Traduceri patristice

vol. 6

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Dr. Gianina Maria Cristina Picioruș

*

Sfantul Ilarie de Poitiers

Sfântul Ilarie, Episcop de Poitiers
(cca. 315 – 367, pomenit la 13 ianuarie
în Biserica Ortodoxă)

***

VII. Crima lui Cain prefigurează Patima Domnului

Aceste lucruri trecute, nu s-au împlinit ele în popoare[le creștin și iudeu]?

Jertfa/ aducerea [oblatio] celui mai tânăr este plăcută [de Dumnezeu]. Iudeul îl invidiază pe creștin [iudeus invidet christiano] [și,] învățat în zadar de Profeți, arde [de dorința] de a-l ucide. Nici măcar nu încearcă să primească iertarea, prin mărturisirea care duce la pocăință, ci, îndrăzneț, neagă crima [scelus] pe care a comis-o împotriva lui Dumnezeu.

Deznădăjduind de slava învierii și căzut, după luarea Ierusalimului, în puterea stăpânilor [cuceritori], gemând și tremurând este păstrat pentru judecata răzbunării/ răsplătirii, despărțit de Sfinți prin însăși înțelegerea numelor, Domnul zicând: „Vai celor ce râd, căci vor plânge” (Lc. 6, 25). Și: „Fericiți cei ce jelesc, că aceia se vor mângâia” (Mt. 5, 4 în LXX, 5, 5 în VUL).

Și pentru a înțelege că totul se potrivea prefigurării unuia și a celuilalt popor, Domnul a zis: „De aceea, iată, Eu trimit la voi Profeți și înțelepți și scribi [scribas] și dintre ei veți ucide în sinagogi și îi veți urmări [persequemini] pe ei din cetate în cetate, ca să vină peste voi tot sângele drept care s-a vărsat pe pământ, de la sângele lui Abel celui Drept până la sângele lui Zaharias, fiul lui Varahias, pe care l-ați ucis între templu și altar” (Mt. 23, 34-35).

Astfel, sângele lui Abel este cerut de la cel care, după prefigurarea lui Cain, i-a prigonit pe cei Drepți și a fost blestemat de către pământ, care, deschizându-și gura sa, a primit sângele fratelui [ucis].

Așadar, în trupul lui Hristos, în care sunt și Apostolii și Biserica [in quo et Apostoli et Ecclesia est], [este] tot sângele [omnium sanguinem] pe care asupra întreg trupului lor și al posterității [lor] [universa eorum caro et posteritas] l-au luat înșiși cei ce au strigat: „Sângele Lui asupra noastră și asupra fiilor noștri” (Mt. 27, 25).

VIII. Chemarea neamurilor

Astfel, faptele au arătat prin împlinirea lor ceea ce fusese prefigurat prin faptele lui Cain, iar cei asupra cărora a urmat răzbunarea aceleiași crime nu pot fi despărțiți de exemplul pe care ni-l aduce această prefigurare.

Și cu adevărat, în aceasta, care s-a zis: „Nu este așa că ai păcătuit dacă aduci cu dreptate, dar nu împarți cu dreptate?” (Fac. 4, 7), pe lângă întâmplarea lucrului prezent, este conținut și chipul/ tipul celui viitor.

Căci lui Dumnezeu nu-I plac decât cele împreună [communia] și care sunt împărțite [cu alții] [participata] și cele prietenești [amicata].

Așadar, deși poporul care așteaptă prin Lege făgăduințele lui Dumnezeu, aduce în mod drept lui Dumnezeu jertfele, urmând învățăturile, totuși, dacă nu pune împreună cu adunarea popoarelor însăși această Lege a lui Dumnezeu, care este [doar] „umbra celor viitoare” (Evr. 10, 1), a păcătuit.

Așadar, neîmpărțind cu dreptate, va fi vinovat de păcat/ crimă.

IX. Profeția lui Lameh

Dar, cu adevărat, nici în [istoria lui] Lameh nu se află lucruri [care să fie] fără chipul/ tipul celor viitoare [extra futuri speciem].

Ni se spune aici că [acesta] a fost soțul [maritus] a două femei/ soții [uxorum], la numele cărora se adaugă cel al unei a treia femei, liberă însă de legătura conjugală cu el.

Și este scris că chiar acest Lameh a rostit acestea: „A zis deci Lameh femeilor [mulieribus] sale, Ada și Sella: «Ascultați glasul meu, femei ale lui Lameh, luați aminte vorbele mele [intumini verba mea], căci am ucis bărbat întru rană mie [virum occidi in vulnere mihi] și tânăr întru vânătaia mea [et iuvenem in livore meo], căci de șapte ori a fost răzbunat din [uciderea] a lui Cain, iar din [uciderea] a lui Lameh, de șaptezeci de ori șapte»” (Fac. 4, 23-24).

Și cine este acum Acesta, mai Drept decât acel Drept Abel, a Cărui moarte trebuie răzbunată printr-o osândă atât de mare?

Numele celui ucis este trecut sub tăcere [tacetur], rana este raportată nu la cel ucis, ci la ucigașul său, și se înțelege mai degrabă că vânătaia este a ucigașului, nu a celui ucis.

Uciderea tânărului este vestită soțiilor. Deși sunt reținute numele a trei femei, totuși, cuvântul este [adresat] numai către două [dintre ele]. Păcătosul profețește și adaugă pentru crima pe care a comis-o o răzbunare mai mare decât pedeapsa lui Cain [ultra Cayn poenam].

X. Înțelegerea duhovnicească

Acestea nu în grabă trebuie ascultate/ înțelese, ci în acestea trebuie scrutată prefigurarea celor viitoare [futurorum figuratio scrutanda est].

Lameh poartă întruchiparea întâiului dintre preoți/ arhiereului [principis sacerdotum], care, în asentimentul iudeilor și al neamurilor, L-a pironit pe Domnul pe Cruce.

De la casa arhiereului, Domnul a fost dus la Irodis, fără ca mulțimea credincioșilor să participe la această crimă, și astfel arhiereul se laudă cu uciderea tânărului, ca să spunem așa, în fața a două însoțitoare și soții.

Did you like this? Share it: