Traduceri patristice

vol. 6

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Dr. Gianina Maria Cristina Picioruș

*

Sfantul Ilarie de Poitiers

Sfântul Ilarie, Episcop de Poitiers
(cca. 315 – 367, pomenit la 13 ianuarie
în Biserica Ortodoxă)

***

Și pentru că nu avea niciun motiv pentru a-L pedepsi, [arhiereul] a luat asupra sa [in se] rana și vânătaia nedreptății și a uciderii. A vorbit chiar din insuflare profetică [instinctu prophetico].

Căci atunci a profețit, fără să știe, precum este scris în Evanghelii: „Însă unul dintre ei, cu numele Caiafas, întrucât era mai marele preot al anului aceluia [summus sacerdos anni illius], a zis lor: «Voi nu știți nimic, nici nu pricepeți că ne este de folos nouă ca să moară un om pentru popor [unus homo moriatur pro plebe] și să nu piară tot neamul [non universa gens pereat]». Însă aceasta nu a zis-o de la sine, ci întrucât era mai marele preot al anului aceluia, a profețit” (In. 11, 49-51).

Așadar, este un acord complet între persoane, fapte și rezultat, iar adevărul faptelor conține chipul viitorului. De asemenea, numărul pedepselor împotriva lui Cain și Lameh nu a fost scris fără [a avea] alte semnificații.

Așadar, întrucât, după Profeți, o înșeptită vină era stabilită pentru cei nedrepți, Petros, pe care (Domnul) a zidit Biserica ca pe o temelie vie, întreabă dacă trebuie, după Lege, să ierte de șapte ori celui care a păcătuit împotriva lui. Căruia Domnul i-a răspuns [spunându-i] să ierte de șaptezeci de ori câte șapte (cf. Mt. 18, 21-22), învățând prin acest simbol [hanc significantiam] că însăși vina pentru Patima Sa trebuia iertată celor care aveau să creadă, pentru că, pe cât era înmulțită pedeapsa ei [a acestei crime], pe atât iertarea abunda.

XI. Sit

Apoi este nașterea lui Sit și în el se ridică o altă sămânță în locul lui Abel, care fusese ucis, Eva astfel zicând: „Mi-a ridicat mie Domnul altă sămânță pentru Abel, pe care l-a ucis Cain” (Fac. 4, 25). Iar interpretarea numelui Sit este: temelia credinței.

Și întrucât Abel este Drept, iar Sit a fost născut în locul celui Drept, se înțelege că nașterea Sfinților, întotdeauna păstrată de Dumnezeu și înnoită prin succesiuni [de generații], reprezintă Biserica, ce trebuie să susțină credința, întru Petros [in Petro][1], pe fundamentele credincioase [care sunt Apostolii] [fidelibus fundamentis].

XII. Profeția despre nașterea lui Noe

În ceea ce privește cele ce sunt faptele lui Noe, nu se poate nega a fi pline și de puterile lui Dumnezeu și de simboluri/ arhetipuri [exemplis] ale celor viitoare.

Căci oricare ar fi gradul de slăbiciune a înțelepciunii sau de respingere a voinței de a îmbrățișa adevărul, există aici cuvinte și fapte în stare de a-i contrazice chiar și pe care refuză să recunoască adevărul.

Și, pentru a face să se observe în fiecare lucru virtutea sa profetică, trebuie să punem în lumină pe scurt termenii de comparat.

Căci Noe îl prefigurează pe omul pe care Domnul l-a asumat din Fecioară [quem ex Virgine Dominus adsumpsit, hominem praefigurat][2], și, pentru ca Acesta Însuși să fie cunoscut după cuvintele Scripturii înseși, trebuie să cunoaștem în ce fel a fost profeția lui Lameh, tatăl său, despre el: „Și Lameh a născut fiu și a chemat numele lui Noe, zicând: «Acesta ne va face pe noi a ne odihni [requiescere faciet nos] de lucrurile/ muncile noastre și de mâhnirile [a tristitiis] mâinilor noastre și de pământul pe care l-a blestemat Domnul Dumnezeu»” (Fac. 5, 29).

Însă acestea, întrucât judec, nu pot să se potrivească pe deplin în el, Noe, despre care este cuvântul. Căci ce odihnă a adus el neamului omenesc sau [cine sunt cei] de la care a făcut el să înceteze muncile?

Mai mult chiar, sub el[3] se revarsă potopul [și] este șters [de pe pământ] întregul neam omenesc [universitas hominum], pământul se întoarce/ este restaurat sub privirile sale, iar apoi trăiește lucruri și mai grele [in gravioribus virtutibus].

Și unde va fi redată odihna prin Noe? Ci întru El, care avea să aducă odihna, este arătată puterea de a împlini.

Și mai mult încă, nici nu se potrivește firii umane, nici nu citim scris și nici din lucrul însuși nu se înțelege că Noe ar fi făcut ceva de felul acestora, ci Scriptura a răspândit [prin cuvânt], în mod deplin, majoritatea [faptelor] care îi erau proprii lui Noe: că este plăcut lui Dumnezeu, că este găsit Drept, că i se poruncește să facă arca, că intră în ea, că trimite corbul, că primește și retrimite porumbița, că iese din arcă, că plantează vie, că se dezgolește îmbătat de roadele ei, că este luat în râs de Ham, că este acoperit de către Sim și Iafet, că poruncește blestemul în unul, iar rânduiala și modul binecuvântării în [ceilalți] doi.

Acestea trebuie înțelese că sunt faptele [făcute] de el.


[1] Sfântul Petros a fost el însuși arătat de Domnul a întruchipa simbolul pietrei apostolice pe care este zidită Biserica (Mt. 16, 18), pentru că el a răspuns în numele tuturor Apostolilor, mărturisind crezul lor, crezul apostolic: „Tu ești Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu” (Mt. 16, 16).

[2] Adică profețește întruparea lui Hristos și mântuirea pe care Acesta a adus-o lumii.

[3] În timpul vieții sale.

Did you like this? Share it: