Ioannis, cap. 10, 1-21, cf. BYZ

1. „Amin, amin zic vouă, cel care nu intră prin ușă întru stâna oilor [εἰς τὴν αὐλὴν τῶν προβάτων], ci suind [prin] alt loc, acela este hoț și tâlhar.

2. Dar cel care intră prin ușă este păstorul oilor.

3. Acestuia portarul îi deschide, și oile ascultă glasul lui, și pe oile sale [el] le cheamă pe nume și pe ele le scoate afară.

4. Și când are să scoată afară oile sale, [el] merge înaintea lor; și lui îi urmează oile, căci știu glasul lui.

5. Dar celui străin nu au să-i urmeze, ci vor fugi de el; căci nu știu glasul străinilor”.

6. Această parimie [τὴν παροιμίαν][1] le-a zis lor Iisus; dar aceia nu au cunoscut ce era [cele] zise lor.

7. Atunci, iarăși a zis lor Iisus: „Amin, amin zic vouă că Eu sunt ușa oilor [ἐγώ εἰμι θρα τῶν προβάτων].

8. Toți câți au venit [până acum] sunt hoți și tâlhari, însă oile nu au ascultat de ei.

9. Eu sunt ușa; prin Mine, dacă are să intre cineva, se va mântui, și va intra și va ieși, și pășune va afla.

10. Hoțul nu vine fără numai ca să fure și să omoare și să piardă; Eu am venit ca [lumea] viață să aibă, și îmbelșugat [περισσὸν] să aibă.

11. Eu sunt păstorul cel bun; păstorul cel bun își pune sufletul lui pentru oi.

12. Dar năimitul[2]/ cel plătit – și nefiind [el] păstor, ale cărui oi nu sunt ale lui –, vede lupul venind, și lasă oile, și fuge; și lupul le răpește pe ele și împrăștie oile.

13. Și cel plătit fuge, căci este plătit, și nu [are] grija lui pentru oi.

14. Eu sunt păstorul cel bun, și le cunosc pe ale Mele și sunt cunoscut de ale Mele.

15. Precum Mă cunoaște pe Mine Tatăl și Eu Îl cunosc pe Tatăl; și sufletul Meu Îmi pun pentru oi.

16. Am și alte oi, care nu sunt din stâna aceasta; și pe acelea Eu trebuie să le aduc și vor auzi glasul Meu; și va fi o turmă [μία ποίμνη] [și] un păstor [εἷς ποιμήν].

17. Pentru aceea Tatăl Meu Mă iubește, căci Eu Îmi pun sufletul Meu, ca iarăși să-l iau pe el.

18. Nimeni [nu]-l ia pe el[3] de la Mine, ci Eu îl pun pe el de la Mine Însumi. Putere am să-l pun pe el și iarăși putere am să-l iau pe el. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu”.

19. Atunci s-a făcut iarăși despărțire în[tre] iudei pentru cuvintele acestea.

20. Și mulți dintre ei ziceau: „Demon are [Δαιμόνιον ἔχει] și înnebunește [καὶ μανεται]; de ce Îl ascultați pe El?”.

21. [Pe când] alții ziceau: „Aceste cuvinte nu sunt [ale unui] demonizat [δαιμονιζομένου]. Oare un demon poate a deschide ochii orbilor?”.


[1] Alegorie, parabolă.

[2] Cel plătit pentru munci sezoniere.

[3] Sufletul Meu.