Traduceri patristice

vol. 6

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Dr. Gianina Maria Cristina Picioruș

*

Sfantul Ilarie de Poitiers

Sfântul Ilarie, Episcop de Poitiers
(cca. 315 – 367, pomenit la 13 ianuarie
în Biserica Ortodoxă)

Tratat despre taine[1]

Cartea întâi

 I. Prefață

[Există] multe [feluri de a interpreta Scriptura][2]…ca să le înțelegem pe acelea înseși în fapte. Este de ajuns pentru aceștia să fi aplicat la interpretarea Scripturii o aparență de tipologie deșartă, în vreme ce comparația trebuie să-și primească desăvârșirea din evenimentele ulterioare și [să aibă] un punct de plecare temeinic al celor povestite la prezent.

Toată lucrarea conținută în Sfintele Cărți vestește prin cuvinte, revelează prin fapte, stabilește prin exemplificări venirea Domnului nostru Iisus Hristos, Care, trimis de către Tatăl Său, S-a făcut om născându-Se din Fecioară, prin lucrarea Duhului Sfânt.

De fapt, El este Cel care, în toată această vreme, prin prototipuri/ prefigurări adevărate și clare, face să fie, curățește, sfințește, alege, desparte sau răscumpără Biserica în Patriarhi: prin somnul lui Adam, prin potopul lui Noe, prin binecuvântarea lui Melhisedec, prin îndreptarea lui Avraam, prin nașterea lui Isaac, prin slujirea lui Iacov.

De-a lungul timpului, într-un cuvânt, totalitatea profețiilor, [care sunt] punere în lucrare a planului tainic al lui Dumnezeu, ne-a fost dăruită prin bunăvoință, pentru cunoașterea întrupării Sale, care avea să vină.

Și pentru că scopul nostru a fost de a arăta, în acest mic tratat, că în fiecare persoană, în fiecare epocă, în fiecare lucru, toate profețiile proiectează ca într-o oglindă imaginea venirii Sale, a propovăduirii Sale, a Patimii Sale, a Învierii Sale și a adunării noastre în Biserică, nu voi reaminti în grabă câteva pasaje, ci voi trata despre toate, fiecare la timpul său, începând de la Adam, punctul de plecare al cunoașterii noastre a neamului omenesc, pentru a vedea că ceea ce s-a săvârșit pe deplin întru Domnul a fost vestit de la începutul lumii printr-un mare număr de prefigurări.

II. Despre Adam

Adam, prin însuși numele său, prefigurează nașterea Domnului. Căci evreiescul Adam, care se traduce în greacă prin „γη πυρρα”, înseamnă în latină „pământ înfocat/ roșu aprins”.

Este un obicei al Scripturii de a numi trupul omenesc pământ.

Acest trup, născut din Fecioară prin lucrarea Duhului Sfânt, în persoana Domnului, schimbat de firea Sa [dumnezeiască] într-un chip nou și străin, a fost făcut apt ca să se împărtășească de slava Duhului, după cuvintele Apostolului: „Al doilea om este din cer și este Adamul ceresc” (I Cor. 15, 47), pentru că Adamul pământesc „este chipul Celui care avea să vină” (Rom. 5, 14).

Așadar, în deplină siguranță și sub o așa de înaltă autoritate, extragem, plecând chiar de la numele lui Adam, subiectul câtorva reflecții despre Cel care avea să vină.

III. Adam și Eva: prefigurarea lui Hristos și a Bisericii

Vine apoi crearea Evei, făcută din coasta și dintr-un os al lui Adam adormit. După ce s-a trezit [din somnul extatic], iată profeția pe care o găsim: „Iată acum os din oasele mele și carne din carnea mea. Aceasta se va numi femeie, pentru că din bărbatul său a fost luată […] și vor fi amândoi într-un trup” (Fac. 2, 23-24).

Aici nu mi-e nimic greu de înțeles. Căci și Apostolul zice, după ce amintește această profeție: „Această taină mare este, iar eu zic în Hristos și în Biserică” (Efes. 5, 32).

Însă citim că numai os a fost luat din Adam. Cum explicăm deci acest cuvânt: „carne din carnea mea”? Se poate explica cu referire la realitatea faptelor prezente: căci osul pe care Dumnezeu, Care poate toate, după ce l-a scos din coasta lui Adam, l-a îmbrăcat în carne pentru a face din acesta trupul femeii, acest os luat din carne și îmbrăcat din nou în carne a devenit un trup. Astfel vedem: cum osul a fost luat din os, la fel carnea a fost luată din carne.

Dar Domnul, în Evanghelie, în timp ce evreii Îl ispiteau [întrebându-L] despre dreptul de a repudia [soția], arată prin aceste cuvinte că această profeție a fost spusă mai degrabă de către El decât de Adam: „N-ați citit, pentru că, Cel care i-a făcut la început, bărbat și femeie i-a făcut și a zis: «pentru aceasta va lăsa bărbatul pe tatăl său și pe mama sa și vor fi amândoi într-un trup»?” (Mt. 19, 4-5).

Căci aceasta urmează după aceea care s-a zis: „carne din carnea mea”. Așadar, profeția urmează după lucrul care a fost împlinit în Adam.

Deci, când Domnul, Care a făcut bărbatul și femeia, a zis aceasta, că [ea] este os din oasele lui și carne din carnea lui, a spus El Însuși prin Adam aceasta, că s-a împlinit totul în Adam însuși. Nici nu a luat lucrurilor puterea de a fi crezute și a arătat a se prefigura ca de la Sine aceea care se purta în altul.


[1] Tradus de Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș după ediția: S. Hilarii Episcopi, Tractatus mysteriorum/ Hilaire de Poitiers, Traité des mystères, texte établi et traduit, avec introduction et notes par Jean-Paul Brisson, Les Éditions du Cerf, 1947, Paris, col. Sources chrétiennes, n°19bis.

Nu se referă la Sfintele Taine, ci la tipologia hristologică a Vechiului Testament.

[2] Urmează un pasaj lipsă.

Did you like this? Share it: