8530e24acfa4200a16957e8477bbe47&oe=5686039E.

[15] Am preluat imaginea de aici: http://www.tripadvisor.com/Attraction_Review-g8319244-d2334783-Reviews-St_Dimitrii_of_Basarbovo_Monastery-Basarbovo_Ruse_Province.html#photos.

[16] Ibidem.

Did you like this? Share it: