Predică la pomenirea Sfântului Apostol Andreas, Cel întâi chemat [2015]

Sfantul Apostol Andreas

Iubiții mei[1],

Sfântul Apostol Andreas, Cel întâi chemat [Ὁ Ἅγιος Ἀνδρέας ὁ Ἀπόστολος ὁ Πρωτόκλητος][2] la apostolat, este și Apostolul românilor! Și, prin aceasta, românii sunt o națiune evangheliza de către Sfinții Apostoli. Biserica Ortodoxă Română este o Biserică apostolică, pentru că în primul secol al Bisericii credința ortodoxă a fost propovăduită și aici, în părțile noastre.

Și aici se vede marea minune pe care a făcut-o și o face Dumnezeu cu poporul nostru: pentru că de peste 2.000 de ani Biserica lui Hristos nu a pierit de pe aceste meleaguri românești binecuvântate de Dumnezeu, după cum nu a pierit nici limba română.

Și avem astăzi, ca pe o comoară vie, o limbă română plină de cuvinte vechi și noi, plină de sevă, de semnificații puternice, aptă să traducă orice altă limbă a lumii. Pentru că limba română este o limbă mare, o limbă veche și mereu nouă, ca un fluviu care mereu se împrospătează.

Dacă vom cunoaște istoria reală a României și nu ideologizările istorice, vom vedea că doar o mare națiune poate să aibă o asemenea limbă și o asemenea continuitate istorică, pe aceleași pământuri, de peste două milenii. Și dacă vom cunoaște vârfurile românității pe secole și realizările acestui popor greu încercat, ne vom da seama că am fost prizonierii unei imagini hilare și prostești despre România.

România cea sfântă și mare și demnă e una…iar „Românika” e o glumă nefericită. Pentru că minimalizarea României de români care nu își știu strămoșii sau de denigratori de tot felul, considerarea ei ca subcultură, ca gunoi al Europei, e ceea ce ar vrea unii să fie România și nu reprezintă ceea ce este România.

Pentru că pauperizarea României prin diverse mijloace nu înseamnă și mutilarea ei interioară, ci, așa cum Israil a fost în robie de mai multe ori și nu a pierit, tot la fel, România a cunoscut diverse perioade de durere și chin, însă prin ele ea s-a cizelat, s-a adâncit în sine. Și numai cine se cunoaște pe sine, se adâncește în sine și rămâne stabil pe locul lui, acolo, pe vatra lui.

Și spun toate aceste lucruri pentru că au de-a face cu evanghelizarea Sfântului Andreas pe pământ românesc dar și cu noi.

O evanghelizare reală este una care dăinuie. Și ea dăinuie, dacă poporul iubește și păstrează credința primită. Credință care devine una cu el, cu poporul. Devine definitorie.

Și dacă credința ortodoxă apostolică e cea care ne definește, limba română este născută și crescută în Biserică. E o limbă liturgică. La fel cum sunt limbi liturgice limba ebraică, limba greacă, limba latină, limba georgiană. Pentru că în aceste limbi, de la începutul Bisericii, s-a vorbit și s-a propovăduit dreapta credință.

Însă cine este Sfântul Andreas, Apostolul Domnului, căruia noi, românii, îi spunem Andrei? Îi spunem Andrei și, de ziua lui, punem grâu la încolțit, în casă, la loc de cinste.

El este fratele Sfântului Apostol Petros, născut în Bitsaida Galileei [Βηθσαϊδᾶ τῆς Γαλιλαῖας] și era pescar ca și Petros. Și el a fost chemat primul de către Domnul la apostolat[3]. El, Andreas, Apostolul nostru, a fost primul Apostol al Domnului. Primul chemat la viața evanghelică, la sfințenie.

Însă mai înainte de a-i fi chemat Domnul la El, atât Andreas cât și Ioannis Evanghelistul au fost ucenicii Sfântului Ioannis Botezătorul. Și ei L-au urmat pe Iisus atunci când Sfântul Ioannis a spus tuturor că Iisus este Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridică păcatele lumii[4].

Însă Sfântul Andreas, fiind ales de Domnul, s-a dus imediat, în mod bucuros, la fratele său Petros și i-a spus că L-a găsit pe Messias [Μεσσίας], adică pe Hristos[5].

Pentru că învățătura bună trebuie vestită și altora și nu trebuie ținută numai pentru noi!

Așa cum Sfântul Andreas a vestit mai apoi, cu mărime de inimă, Evanghelia lui Hristos mai multor neamuri, dar și nouă, românilor. Căci numai ceea ce semeni cu credință, rămâne adânc înrădăcinat în oameni.

Cine poate spune însă, cu adevărat, ce a însemnat ucenicia Sfinților Apostoli pe lângă Domnul? Cine poate să explice ce au simțit Apostolii trăind zi de zi cu Fiul lui Dumnezeu întrupat? Și ce altă școală de teologie mai înaltă poate cineva să frecventeze decât aceasta, în care Însuși Dumnezeu e Profesorul tău?

Iar Sfântul Andreas, ca și ceilalți Apostoli ai Lui, a ucenicit pe lângă Domnul, s-a umplut de har și de putere dumnezeiască, de virtuți și de teologie dumnezeiască. Și numai după ce a fost ucenic al Domnului, a avut, mai apoi, ucenicii Lui.

Tocmai de aceea, în Biserică, nu poți să fii cu adevărat Părinte până nu ai fost ucenic. Nu poți să îndrumi pe cineva, dacă nu ai fost la rândul tău îndrumat. Dacă nu ai fost la rândul tău introdus pe calea curățirii de patimi și nu ai fost condus pas cu pas în buna evlavie a vieții ortodoxe și în cunoașterea tainică a lui Dumnezeu și în teologie.

Și nu poți să-i ajuți pe alții fără ucenicie, pentru că nu știi ce să le spui în mod punctual.

Dar dacă ai fost ucenic o vreme, dacă ai învățat viața ortodoxă de la un Părinte duhovnicesc plin de har și de teologie, atunci poți să dărui din experiența ta și altora ca dintr-un paner plin cu multe bunătăți.

Pentru că și Andreas, Apostolul nostru, a dăruit din cele pe care le-a primit de la Dumnezeul nostru treimic. Pentru că de la El e tot adevărul, toată viața duhovnicească, toată evlavia, toată credința cea bună, curată.

Și după Cincizecime, Sfântul Andreas a propovăduit dreapta credință la noi, în Sciția [Σκυθία], în Rosia [Ρωσία]/ în Rusia de azi, în Bitinia grecească [Ἑλληνικὴ Βιθυνία], în Pontos [Πόντος]/ Pont, în Trachi [Θράκη]/ Tracia, în Macedonia [Μακεδονία], în Ipiros [Ἤπειρος]/ Epir, în Ahaia [Ἀχαΐα][6]. Și în Ahaia, la Patras [Πάτρας], Sfântul Andreas a fost răstignit pe o Cruce în formă de X, care era făcută din lemn de măslin[7].

În impozanta Catedrală Sfântul Andreas din Patras, în Grecia, se păstrează spre închinare un deget, o parte din craniul Sfântului Andreas și porțiuni din Crucea pe care el a fost răstignit. Craniul lui a fost dăruit catedralei din Patras de Papa Paul al VI-lea în 24 septembrie 1964, până atunci fiind păstrat la Roma, în Basilica romano-catolică San Pietro[8].

Crucea Sfântului Andreas a fost furată din Patras de ducele de Burgundia în timpul crudiadelor. Părți din ea s-au păstrat în abația romano-catolică Sfântul Victor din Marseille[9], care a fost întemeiată de Sfântul Ioan Cassian, Românul, în 415 d. Hr. și unde s-au păstrat Sfintele sale Moaște[10]. Iar părțile din Crucea Sfântului Andrei au fost returnate în catedrala din Patras de către romano-catolici în 19 ianuarie 1980[11].

Însă fragmente din Sfintele Moaște ale Sfântului Apostol Andreas se află și în catedrala romano-catolică Sant Andrea din Amalfi, în Italia[12], și în catedrala romano-catolică Saint Mary din Edinburgh, în Scoția, cât și într-o biserică romano-catolică din Varșovia, în Polonia, dar și în alte părți ale lumii[13].

Biserica Ortodoxă a Georgiei, ca și Biserica Ortodoxă Română, îl consideră pe Sfântul Apostol Andreas Apostolul ei. Cel care a întemeiat Biserica în Georgia[14].

În Cipru se cinstește izvorul vindecător al Sfântului Andreas[15].

Noi, în Dobrogea, avem Peștera Sfântului Apostol Andrei, încorporată într-o Mănăstire zidită recent, unde el a propovăduit dreapta credință strămoșilor noștri[16].

Sfântul Andreas a fost și Apostolul Ucrainei și al Rusiei. Și Scoția și-l revendică drept Apostol al ei[17].

De aceea, Sfântul Andreas, Apostolul, e considerat Apostol al lor de români, de georgieni, de ruși, de ucraineni, de greci[18].

Toate aceste națiuni își revendică aceeași paternitate apostolică, deși ne despart limbile pe care le vorbim și spațiile geografice în care locuim. Însă, în Sfântul Andreas, Părintele nostru, ne simțim cu toții frați duhovnicești. El este punctul nostru de convergență, punctul nostru de întâlnire. Și bine ar fi ca să ne întâlnim, mai degrabă, în Sfinții care au punctat existența bisericească a popoarelor noastre decât în alianțe pur economice sau militare.

Pentru că Biserica e cea care ne unește cu adevărat! În Biserica Lui, Dumnezeu e Cel care ne unește pe unii cu alții și ne curățește și ne luminează și ne sfințește, pe măsura nevoinței noastre personale.

Însă vreau să amintesc, în finalul predicii de azi, de ce a fost martirizat Sfântul Apostol Andreas. Care a fost motivul pentru care a fost răstignit pe cruce. Pentru că a convertit-o la dreapta credință pe soția proconsulului Egheati [Αἰγεάτη] al Ahaei, care se numea Maximilla [Μαξιμίλλα], dar și pe fratele proconsulului, pe Stratocli [Στρατοκλή], pe care l-a hirotonit, pe când era în temniță, Episcop al Paleopatrelor[19].

Și soția lui, recent botezată, nu a vrut să se mai culce cu soțul ei păgân, după ce acesta s-a întors de la Roma. De aceea, aflând motivul, acela al convertirii ei, l-a închis pe Sfântul Andreas, pregătindu-se să îl omoare[20].

Proconsulul i-a stabilit modul în care avea să moară: prin răstignire.

Iar Sfântul Andreas s-a bucurat mult pentru că a fost găsit vrednic de către Dumnezeu pentru o astfel de moarte[21].

În cadrul judecății care a precedat răstignirii lui, Sfântul Andreas i-a spus proconsulului că romanii se închină demonilor, atunci când se închină la idoli. Apoi i-a vorbit despre taina Crucii, care este taina înnoirii oamenilor. După care i-a spus că nu se teme de moarte, pentru că moartea celor Drepți e cinstită[22]. Pentru că ea este intrare în viață.

Și l-au legat pe cruce pe Sfântul Andreas pentru ca să sufere un timp mai îndelungat[23]

Însă, voia lui Dumnezeu a fost alta decât a oamenilor!

Căci, la rugăciunea lui, „o lumină mare din cer l-a strălucit ca un fulger [pe Sfântul Andreas], pe care toți o vedeau și de jur împrejur l-a strălucit pe el, încât nu era cu putință ochiului omenesc, celui de tină, a privi spre dânsa. Și a petrecut acea lumină cerească strălucindu-l ca la o jumătate de ceas; și când lumina a dispărut, atunci și Sfântul Apostol și-a dat sufletul său cel sfânt”[24]. Iar viața lui a fost „ca la optzeci de ani”[25].

Însă în 80 de ani, Sfântul Andreas a făcut cât zeci de oameni la un loc în viața lor. Pentru că el, ca și ceilalți Apostoli, a convertit mai multe popoare la dreapta credință, sădind acolo Biserica lui Dumnezeu.

Numai că omul face mai mult decât o instituție, când, cu adevărat, e trimis de Dumnezeu. Când are o chemare și o trimitere sfântă de la El și acesta o împlinește cu toată sârguința.

Omul poate să facă multe lucruri bune dacă se curățește de patimi și, prin curățirea și luminarea lui de către Dumnezeu, focul din el, adică slava Lui, îi aprinde și pe alții. Căci viața duhovnicească se transmite așa cum se transmite și păcatul sau gripa: prin contact direct cu oamenii. Numai că viața duhovnicească este lumina lumii și sarea pământului, e viața sfântă, pe când păcatul și boala sunt cauza și efectul decadenței noastre.

Exemplul rău e contaminant. Dar și exemplul bun te prinde cu totul, te uimește, te îndrăgostește de Dumnezeu. Și când te îndrăgostești de Dumnezeu, atunci nu mai suporți păcatul, vrei să îl scoți din viața ta, pentru că îți găsești alinarea și bucuria în poruncile lui Dumnezeu, despre care am vorbit ieri în mod extins.

Pentru că poruncile Lui sunt iubire și ne fac oameni ai iubirii, care înțelegem și acționăm în viața noastră după cum ne luminează Dumnezeu să o facem.

De aceea, iubiții mei, în ziua duhovnicească a românilor de pretutindeni, în ziua Sfântului Andrei, Apostolul nostru, trebuie să conștientizăm faptul că fără a fi principiali nu putem face nimic valoros.

Dacă nu avem principii, nu avem nici scrupule. Și când nu te doare conștiința pentru nimic, poți să faci multe lucruri rele, abominabile.

De aceea vă spun, că a avea principii, a fi principiali, înseamnă a fi valoroși.

Și ce înseamnă a avea principii și a fi principiali? A avea crezuri reale, puternice, funda- mentale, și a ne ține de aceste crezuri mereu în viața noastră.

Eu cred în Dumnezeu, cred în oameni, în puterea lor de a se schimba continuu, cred în limba română și în puterea națiunii române de a se schimba continuu, cred în familie, cred în muncă, cred în dăruirea continuă, cred în jertfă, cred în libertatea oamenilor, cred în fericirea și împlinirea istorică și veșnică a oamenilor. Acestea sunt principiile mele de viață!

De aceea, pe fiecare zi, eu mă manifest conform lor, a crezurilor mele.

Pentru că încerc pe fiecare zi să slujesc lui Dumnezeu și oamenilor, să scriu și să editez carte bună, să promovez lucruri bune, să fiu un factor de comuniune și un om de încredere în societate.

Iar dacă fiecare dintre noi am avea crezuri, am avea și rezultate palpabile.

Dacă am crede în scris, am avea multe cărți de calitate. Dacă am crede în familie, am avea copii de calitate și mult entuziasm în muncă. Dacă am crede în exprimarea crezurilor, am avea multă deschidere față de diversitatea oamenilor. Dacă am crede în oameni, am fi oameni pentru oameni, am fi oameni ai prieteniei și ai comuniunii.

Iar astfel de oameni s-ar bucura pe 30 noiembrie dar și pe 1 decembrie că sunt ortodocși și români.

Azi s-ar bucura pentru că e ziua duhovnicească a tuturor românilor ortodocși, iar mâine s-ar bucura pentru că toți românii sunt locuitorii aceluiași pământ, indiferent dacă ei sunt ortodocși sau nu sau dacă sunt de etnie română sau nu. Căci ar fi entuziaști atât pentru credința lor cât și pentru neamul și limba pe care o vorbesc.

Și eu cred că mulți români se bucură, deopotrivă, și de Sfântul Andrei și de Ziua națională a României. Că mulți români arborează steagul României cu bucurie în aceste zile sfinte pentru noi.

Și merită să ne bucurăm acum cu toții, pentru că toți suntem responsabili unii pentru alții.

La mulți ani, multă bucurie și pace tuturor și Dumnezeu să ne unească tot mai mult pe unii cu alții, pentru ca să ne bucurăm și aici și în Împărăția Lui cea veșnică. Amin!


[1] Scrisă în seara zilei de 27 noiembrie 2015, zi de vineri, friguroasă.

Sfânta Icoană am preluat-o de aici:

http://4.bp.blogspot.com/-HL_FguvJWc0/ULfvJe6QChI/AAAAAAAAcyg/tLlIp_Vrfu8/s1600/2922.jpg.

[2] Cf. http://www.synaxarion.gr/gr/sid/1321/sxsaintinfo.aspx.

[3] Ibidem. [4] Ibidem. [5] Ibidem. [6] Ibidem. [7] Ibidem.

[8] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/St_Andrew’s_Cathedral,_Patras.

[9] Ibidem.

[10] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Abbey_of_St._Victor,_Marseille.

[11] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/St_Andrew’s_Cathedral,_Patras.

[12] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Andrew_the_Apostle și https://it.wikipedia.org/wiki/Duomo_di_Amalfi.

[13] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Andrew_the_Apostle.

[14] Ibidem. [15] Ibidem.

[16] Cf. http://www.manastireasfantulandrei.ro/istoric.

[17] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Andrew_the_Apostle.

[18] Ibidem.

[19] Cf. http://paginiortodoxe.tripod.com/vsnov/11-30-sf_apostol_andrei.html și

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/1321/sxsaintinfo.aspx.

[20] Cf. http://paginiortodoxe.tripod.com/vsnov/11-30-sf_apostol_andrei.html.

[21] Ibidem. [22] Ibidem. [23] Ibidem. [24] Ibidem. [25] Ibidem.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *