Sfantul Chirillos al Alexandriei 5

Iubiții mei[1],

în predica anterioară am început dialogul al 5-lea, pe care îl continuăm acum. Și în care Sfântul Chirillos, Părintele nostru, spune că Domnul nu a avut minciună [δόλον] în gura Lui[2].

Cu sensul că El nu ne-a spus nicio minciună în viața Sa pământească, ci tot cuvântul Lui a fost adevărat. De aceea, cuvintele propovăduirii Lui sunt revelația adevărată pentru noi, adevărata descoperire a voii lui Dumnezeu și a ceea ce trebuie să știm despre El și despre noi.

Fiul, mai spune el, este „ca o întipărire în Tatăl [ὡς χαρακτήρ ἐν τῷ Πατρί]”[3]. Ca o pecete sau icoană a Tatălui, Care este în Tatăl datorită deoființimii Lui cu Tatăl. Care locuiește în Tatăl și este dimpreună cu Tatăl.

Părintele Dumitru Stăniloae a tradus fragmentul abia citat sub forma „ca o pecete provenită din Tatăl”[4]. Însă substantivul χαρακτήρ – tradus de Părintele Dumitru ca pecete și de mine ca întipărire –, arată că Fiul este născut din Tatăl, pentru că e chipul Lui. Dar faptul de a fi ca o întipărire în Tatăl, înseamnă că Fiul nu e separat de Tatăl, ci este în Tatăl, având aceeași ființă cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. A fi în Tatăl arată comuniunea perihoretică veșnică a Fiului cu Tatăl, comuniunea interpersonală veșnică dintre Tatăl și Fiul și deoființimea veșnică a Lor.

De aceea Sfântul Chirillos ne sfătuiește ca, dacă mărturisim că Fiul este „întipărirea ipostasului Tatălui”[5], atunci să-L cugetăm existând în mod nedespărțit și unit și împreună-existent în mod înțelegător cu Tatăl – implicit și cu Duhul Sfânt – , fiind după chipul Celui care L-a născut[6]. Pentru că Fiul locuiește în firea Tatălui, avându-L pe Tatăl ca rădăcină a Lui, însă, în același timp, este o persoană de Sine stătătoare, este Fiul Tatălui cu adevărat și nu o întipărire nonipostatică [οὐκ ἀνυπόστατος χαρακτήρ] și nici o prelungire nonexistentă [οὐδὲ ἀνυπάρκτως ἐπεῤῥιμμένος][7].

De aceea, Fiul nu este mai mic decât Tatăl[8] ci egal cu Tatăl și din veci existent dimpreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, născut fiind din Tatăl. Iar opera Tatălui și a Fiului este comună – implicit și a Duhului Sfânt – și ceea ce lucrează Fiul aceea este și lucrare a Tatălui[9] – implicit și a Duhului Sfânt. Pentru că persoanele dumnezeiești lucrează împreună și nu separat. Ele au ființă comună dar și lucrare comună, cât și slavă comună. Însă cele trei persoane dumnezeiești sunt distincte și inconfundabile, deși au în comun aceeași ființă dumnezeiască.

Și Preafericitul Chirillos folosește aici substantivul deoființime [ὁμοουσιότητος][10], pentru a arăta că ea este baza pentru lucrarea comună a persoanelor dumnezeiești[11].

De la Sfântul Apostol Pavlos, Sfântul Chirillos a învățat că prin Duhul Sfânt venea, de la Tatăl, facereadeviață [ζωοποίησις] în Hristos și ea vine și în noi, citând Rom. 8, 11[12]. Căci, prin Duhul, Tatăl e făcător de viață, dând creaturilor viață[13]. Însă, în același timp, la Dumnezeu nu este mutare sau schimbare, ci Fiul și Tatăl – implicit și Duhul Sfânt – sunt împreunăfărădeînceput [συνάναρχόν] și împreunăveșnici [συναΐδιον] și împreunăînsoțiți [συμπαρομαρτοῠν][14] pentru veșnicie.

Al 6-lea dialog dintre Sfântul Chirillos și Ermia poartă numele Cele proprii umanității și cele spuse nu foarte propriu despre Fiul, sunt proprii mai mult iconomiei, [vieții Domnului] după trup, și nu firii înseși a Cuvântului, întrucât [astfel este] înțeles [ca Dumnezeu] și este Dumnezeu[15]. Și el se referă aici la ceea ce în Scriptură s-a spus despre Fiul întrupat ca om și prin care s-ar înțelege că Fiul este „mai mic” decât Tatăl.

Prima afirmație a Sfântului Chirillos din acest al 6-lea dialog e aceea că însușirile personale ale ființei Tatălui sunt și ale Fiului, pentru că tot ceea ce e propriu firii Tatălui e propriu și Fiului[16]. Iar Fiul nu este cu nimic mai mic decât Tatăl, ci prin Fiul și în Fiul noi contemplăm firea Tatălui[17].

Și pentru că autorul nostru se referă la In. 1, 32[18] – la marea vedenie a Botezului, în care ni s-a revelat faptul că Dumnezeul nostru e treimic – când Sfântului Duh a coborât ca o porumbiță peste Fiul întrupat, Părintele Dumitru Stăniloae afirmă: „Fiul era unit cu Duhul și înainte de întrupare[a Sa]. Prin întrupare[a Fiului], această participare s-a extins și la trup[ul Lui]”[19].

Și Fiul este unit cu Duhul și cu Tatăl din veci și pentru veci, pentru că Ei au aceeași ființă. Ei sunt deoființă. De aceea, Sfântul Chirillos subliniază din nou faptul că, deși fiecare persoană dumnezeiască își are propriul ipostas, totuși prin aceasta persoanele dumnezeiești nu sunt separate unele de altele[20]. Și nu sunt separate pentru că au aceeași ființă în comun.

Fiul viețuiește și subzistă în Tatăl, cât și viceversa: Tatăl în Fiul[21]. Dar și Duhul este deoființă cu Tatăl și cu Fiul și Duhul Se revarsă din Tatăl ca dintr-un izvor. De aceea Duhul nu este străin de Fiul[22]. Și Duhul Își are dumnezeirea ca izvor, ca Unul care Se revarsă din Tatăl prin Fiul și sfințește creația[23].

Iar Părintele Dumitru atrage imediat atenția, pe drept cuvânt, că aici, prin revărsarea Duhului din Tatăl prin Fiul nu se vorbește despre purcederea Lui, ci despre dăruirea Lui față de creația Sa[24]. Căci Duhul nu Își poate dărui ființa creației, dar Își dăruiește slava, care e comună Treimii. Și slava Duhului Sfânt, care e a întregii Treimi, e aceea care ne sfințește pe noi în Biserică.

Motiv pentru care și Sfântul Chirillos accentuează faptul că pentru creație și pentru făpturi sfințenia e un dar[25]. E un dar al lui Dumnezeu pentru ele.

Și toată sfințenia Bisericii și a noastră vine „de la Tatăl prin Fiul în Duhul”[26]. Pentru că sfințenia noastră e sfințenia întregii Treimi.

Apoi, pentru că există multe versete scripturale din care se poate trage, în mod fals, concluzia că Fiul a suportat „în mod pasiv” învierea Lui din morți, Sfântul Chirillos ne spune că „Fiul S-a făcut lucrător [ἐνεργὸς] întru învierea propriului templu”[27], a propriului trup. Pentru că El nu a fost înviat doar de Tatăl și de Duhul, ci S-a înviat și pe Sine Însuși, ca Unul care este deoființă cu Tatăl și cu Duhul. De aceea, în troparul Învierii Domnului, vestim cu toții, cu multă bucurie, că Hristos a înviat, adică cu de la Sine putere, călcând cu moartea Lui moartea noastră, a tuturor.

Însă multe pasaje din Scriptură vorbesc despre faptul că Tatăl L-a înviat pe Iisus din morți. Și pentru aceste locuri sfinte, Sfântul Chirillos ne spune că Tatăl lucrează prin Fiul în Duhul. Și că lucrează și Fiul dar ca putere a Tatălui, înțeles ca fiind din Tatăl și în Tatăl, Fiul având existență personală.

Însă și Duhul lucrează, căci Duhul este al Tatălui și al Fiului, fiind lucrător a toate[28].

Însă, precizează Părintele Dumitru, „Duhul este și al Fiului, dar purcede numai din Tatăl. Tatăl este unica origine în Dumnezeu [a Fiului și a Duhului]. […] [Însă] Tatăl nu purcede pe Duhul fără să-L îndrepte spre Fiul. […]

[Căci] Tatăl născând pe Fiul, trimite spre El pe Duhul ca iubire continuă și-L face pe Fiul să-L simtă în mod nemărginit pe Tatăl ca Tată și pe Sine să Se simtă ca Fiu. [Iar] Duhul luminează din Fiul ca iubire ce răspunde iubirii Tatălui”[29]. Și ultimul dialog, al 7-lea, al cărții de față, de care ne ocupăm, este dedicat persoanei Duhului Sfânt[30]. De care ne vom ocupa în predica viitoare și ultima cu referire la triadologia Sfântului Chirillos, Patriarhul Alexandriei Egiptului.

Până atunci, iubiții mei, să avem grijă de sănătatea noastră și de ceea ce cumpărăm pentru praznicul Nașterii Domnului!

Graba de a cumpăra mâncare și produse să nu ne facă să fim neatenți la ceea ce cumpărăm. Pentru că mâncarea ne poate îmbolnăvi, dacă nu suntem atenți la ceea ce cumpărăm, după cum putem să cumpărăm lucruri dublu sau triplu la preț, dacă nu știm de unde să nu cumpărăm.

Nu dați banii pe lucruri care nu vă folosesc! În loc de multe cadouri puerile, de sezon, cumpărați și dăruiți lucruri care să folosească mult timp!

Îmbrăcați-vă conform vremii de afară, odihniți-vă dacă postul v-a epuizat, așteptați marele praznic al Nașterii Domnului cu bucurie și cu pace!

Acum e vremea colindelor, acum e vremea rugăciunii pentru întreaga lume, acum e vremea milostivirii.

Faceți bucurii sfinte oamenilor! Pentru că și Dumnezeu ne bucură din destul în fiecare zi.

Vă doresc multă pace și înțelepciune în tot ceea ce faceți! Amin.


[1] Scrisă în ziua de 14 decembrie 2015, zi de luni, cu soare. Am preluat Sfânta Icoană de aici: http://www.sfinticatolici.ro/wp-content/imagini/chiril-al-alexandriei-3.jpg.

[2] PG 75, col. 949/ PSB 40, p. 198. [3] PG 75, col. 952. [4] PSB 40, p. 198. [5] PG 75, col. 952/ PSB 40, p. 199. [6] Ibidem/ Ibidem. [7] Ibidem/ Ibidem. [8] PG 75, col. 957/ Idem, p. 202. [9] PG 75, col. 961/ Idem, p. 205.

[10] PG 75, col. 961. [11] PG 75, col. 961/ Idem, p. 205. [12] Ibidem/ Ibidem. [13] Ibidem/ Ibidem. [14] PG 75, col. 981/ Idem, p. 218. [15] PG 75, col. 1001-1002. [16] PG 75, col. 1001-1002/ PSB 40, p. 230. [17] Ibidem/ Ibidem. [18] PG 75, col. 1008/ Idem, p. 233.

[19] PSB 40, p. 233, n. 339. [20] PG 75, col. 1009-1010/ PSB 40, p. 235. [21] PG 75, col. 1010/ Ibidem. [22] PG 75, col. 1009-1010/ Idem, p. 236. [23] PG 75, col. 1013-1014/ Idem, p. 237-238. [24] PSB 40, p. 237, n. 346. [25] PG 75, col. 1015-1016/ PSB 40, p. 239. [26] PG 75, col. 1017-1018/ Idem, p. 240. [27] PG 75, col. 1024/ Idem, p. 245.

[28] PG 75, col. 1055-1056/ Idem, p. 263. [29] PSB 40, p. 273, n. 389. [30] PG 75, col. 1075-1076/ PSB 40, p. 275.

Did you like this? Share it: