Sfântul Ilarie, Episcop de Poitiers, Tratat despre taine [2]

Traduceri patristice

vol. 6

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Dr. Gianina Maria Cristina Picioruș

*

Sfantul Ilarie de Poitiers

Sfântul Ilarie, Episcop de Poitiers
(cca. 315 – 367, pomenit la 13 ianuarie
în Biserica Ortodoxă)

***

Așadar, întrucât „Cuvântul S-a făcut trup” (In. 1, 14) – iar Biserica este mădular al lui Hristos [membrum sit Christi], care din coasta Lui și prin apă s-a născut și a fost adusă la viață prin sânge[le Lui] [vivificata per sanguinem sit], în vreme ce trupul în care S-a născut Cuvântul, prin Sfintele Taine rămâne în noi, [El] rămânând Fiul lui Dumnezeu Cel ce este mai înainte de veci -, [El, Cuvântul,] ne-a învățat în mod desăvârșit că a ascuns în Adam și Eva chipul/ tipul [speciem] Său și al Bisericii, care, prin împărtășirea trupului Său arată că a fost sfințită după somnul morții Sale [post mortis Suae somnum sanctificatam esse].

De asemenea, aceeași grăiește prin Apostol: „Pentru că nu a păcătuit Adam, ci femeia păcătuind a fost încălcare [a poruncii lui Dumnezeu]. Deci va fi mântuită pentru nașterea fiilor, dacă însă [aceștia] vor rămâne în credință” (I Tim. 2, 14-15).

Așadar, Biserica este [formată] din vameși și din păcătoși și din neamuri [, iar] al doilea și cerescul/ dumnezeiescul Adam al său nepăcătuind, ea, păcătoasa, va fi mântuită prin nașterea fiilor care vor rămâne în credință.

Mai mult, [versetul pavlosian nu poate fi înțeles literal, ci doar alegoric, pentru că] nu este potrivit/ corect a se înțelege astfel, că femeia nu este mântuită prin Domnul de păcatul său și că a fost botezată în zadar, dacă [ea] este să fie izbăvită numai datorită nașterii [de prunci].

Dar [, dacă înțelegem versetul în mod literal], într-adevăr, dacă nu este mântuită, nu prin însăși nașterea fiilor va fi păzită, ci numai dacă cei născuți [de ea] vor rămâne credincioși. Și nu știu dacă e corect să fii vinovat sau nevinovat din cauza păcatului sau virtuții altuia.

IV. Dar potrivind astfel, în mod neprimejdios, [sensurile] duhovnicești la [cuvintele] duhovnicești, înțelegem foarte bine de ce Apostolul spune că a raportat mai înainte faptele marii taine [săvârșite] în Adam și Eva la Hristos și la Biserică.

Și acestea, într-adevăr, noi trebuie să le judecăm din cele spuse în mod duhovnicesc, încât să nu se refere mai puțin la învățătura prezentă și la cei pe care cuvântul îi educa prin învățătură.

Căci și vestind, în aceea care este prima [epistolă] către corinteni, mulțimea milostivirilor lui Dumnezeu [multiplicem misericordiam Dei] în a-i sfinți pe cei necredincioși prin căsătoria cu cei credincioși, [Sfântul Apostol] ne învață aici, de asemenea, că bunătatea dumnezeiască ar îngădui o sfințire în același fel prin nașterea de fii, dacă sunt credincioși, pentru ca, după cum asocierea unui singur credincios era folositoare partenerului necredincios, prin căsătorie, la fel nașterea de copii credincioși să fie un ajutor pentru părinții necredincioși.

V. Nașterea Evei: tip al învierii trupului

Trebuie să contemplăm, la fel, în somnul lui Adam și în întruparea Evei [Evae corporatione][1], taina tainei ascunsă în Hristos și în Biserică [occulti in Christo et in Ecclasia myterii sacramentum]. Căci în aceasta se păstrează credința și rațiunea [fides et ratio] învierii [de obște a] trupurilor.

Fiindcă, în crearea femeii, nu se mai ia acum lut, nici nu mai este pământul modelat în forma [trupului], nici răsuflarea lui Dumnezeu nu mai schimbă materia neînsuflețită în suflet viu, ci carnea crește pe os și cărnii îi este dată desăvârșirea trupului, iar desăvârșirii trupului îi urmează puterea duhovnicească.

Această ordine a învierii Dumnezeu a vestit-o prin Iezechiil (cf. Iez. 37, 4-11), învățând în acestea, care aveau să vină [gerenda erant], puterea tăriei Sale.

Toate concură, de fapt, spre aceasta: trupul stă/ adastă [caro adest], duhul se înalță [spiritus advolat], la Dumnezeu nu piere niciuna din lucrările Sale, [în fața] Căruia stau/ adastă cele ce nu erau, spre crearea trupului Său[2] [ad efficientiam corporis Sui].

Dar aceasta, după Apostol, este „taina din veci ascunsă în Dumnezeu” (Col. 1, 26 și Efes. 3, 9): „a fi neamurile împreună moștenitoare și în același trup și împreună părtașe [coheredes et concorporales et conparticipes] ale făgăduinței Lui în Hristos” (Efes. 3, 6), Care poate, după același Apostol, „să schimbe trupul smereniei noastre întru asemănarea trupului slavei Sale” (Filip. 3, 21).

Așadar, după somnul patimii Sale, înviind Adamul ceresc, recunoaște în Biserică osul Său [și] carnea Sa, care nu mai este creată acum din lut, nici nu mai este însuflețită/ învigorată [vegetatam] prin suflare [ex inspiratione], ci crescând pe os și în trupul [ei luat] din trup[ul lui Hristos], în Duhul se înalță spre desăvârșire [in corpus ex corpore Spiritu advolante perfectam].

Deci, cei care sunt în Hristos vor învia urmând lui Hristos, în Care este împlinită deja învierea a tot trupul, Însuși Acela născându-Se în trupul nostru cu puterea lui Dumnezeu, prin care [El] S-a născut din Tatăl mai înainte de veci.

Și pentru că iudeul și grecul, barbarul și scitul, sluga/ robul și cel liber, bărbatul și femeia, toți în Hristos una sunt (cf. Gal. 3, 28 și Col. 3, 11), întrucât este recunoscut că trupul [Evei este] din trup[ul lui Adam], iar Biserica este trupul lui Hristos, iar taina care este în Adam și Eva este vestită întru Hristos și Biserică, tot ceea ce este pregătit de Hristos Bisericii întru plinirea vremurilor [in consummationem temporum], s-a împlinit deja sub Adam și Eva [perfectum iam sub Adam atque Eva est] la începutul veacurilor [in exordio saeculi].


[1] Cu sensul de: crearea Evei din coasta lui Adam.

[2] Care este Biserica.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *