Sfantul Chirillos al Alexandriei 3

Iubiții mei[1],

al treilea dialog teologic dintre Sfântul Chirillos al Alexandriei și Ermia poartă numele: Că Fiul este Dumnezeu adevărat, după cum [este] și Tatăl[2]. Unde Sfântul Chirillos subliniază din nou faptul că Fiul a strălucit din ființa lui Dumnezeu Tatăl[3]. Căci Fiul S-a născut din ființa Tatălui, Fiul fiind ființial cu Tatăl, dar fiind Fiu și nu Tată[4]. Și numărat și împreună-numărat cu Tatăl și cu Fiul, spune Sfântul Chirillos, conform teologiei Bisericii, este și Sfântul Duh, noi având o singură dumnezeire, închinată în Treimea cea deoființă[5].

Și când el spune că noi avem „o singură dumnezeire”, spune că avem un singur Dumnezeu. Dar când spune că dumnezeirea este „închinată în Treimea cea deoființă”, el ne spune că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu în trei persoane, trei persoane care au aceeași ființă și noi acestui Dumnezeu ne închinăm. Pentru că El este Dumnezeul cel adevărat, Care a făcut toate câte sunt: Dumnezeul treimic. Dumnezeu treimic pe care, în cărțile noastre de cult, Îl numim Preasfânta Treime.

Și subliniez acest lucru, pentru că unii creștini, din neștiință, cred că Preasfânta Treime e altceva decât Dumnezeu.

Însă Preasfânta Treime este Dumnezeul nostru.

Pentru că Dumnezeul nostru, din veci, e tripersonal, e treimic, e în trei persoane: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh Dumnezeu.

De aceea și Sfântul Chirillos, imediat, spune că noi ne-am botezat în Tatăl, în Fiul și în Sfântul Duh, dar noi nu credem în trei dumnezei, ci întru o unică dumnezeire închinată în Treime [εἰς μίαν θεότητα τὴν ἐν Τριάδι προσκυνητήν][6].

Căci musulmanii, spre exemplu, ne consideră pe noi, creștinii, politeiști. Considerând că cele trei persoane ale dumnezeirii sunt trei dumnezei. Însă noi credem într-un Dumnezeu tripersonal, în trei persoane, pe care ni L-a revelat nouă Fiul lui Dumnezeu întrupat, în comparație cu Dumnezeul monopersonal în care cred evreii și musulmanii.

Acesta e motivul pentru care Sfântul Chirillos afirmă că Fiul S-a născut din ființa Tatălui, că El există în Tatăl și arată în El Însuși ființa Celui care L-a născut pe El. Pentru că Tatăl nu poate fi cunoscut altcumva decât prin Fiul și în Fiul, pentru că Fiul este întipărirea [χαρακτὴρ]/ chipul persoanei Lui[7].

Părintele Dumitru Stăniloae a tradus pe χαρακτὴρ cu chip, pentru că a înțeles chipul ca reproducere identică și nu aproximativă. Însă eu am vrut să arăt prin întipărire dinamismul nașterii Fiului din Tatăl, pentru că El este o întipărire a Tatălui în Fiul. Tocmai de aceea, cine Îl vede pe Fiul, Îl vede și pe Tatăl în El, pentru că Fiul este o întipărire a Tatălui în Fiul, ca Unul care este deoființă cu Tatăl.

Iar când se vorbește despre o persoană dumnezeiască, atunci nu se micșorează nicidecum slava vreuneia dintre Ele[8]. Pentru că noi vorbim despre o persoană a Treimii fără să o separăm de celelalte două. Și vorbim separat despre cele trei persoane ale Treimii, atunci când le prezentăm teologic, tocmai pentru că, omenește, nu putem să tratăm în mod detaliat realitatea unei persoane decât ocupându-ne în mod special de ea.

Referindu-se la persoana Sfântului Duh, autorul nostru spune că Sfântul Duh ne umple prin Sine de harismele cele dumnezeiești și prin aceasta ne face părtași firii celei negrăite a lui Dumnezeu[9]. Numai că harismele dumnezeiești nu sunt numai ale Duhului Sfânt, ci ale întregii Treimi, ele fiind dăruite de Tatăl, prin Fiul, întru Duhul. De aceea și noi spunem, uneori, că harismele sunt ale Duhului, pentru că prin El coboară, din Treime, la noi. Însă ele nu sunt numai ale Duhului, ci ale întregii Treimi.

Discutând Fac. 11, 7, Sfântul Chirillos afirmă faptul că Dumnezeul treimic acționează în relația cu lumea printr-o „singură mișcare a firii una [ἁπλᾔ κινήσει φύσεως μιᾶς]”[10].

Pentru că întreaga Treime are o singură voință și o singură lucrare. Iar în dogma hristologică, când spunem că Fiul are două voințe și două lucrări, pentru că are două firi, una dumnezeiască și alta umană în persoana Sa cea veșnică, necreată și fără de început, spunem implicit că El are aceeași voință cu a Tatălui și cu a Duhului Sfânt.

Pentru că firea Sa umană, asumată din Preacurata Născătoare de Dumnezeu, Maria, se supune întru toate firii Sale dumnezeiești, Fiul întrupat are aceeași voință și lucrare cu Tatăl și cu Duhul Sfânt.

Apoi, referindu-se la Hristos, Sfântul Chirillos spune că, în Hristos, am fost restaurați întru chipul cel dintâi, primit la creație, Fiul fiind întipărirea/ chipul și asemănarea Tatălui, pentru că are aceeași ființă cu a Tatălui[11]. De aceea, Fiul ne înfățișează ca într-o pictură [καταγράφουσα/ tabula] firea Tatălui, a Celui care L-a născut pe El[12].

După care, Sfântul Chirillos, Părintele nostru, ne spune că în Dumnezeu viața este ființială, iar nemurirea este înăuntrul ființei Treimii[13]. Și prin această scumpă precizare, el ne spune că nu putem cugeta viața sau nemurirea în afara lui Dumnezeu, pentru că nu există viață și nemurire dacă El nu ne-a dăruit existența. Ci avem viață și nemurire tocmai pentru că El ne-a creat pe noi.

Din acest motiv, a căuta „ființe extraterestre” necreate de Dumnezeu, înseamnă a căuta cai verzi pe pereți. A căuta lucruri imaginare.

Pentru că El a creat ca ființe raționale doar Îngeri și oameni; pe Îngeri zidindu-i fără trupuri, duhovnicești, iar pe oameni zidindu-i cu suflet și trup.

Însă, în Tradiția Bisericii, avem mărturiile multor Sfinți în ceea ce privește apariții demonice, ei mărturisindu-ne cu lux de amănunte modul în care li s-au arătat demonii pentru ca să-i înșele. Căci demonii au venit la ei, și vin și la noi, la toți cei care ne nevoim ortodox, și ni se prezintă ca Sfinți Îngeri, tocmai pentru ca să îi urmăm în lupta lor cu Dumnezeu. Numai că noi, atunci când ni se arată în mod direct sau printr-o lumină anume, nu trebuie să le primim sfaturile rele, pentru că demonii nu ne vor decât pierzarea.

Raportându-se la Gal. 4, 6, Sfântul Chirillos ne vorbește despre relația interioară a lui Dumnezeu cu noi. Căci noi avem o relație interioară cu El și nu una distantă. Și ne spune că Fiul S-a sălășluit în noi în mod negrăit prin Duhul Său, pentru că am fost înfiați duhovnicește[14]. Și înfierea noastră duhovnicească s-a făcut atunci, la Sfântul Botez, când noi am fost botezați și când slava întregii Treimi s-a sălășluit întru noi. Sau Dumnezeul treimic S-a sălășluit întru noi prin slava Sa și de aceea, noi, creștinii ortodocși, avem o relație interioară și duhovnicească cu Dumnezeu. Pentru că ne rugăm Lui și trăim întru slava Lui ca fiii Lui duhovnicești, ca fiii Lui răscumpărați și sfințiți de Tatăl, prin Fiul, întru Duhul Lui.

Cu alte cuvinte, noi trebuie să cunoaștem triadologia Bisericii, pe Dumnezeul treimic, pentru că El este viața noastră duhovnicească. Noi în El trăim și noi în El ne mântuim. El nu este pentru noi doar Dumnezeul Care depășește toate și ține toate câte a făcut, ci, în același timp, Cel care are intimitate cu noi, pentru că este în noi, prin slava Lui, de la Botezul nostru, de când noi ne-am făcut creștini. El nu este numai transcendent creației Sale, ci și imanent creației Sale. Este transcendent, depășește toate, prin ființa Lui, dar este în toate și ține toate și desăvârșește toate prin slava Lui cea veșnică și necreată, care izvorăște veșnic din ființa Treimii.

Iar dacă nu știm acest lucru, atunci nu Îl căutăm în mod personal pe Dumnezeu, în mod interior, ci ne raportăm la Dumnezeu ca la Cel ce este în afara noastră, Care n-are atingere cu noi.

Însă Dumnezeu are de-a face în mod intim cu noi, pentru că El este în noi, prin slava Lui, de la Botez! De aceea, orice păcat al nostru înseamnă o rănire a lui Dumnezeu în noi înșine și o rănire ontologică a noastră. Iar orice faptă bună este o vindecare interioară și ea ne face proprii simțirii slavei Lui în noi înșine.

Dacă Sfântul Chirillos a accentuat foarte mult că Fiul e lăuntric Tatălui datorită deoființimii Lor, el accentuează și faptul că Fiul împărtășește din plinătatea Sa pe Sfântul Duh, pentru că Sfântul Duh este în mod inseparabil lăuntric Fiului[15]. Și prin aceasta el arată că persoanele Treimii sunt lăuntrice în mod reciproc și nu distante una față de alta. Pentru că toate trei împărtășesc aceeași ființă dumnezeiască.

Noi, oamenii, avem aceeași ființă umană, dar persoanele noastre sunt separate una de alta. Pe când, în Dumnezeu, persoanele treimice sunt inseparabil lăuntrice, fără ca prin asta vreuna să își piardă identitatea personală, aceea de a fi Tată, Fiu și Sfânt Duh.

Însă noi, oamenii, când suntem chemați la iubire și la frățietate, adică la normalitatea noastră creaturală, suntem chemați la a purta în mod interior întreaga umanitate. Căci noi nu putem fi unii în alții în mod trupește, dar putem fi duhovnicește unii în alții.

Și când ne rugăm și îi iubim pe oameni, îi avem pe toți în noi înșine, trăim în această sălășluire duhovnicească a tuturor în noi înșine, pe măsura noastră smerită, relațiile interioare ale Preasfintei Treimi. Adică modul în care persoanele Treimii Se iubesc una pe alta și conlocuiesc deoființial.

Căci Ermia spune, și Patriarhul nostru e de acord cu el, că fiecare persoană dumnezeiască este pătrunsă ființial de celelalte două[16]. Pentru că toate trei au aceeași ființă.

Iar în finalul dialogului de față, tot Ermia conchide, cum că omul cu minte sănătoasă e cel care mărturisește pe Fiul ca fiind Dumnezeu adevărat, născut din Dumnezeu adevărat[17].

Pentru că omul cu minte sănătoasă e cel care are credință sănătoasă și, în același timp, viață sfântă. Și când spun minte sănătoasă, nu mă gândesc la sănătatea creierului, ci la sănătatea gândurilor, a cugetelor pe care le avem.

Căci în predica de ieri, am amintit spusa Sfântului Chirillos că noi despărțim adevărul revelat de orice înșelare demonică.

Iar înșelarea demonică e și gândul rău și fapta rea. De aceea, când avem viață rea avem și gânduri rele, pentru că ele izvorăsc din răutatea sufletului nostru.

Dar dacă vrem ca să răsară din noi gânduri bune, trebuie să lucrăm faptele cele bune, poruncite nouă de Dumnezeu. Și atunci vom fi câmpii pline de florile virtuților, care mirosim frumos pentru toți oamenii.

Vă doresc numai bine, mult spor în toate și pacea lui Dumnezeu să se sălășuiască în noi toți! Amin.


[1] Scrisă în dimineața zilei de 26 noiembrie 2015, zi de joi, ploioasă, înnorată și cu vânt. Friguroasă.

Am preluat Sfânta Icoană de aici: http://diakonima.wpengine.netdna-cdn.com/wp-content/uploads/2012/01/ag-kyrillos-alexandreias-541.jpg.

[2] PG 75, col. 787-788/ PSB 40, p. 95.

[3] PG 75, col. 788/ Ibidem.

[4] PG 75, col. 793/ Idem, p. 99.

[5] Ibidem/ Ibidem.

[6] Ibidem/ Ibidem.

[7] PG 75, col. 796/ Idem, p. 100.

[8] Ibidem/ Ibidem.

[9] PG 75, col. 800/ Idem, p. 102.

[10] PG 75, col. 805/ Idem, p. 106.

[11] PG 75, col. 808/ Idem, p. 107.

[12] PG 75, col. 812-813/ Idem, p. 109.

[13] PG 75, col. 824/ Idem, p. 116.

[14] PG 75, col. 833/ Idem, p. 123.

[15] PG 75, col. 843-844/ Idem, p. 128.

[16] PG 75, col. 847-848/ Idem, p. 130.

[17] PG 75, col. 859-860/ Idem, p. 138.

Did you like this? Share it: