Sfantul Chirillos al Alexandriei 4

Iubiții mei[1],

al 4-lea dialog dintre Sfântul Chirillos al Alexandriei și Ermia poartă numele: Că Fiul nu este creatură [κτίσμα] și nici făptură [ποίημα][2]. Și prin aceasta se spune că Fiul nu este o creatură care nu are de-a face cu Dumnezeu și nici nu e făptură zidită de Dumnezeu. Pentru că Fiul este „împreunăexistent [σύνδρομόν] și împreunăveșnic [συναΐδιον]”[3] cu Tatăl și cu Duhul Sfânt.

Și referindu-se pe mai departe la relația dintre Tatăl și Fiul, Sfântul Chirillos ne spune că Tatăl este Născătorul [Γεννήτορα] Fiului și nu Făcătorul Lui[4]. Căci Dumnezeul treimic este Făcătorul întregii creații nevăzute și văzute, adică al Îngerilor și al oamenilor, și El e Făcător numai în relație cu creația. Pe când nașterea Fiului din Tatăl și purcederea Duhului Sfânt din Tatăl, ambele veșnice, sunt realități ale Treimii și nu ale creației. De aceea, noi Îl mărturisim pe Fiul ca Fiu al Dumnezeului Celui viu[5] și nu ca pe „o crea- tură” a Tatălui.

Apoi, vorbind despre firea dumnezeiască, Sfântul Chirillos spune că ea subzistă prin ea însăși, nefiind cunoscută de nimeni – adică de nicio ființă creată – și că este nevăzută[6]. De aceea noi credem în Dumnezeu, în Dumnezeul care există cu adevărat, dar nu știm ce este El prin fire, pentru că firea lui Dumnezeu este mai presus de toate[7]. Căci firea/ ființa lui Dumnezeu nu poate fi cunoscută de nicio făptură creată[8]. Însă numai firea dumnezeiască se cunoaște pe Sine, dar ea este neapropiată/ inaccesibilă creaturilor[9].

Și aici, când Sfântul Chirillos vorbește despre ființa dumnezeiască care se cunoaște pe Sine nu vorbește despre o cunoaștere ființială, nepersonală, ci despre cunoașterea desăvârșită a persoanelor dumnezeiești veșnice între Ele. Căci firea dumnezeiască cea una și veșnică e conținută și personalizată din veci de trei persoane, de Tatăl, de Fiul și de Sfântul Duh, pentru că ființa lui Dumnezeu este în cele trei persoane dumnezeiești.

De aceea, când Părintele nostru, Preafericitul Chirillos, vorbește despre persoana Unuianăscut [Μονογενής], a Fiului lui Dumnezeu, el spune că ea este necreată[10]. Pentru că El este născut din veci din Tatăl și nu creat de către Tatăl.

Însă Unulnăscut [Μονογενής] al Tatălui, Fiul Său, întrupându-Se și făcându-Se om pentru noi și pentru mântuirea noastră, S-a făcut și Întâinăscut [Πρωτότοκος][11]. Întâiulnăscut între frații Săi[12], oamenii, cu care El S-a făcut deoființă după umanitatea Sa, pe care Și-a asumat-o din uterul Preacuratei Fecioare Maria.

Însă Fiul Tatălui S-a făcut Întâinăscut prin întruparea Sa fără ca să renunțe la a fi Dumnezeu și Fiul Lui cu adevărat, ci pentru ca să ne ridice pe noi, robii și creaturile Lui, la slava Lui proprie, făcându-ne fiii lui Dumnezeu[13]. Iar Fiul este Mijlocitorul [Μεσίτης] lui Dumnezeu și al oamenilor, având ca proprie și extraordinară însușirea de a fi Unulnăscut, pentru că El este Dumnezeu din Dumnezeu, Singur din Cel singur și născut în mod negrăit. Dar atunci când S-a întrupat, Fiul S-a pus împreună cu frații Săi, chemându-Se și Întâinăscut[14]. De aceea, Fiul este în același timp și Unulnăscut și Întâiulnăscut pentru că este Fiul lui Dumnezeu cu adevărat, dar El nu este o făptură[15]. Pentru că persoana Lui e necreată și nu creată.

Referindu-se la Fac. 1, 26, Sfântul Chirillos ne spune că acolo S-a revelat Dumnezeul treimic[16]. Iar discutând relația dintre Fiul și Duhul Sfânt în mântuirea noastră, el afirmă faptul că noi [suntem] părtași [κοινωνοὶ] dumnezeieștii firi [a Treimii], datorită stării noastre către Fiul prin Duhul[17]. Căci Hristos ia chip în noi în mod negrăit, pentru că, prin Duhul Sfânt, Fiul ne preface după chipul Său, dându-ne o vrednicie mai presus de fire[18].

Întorcându-se la realitatea interioară a Treimii, Sfântul Chirillos spune că Tatăl și Fiul – implicit și Duhul Sfânt – au o identitate neschimbabilă și ființială, fapt pentru care Fiul este în Tatăl și Tatăl în Fiul, și că Tatăl împreună cu Fiul – implicit și cu Duhul Sfânt – împlinește faptele Sale[19]. Adică toate cele făcute, întreaga creație, s-a făcut comunional, de către întreaga Treime și nu doar de către Tatăl.

Al 5-lea dialog teologic are titlul Că cele proprii dumnezeirii și slava ei, prin fire, [sunt] în Fiul precum [sunt] și în Tatăl[20].

Dialog pe care Sfântul Chirillos îl începe cu afirmația că Fiul nu S-a născut din Tatăl mai târziu, adică în timp, ci că El S-a născut din ființa Tatălui, fiind Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat[21]. De aceea, Fiul este „în chipul și egal Tatălui”[22]. Iar Fiul este chip și asemănare a Tatălui, pentru că este întipărire/ pecete a Lui, datorită frumuseții și asemănării celei mai exacte cu Tatăl[23].

Așa că, atunci când am fost pecetluiți cu Sfântul Duh, după Botez, în Taina Sfintei Mirungeri, am fost pecetluiți spre chipul și asemănarea feței Tatălui, adică a Fiului[24]. Pentru că toți trebuie să ne îndumnezeim umanitatea noastră așa după cum Și-a îndumnezeit-o și Hristos, primind fiecare dintre noi slava persoanei Lui pentru a ne îndumnezei.

Însă Hristos nu stă distant de noi în mântuirea noastră, ci, spune Sfântul Chirillos, Fiul Se sălășluiește întru noi și noi ne însușim întipărirea Sa cea dumnezeiască[25].

Căci, iubiții mei, noi nu suntem chemați spre a avea o viață religioasă după tipare seculare, ci noi suntem chemați spre a trăi viața dumnezeiască a Dumnezeului nostru treimic în noi înșine, pentru că El S-a sălășuit de la Botez în ființa noastră. Noi suntem chemați de El la sfințenie, la îndumnezeirea ființei noastre, adică la umplerea noastră de slava Lui, prin ascultarea și trăirea poruncilor Sale.

De aceea, să Îl rugăm pe Dumnezeul nostru treimic tot timpul ca să ne lumineze și să ne umple de slava Lui, pentru că numai astfel putem să trăim dumnezeiește pe pământ.

Și fiind plini de slava Lui, Îl putem lăuda pe El acum și pentru toți vecii, dimpreună cu Sfinții și Îngerii Lui, noi fiind cu toții lucrul mâinilor Sale. Amin.


[1] Scrisă în dimineața zilei de 3 decembrie 2015, o zi de joi friguroasă, dar cu soare.

Sfânta Icoană am preluat-o de aici: http://www.doxologia.ro/sites/default/files/styles/lista-rugaciuni/public/viatasfant/2012/05/06-09-sf_ier_chiril_alexandria.jpg?itok=BK8CE1VY.

[2] PG 75, col. 859-860.

[3] PG 75, col. 860.

[4] PG 75, col. 864/ PSB 40, p. 141.

[5] PG 75, col. 865/ Idem, p. 143.

[6] PG 75, col. 872/ Idem, p. 146.

[7] Ibidem/ Ibidem.

[8] PG 75, col. 871-872/ Idem, p. 146-147.

[9] Ibidem/ Idem, p. 147.

[10] PG 75, col. 873/ Idem, p. 148.

[11] PG 75, col. 877/ Idem, p. 150.

[12] Ibidem/ Ibidem.

[13] PG 75, col. 881/ Idem, p. 152-153.

[14] PG 75, col. 885/ Idem, p. 155.

[15] Ibidem/ Idem, p. 156.

[16] PG 75, col. 893/ Idem, p. 161.

[17] PG 75, col. 905/ Idem, p. 168.

[18] Ibidem/ Ibidem.

[19] PG 75, col. 925/ Idem, p. 183.

[20] PG 75, col. 929-930.

[21] PG 75, col. 929/ PSB 40, p. 185.

[22] PG 75, p. 32-933/ Idem, p. 186-187.

[23] PG 75, col. 941/ Idem, p. 193.

[24] PG 75, col. 945/ Idem, p. 195.

[25] PG 35, col. 949/ Idem, p. 197.

Did you like this? Share it: