Traduceri patristice

vol. 6

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Dr. Gianina Maria Cristina Picioruș

*

Sfantul Ilarie de Poitiers

Sfântul Ilarie, Episcop de Poitiers
(cca. 315 – 367, pomenit la 13 ianuarie
în Biserica Ortodoxă)

***

VI. Despre Cain și Abel

Faptele lui Cain și Abel urmează prima prefigurare a lui Hristos și a Bisericii. Persoanele lor prefigurează diferența între două popoare și prin înseși numele și faptele lor arată tipul moravurilor și al dorințelor unuia și al celuilalt. Căci Cain era cultivând pământul, iar Abel păscând oile.

Deci din roadele muncii lor fiecare a adus jertfă lui Dumnezeu. Dar jertfele lui Abel sunt privite [inspiciuntur] [de către Dumnezeu], iar ale lui Cain nu sunt văzute [non videntur]. Cu adevărat, și ziua și locul jertfei nu sunt diferite [pentru unul și pentru celălalt], iar pentru Dumnezeu, Care vede toate, în ce fel este [jertfa] aceasta sub privirea Sa, iar aceea în afara privirii Sale?

Dar pentru această înțelegere/ semnificație, se învață [de către cei ce studiază Scriptura] că [a fi în] vederea lui Dumnezeu [Dei conspectum] este indiciul pentru lucrul plăcut [Lui]. Cu toate că toate [lucrurile] sunt supuse Lui, totuși privirea Lui adastă în acelea care sunt vrednice.

Cu adevărat, nimic a fost spus mai înainte despre moravurile lui Cain, încât să fie neplăcută [displiceret] jertfa lui. Dar din acestea, care au urmat, se înțelege providența/ mai înainte cunoașterea lui Dumnezeu [Dei providentia], Care nu a primit jertfele lui, care avea să se pornească împotriva fratelui său.

Așadar, cunoașterea celor viitoare la Dumnezeu este [face] credința faptei[1]. Cel care urmează să ucidă, ca și cum deja ar fi ucis, nu este vrednic de [a sta] în vederea lui Dumnezeu.

În cultivarea pământului se află, cu adevărat, semnificația lucrărilor trupești [operum carnalium] și tot rodul cărnii este în păcate [in vitiis], care împotrivindu-se lui Dumnezeu, sunt lepădate de la vederea Sa.

Așadar, [din faptul că] nu privește la jertfa care este din lucrările pământului, ci găsește plăcere numai întru grăsimile întâielor aduceri ale oilor, se înțelege că Îl bucură roadele lăuntrice [interni fructus] și jertfele conștiinței noastre înseși [ipsius conscrientiae nostrae sacrificia], lucruri care, între întâiele aduceri ale oilor, atrag întru ele privirea bunăvoirii dumnezeiești [conspectum divinae voluntatis].

Așadar, întrucât este „Hristos [El Însuși] întâiele-aduceri” (I Cor. 15, 23) [primitiae Christus sit], „Cel întâi născut [mai înainte de] toată făptura” (Col. 1, 15), „întâiul născut din morți” (Col. 1, 18), începutul/ stăpânul și al preoților [princeps etiam sacerdotum], „ca El să fie întâiul în toate” (Col. 1, 18), El însuși oaie [de junghiere] și după nașterea Sa trupească [fiind] unul dintre oi, jertfa lui Abel este deja primită sub taina Bisericii [sub sacramento Ecclesiae], care, în cele din urmă, trebuia să aducă înainte jertfa Sfântului Trup [Sancti Corporis hostiam], dintre întâiele aduceri ale oilor [ex primitiis ovium].

Astfel invidiază cel neplăcut [de Dumnezeu] pe cel plăcut și, împotriva poruncii lui Dumnezeu, ca să se liniștească [ut quiesceret], cel drept este omorât de cel nedrept.

Păcătosul este întrebat spre mărturisirea pocăinței, însă neagă, spre creșterea păcatului [ad incrementum criminis]. Deznădăjduind de înviere, crede că va fi nimicit de moarte, dar, „gemând și tremurând”, este păstrat pentru judecata unei înșeptite răzbunări și este blestemat de întregul pământ care a primit sângele fratelui [său].

Iar semnificația numelui Cain este râs, iar Abel [înseamnă] plângere.


[1] Cu sensul: face faptele credinței nu cel care pare că le face, ci acela pe care Dumnezeu îl cunoaște că le face cu inimă bună și întru adevăr, nu din alte motive.

Did you like this? Share it: