Sfantul Chirillos al Alexandriei 6

Iubiții mei[1],

al 7-lea dialog teologic, și ultimul, al Sfântului Chirillos cu Ermia se numește Despre Sfântul Duh, că [este] Dumnezeu și din Dumnezeu după fire[2]. În care acesta a vrut să apere dumnezeirea persoanei Sfântului Duh. Faptul că El purcede din Tatăl și că este Dumnezeu cu adevărat, ca și Tatăl și Fiul. Și spunea aceste lucruri împotriva celor care susțineau, fără rațiune, că Duhul lui Dumnezeu este „creat [κτιστόν]” și „făcut [γενητὸν]”[3].

Însă Sfântul Chirillos, dimpotrivă, mărturisește aici că Sfântul Duh este împreunărânduit [συντεταγμένον] și împreunănumărat [συναριθμούμενον] cu Tatăl și cu Fiul[4]. Adică El este Unul din Treime. Pentru că noi „ne-am botezat întru dumnezeirea și domnia [cea] una a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh”[5].

Duhul Sfânt este deoființă cu Tatăl și cu Fiul[6]. De aceea, Duhul este Dumnezeu și din Dumnezeu după firea Sa[7], iar harul dat prin Duhul Sfânt nu este separat de ființa Lui[8].

Pentru că harul dumnezeiesc se revarsă din ființa Duhului Sfânt, care e comună și Tatălui și Fiului.

Și Hristos Dumnezeu a făcut să locuiască Duhul Sfânt – referindu-se aici la harul Duhului – în sufletele credincioase, în sufletele care credeau prin Hristos și în El, și i-a preschimbat întru chipul care era în început, adică întru al Lui sau întru asemănarea [ἐμφέρειαν] cu Sine prin sfințenie, readucându-ne pe noi întru arhetipul chipului [τὸ τῆς εἰκόνος ἀρχέτυπον], adică la întipărirea Tatălui[9]. Fiindcă întipărirea cea adevărată și întru totul exactă a Tatălui este Fiul iar asemănarea desăvârșită și ființială a Fiului este Duhul Sfânt, după Care și noi suntem modelați prin sfințenie și ne configurăm după chipul lui Dumnezeu[10].

Vorbind despre ființa Duhului, Sfântul Chirillos spune că ea este aceeași cu a Tatălui și a Fiului și că ea este recunoscută de către toți ca negrăită [ἀπόῤῥητος][11]. Pentru că slava dumnezeirii ne depășește înțelegerea[12] iar despre ființa lui Dumnezeu nicio creatură nu știe nimic. Însă slava dumnezeiască ne luminează pe măsura noastră duhovnicească[13], pentru ca să putem vorbi despre cele ale lui Dumnezeu.

Firea dumnezeiască a Preasfintei Treimi, spune în continuare Sfântul Chirillos, este simplă și necompusă iar fiecare persoană dumnezeiască posedă întreaga fire dumnezeiască, fiecare persoană a Treimii având însușirea ei personală[14]. Însă fiecare persoană dumnezeiască în parte este în unitate de fire cu celelalte două și acelea o îmbogățesc în propria sa fire[15]. Și aceasta e posibil, pentru că Tatăl este în Fiul și în Duhul Sfânt, precum și Fiul și Duhul sunt în Tatăl și Unul în Altul[16].

Așa stând lucrurile, Părintele nostru spune că Duhul este pus în rând cu Fiul, datorită identității Lor ființiale[17]. Pentru că Duhul este deoființă cu Tatăl și cu Fiul și egal cu Ei și dimpreună veșnici.

Iar Hristos Dumnezeu, prin Duhul Sfânt și în Duhul Sfânt este cu noi și locuiește în noi, revărsând în noi pe Duhul propriu ființei Lui și al celei a Tatălui Său[18]. Sfântul Chirillos vorbindu-ne astfel despre o împreună locuire a Treimii în noi înșine, prin slava Ei. Teologie experiențială care e proprie Ortodoxiei până azi. Pentru că noi nu vorbim doar despre o comuniune a noastră cu Fiul sau cu Duhul Sfânt în viața noastră duhovnicească, ci despre o experiere a slavei întregii Treimi în noi înșine. Despre o comuniune reală și conștientă, prin slava Treimii, cu Treimea însăși, cu Dumnezeul nostru treimic.

Sfântul Patriarh Chirillos mărturisește cu putere faptul că Duhul Sfânt este Dumnezeu și că El este împreună cu Tatăl și cu Fiul în toate[19]. Amănunt teologic despre care Părintele Dumitru Stăniloae spune că „Dumnezeu este toate în toate, nu în sensul că [El] este identic cu ele, ci [în sensul] că El este puterea prin care există toate”[20].

Dumnezeu susține toate câte există, câte El a creat, pentru că El este Creatorul tuturor existențelor. Și nimeni, în afara Lui, nu ne poate ține în existență.

De aceea, El nu poate fi identic cu creaturile, pentru că El e Creatorul creaturilor, dar El este puterea de viață și de rămânere în viață a existențelor create de El.

Astfel, subliniază Sfântul Chirillos, Duhul Sfânt întărește cerurile – cu referire la Ps. 32, 6 – prin aceea că le dăruiește lucrarea Sa, ca lucrare proprie a lui Dumnezeu. Pentru că El ține împreună existențele pe care le-a creat[21]. Și dacă El e factorul de coeziune și de împlinire a întregii creații, împreună cu Tatăl și cu Fiul, atunci El este Dumnezeu și lucrează ca un Dumnezeu toate.

Și prin aceasta, iubiții mei, am dus la bun sfârșit această luminare a lui Dumnezeu, aceasta de a vorbi despre triadologia Sfântului Chirillos al Alexandriei!

Și în timp ce am studiat și v-am predicat despre triadologia lui, mi-am dat seama că așa ar trebui să studiez și să predic despre teologia multor Sfinți Părinți, ori cunoscuți numai cu numele, ori necunoscuți multora dintre noi.

Pentru că având în față ideile lor, gândurilor lor binecuvântate, noi putem să coborâm în ele și să ne facem gândurile lor gândurile noastre sau să descoperim, prin rugăciunile lor, propriile noastre înțelegeri teologice.

Căci Sfinții doresc să ne învețe tot timpul despre Dumnezeu, vor ca și noi să avem o cugetare teologică personală și profundă și, odată cu ea, și o experiență bogată a vieții lui Dumnezeu în viața noastră.

Sfântul Chirillos, de la care am învățat să Îl cinstim pe Dumnezeul treimic, s-a născut în 370 sau 375 în Alexandria Egiptului într-o societate grecească, care vorbea limba greacă. Și el a predicat și a scris în limba greacă, având un caracter fierbinte și plin de viață [θερμοῦ καὶ ζωηροῦ χαρακτῆρος][22]. Așa cum ar trebui să avem fiecare dintre noi, dorind mereu să cunoaștem, să iubim ceea ce cunoaștem și să slujim lui Dumnezeu prin tot ceea ce cunoaștem și iubim.

El a fost nepotul Patriarhului Teofilos al Alexandriei și a studiat teologia și filosofia[23] în mod exemplar. Iar în scrierile sale teologice se observă la tot pasul enorma cunoaștere a Dumnezeieștii Scripturi, dar și profunda sa experiență de viață și apetitul său continuu pentru dialog.

Lucruri care nouă, cel mai adesea, ne lipsesc, pentru că nu ne place studiul și nici dialogul. Însă dialogul se naște din studiu, din studiul profund și divers. Numai când cunoști multe vrei să spui multora ceea ce știi, pentru că vrei să auzi de la alții ceea ce ei cunosc. Și dialogul real este schimb de experiență, este îmbogățire reciprocă.

Iar Sfântul Chirillos, după ce și-a terminat studiile, s-a nevoit în Mănăstirea Nitria [Νιτρία] din Egipt, pentru 5 ani de zile, trăind pe lângă Sfântul Macarios și studiind Dumnezeiasca Scrip- tură sub îndrumarea Sfântului Serapionos[24].

El a fost hirotonit Preot de către unchiul său, iar după ce PFP Teofilos moare pe 14 octombrie 412, Sfântul Chirillos a fost hirotonit Patriarh al Alexandriei pe 17 octombrie 412 și a slujit ca Patriarh timp de 32 de ani[25].

Și ca Patriarh el a scris mult și a apărat Biserica de ereziile vremii lui, luptând împotriva ereziei lui Nestorios, care era Patriarhul Constantinopolului[26].

Împotriva lui Nestorios [Νεστόριος], el a scris 12 anatematisme [ἀναθεματισμούς], adică 12 condamnări punctuale, pe care le-a dat anatemei, adică le-a blestemat, din predica lui Nestorios. Și anatematismele sale au fost fundamentale pentru Sinodul al III-lea Ecumenic, din 431, de la Efessos, unde Nestorios a fost condamnat ca eretic[27], iar Maica lui Dumnezeu a fost mărturisită ca ceea ce era de drept: Născătoare de Dumnezeu[28].

Sfântul Chirillos a adormit în pace în ziua de 27 iunie 444, el fiind numit de către Sfântul Anastasios Sinaitul „pecetea Părinților [σφραγίδα τῶν Πατέρων]”[29], pentru că a conglăsuit, a avut aceeași mărturie cu toți Părinții Bisericii.

Așadar, iubiții mei, dacă vrem să fim ai lui Dumnezeu trebuie să fim ai Bisericii Sale și prin cunoaștere și prin viețuire! Pentru că nu putem să ne apropiem de Dumnezeu fără ca să Îl cunoaștem precum L-au cunoscut Părinții noștri și nu putem trăi în relație cu El dacă nu trăim aidoma lor.

Să ne nevoim, cu bucurie și cu pace, pentru ca să plăcem lui Dumnezeu întru toate, pentru că astfel vom fi oameni buni și responsabili.

Vă doresc numai bine! Mult spor în toate, multă pace și delicatețe. Amin.


[1] Scrisă în după-amiaza zilei de 15 decembrie 2015, zi de marți, însorită, fiind 5 grade afară. Sfânta Icoană am preluat-o de aici:

http://i1254.photobucket.com/albums/hh617/dositeea3/dositeeablogspotcomSfChiril61_zpsb728198b.jpg.

[2] PG 75, col. 1075-1076. [3] PG 75, col. 1076/ PSB 40, p. 275. [4] PG 75, col. 1077/ Idem, p. 277. [5] PG 75, col. 1080/ Ibidem. [6] PG 75, col. 1085/ Idem, p. 281. [7] Ibidem/ Idem, p. 282. [8] PG 75, col. 1087-1088/ Idem, p. 283.

[9] PG 75, col. 1089/ Ibidem. [10] Ibidem/ Ibidem. [11] PG 75, col. 1092/ Idem, p. 285. [12] Ibidem/ Ibidem. [13] Ibidem/ Ibidem. [14] Ibidem/ Ibidem. [15] Ibidem/ Ibidem. [16] Ibidem/ Ibidem. [17] PG 75, col. 1093-1094/ Idem, p. 286.

[18] Ibidem/ Ibidem. [19] PG 75, col. 1105/ Idem, p. 294. [20] PSB 40, p. 294, n. 419. [21] PG 75, col. 1112/ PSB 40, p. 297.

[22] Cf. http://www.synaxarion.gr/gr/sid/1784/sxsaintinfo.aspx.

[23] Ibidem. [24] Ibidem. [25] Ibidem. [26] Ibidem. [27] Ibidem.

[28] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Council_of_Ephesus.

[29] Cf. http://www.synaxarion.gr/gr/sid/1784/sxsaintinfo.aspx.

Did you like this? Share it: