Traduceri patristice

vol. 6

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Dr. Gianina Maria Cristina Picioruș

*

Sfantul Ilarie de Poitiers

Sfântul Ilarie, Episcop de Poitiers
(cca. 315 – 367, pomenit la 13 ianuarie
în Biserica Ortodoxă)

***

XV. Beția lui Noe: chip al Patimii lui Hristos

Acum, cu adevărat, beția din rodul viței sădite este chip al Patimii [lui Hristos]. Căci via din Egipt a mutat-o și a sădit-o Domnul (cf. Ps. 79, 9). Și mai departe: „Via Domnului Savaot este casa lui Israil” (Is. 5, 7). Căci din faptele poporului mutat și sădit [de El] este cauza Patimii Sale.

Dacă, poate, va crede cineva a nu se putea face legătura dintre beția lui Noe și chipul morții Domnului, va fi convins de cele ce vor urma, întrucât potirul Patimii băut în Evanghelii arată moartea [cu care avea să moară].

Însă, fiind trei fiii, se râde, de către unul [dintre ei], de goliciunea părintelui, apoi este acoperit de [ceilalți] doi; dar, deși doi l-au acoperit într-un singur cuget [unianimiter], – blestemându-l [Noe] pe al treilea –, în cei doi este, totuși, o binecuvântare diferită a unei singure lucrări.

Sub acești trei fii, însă, este arătată totalitatea oamenilor, adică: [neamul] celor care trăiesc sub lege, al celor care sunt îndreptați sub har și al păgânilor. Dintre aceștia, păgânii râd de moartea Domnului și de trupul gol al [Fiului] lui Dumnezeu [nudum Dei corpus], iar în [ceilalți] doi, care acoperă goliciunea, se află legea și harul.

XVI. Dar pentru că Iafet este așezat în casele/ locuințele lui Sim (cf. Fac. 9, 27), arată simbolul neamurilor [păgâne] care sunt aduse la credință. Sim cu adevărat poartă chipul poporului israelit……[1].

XVII. Despre Avraam

……De asemenea, Sarra simbolizează [signat] Biserica, [iar] Agar sinagoga [iudaică]……

Însă arată că sămânța chemată/ numită [vocatum] în Isaac este Hristos, în care de asemenea este înălțată prefigurarea Patimii, fiindcă [Isaac] este chemat de tatăl [său] la jertfă [ad hostiam], fiindcă ia/ poartă lemnele jertfirii [ligna sacrificii], pe când apare un berbec spre arderea jertfei……

XVIII. Numele lui Avraam și al Sarrei

În litera adăugată lui Avraam este numărul unu, în aceea care este adăugată Sarrei se află [numărul] o sută (a se vedea Fac. 17, 5, 15)[2]. Și Mântuitorul, lăsând [cele] nouăzeci și nouă [de oi] în munți, a plecat să o caute pe una, care se rătăcise (cf. Mt. 18, 12).

Așadar, se adaugă cifra unu în litera [numele] lui Avraam. Căci unul este Domnul Iisus Hristos, născut din Fecioară, [și] de la acest Unu sunt curățite toate păcatele credincioșilor. Și ceea ce prin Sine era să se plinească, [El] prefigurează în Avraam.

Acela, prin adăugarea uneia [a unei litere], se cheamă părintele neamurilor, [iar] Acesta, prin asumarea uneia [a firii omenești] [per assumptionem unius], este numit Părintele și Mântuitorul neamurilor, a suta oaie fiind redată Sarrei, adică Bisericii dintâi [născute] a Ierusalimului ceresc [Ecclesiae primitivae caelestis Ierusalem]……

XIX. Rebecca: chip al Bisericii

……Rebecca are un dublu chip: cel al căsătoriei și cel al nașterii [de prunci], și întru căsătorie poartă tipul Bisericii [Ecclesiae typum]. [Ea] adapă cămilele (cf. Fac. 24, 19-20), adică neamurile supuse lui Hristos.

Învață auzul credinței prin cercei. Brățările de pe mâini arată împodobirea lucrării [ei] celei bune (cf. Fac. 24, 22).

Întrebată despre nuntă, răspunde după obiceiul celor uniți cu Hristos [consociandorum Christo more], pentru ca să ajungă la vedere[a mistică a Lui] [ut ad visum perveniat] (cf. Fac. 24, 58).

Pleacă din casa tatălui său arătând că nu va putea cineva să fie slujitorul lui Hristos decât dacă a renunțat la păcate și dorințe trupești [vitiis et concupiscentiis].

Două neamuri simbolizează două popoare……

XX. Dreptul de întâi-născut al lui Isav prefigurează alegerea lui Israil

……înțelesul numelui aceluia, pe care îl interpretează Scriptura: „Și a zis Isav către Iacov: «Dă-mi mie să gust din fiertura [coctura] aceasta pentru că leșin/ mă sfârșesc [de foame]». Pentru aceasta s-a numit numele lui Edom” (Fac. 25, 30).

După aceasta, și-a vândut întâietatea sa [primitiva sua] pentru mâncare, zicând: „Iată eu mor [de foame] și ce [îmi mai este] mie întâietatea [primatus]?” (Fac. 25, 32).

Însă, la cei vechi, în cei dintâi [născuți] era vrednicia, încât primul născut să stăpânească moștenirea casei părintești, în vreme ce frații care urmau în succesiune îi erau supuși.


[1] O nouă lacună în manuscris.

Pentru a nu mai repeta aceste semnalări, menționăm că punctele de suspensie prelungite indică în textul nostru această carență a manuscrisului.

[2] Dumnezeu i-a schimbat numele lui Avram în Avraam și pe al Sarei în Sarra. De aceea, la numele lui a adăugat un a (care, numeric, înseamnă 1), iar la numele ei un r (indicând numărul 100, în alfabetul grecesc).

Did you like this? Share it: