Traduceri patristice

vol. 6

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Dr. Gianina Maria Cristina Picioruș

*

Sfantul Ieronim MarturisitorulSfântul Ieronim Mărturisitorul
(340/342/345-420, † 30 septembrie,
pomenit la 15 iunie în Biserica
Ortodoxă)

 *

Capitolul 7

„Vers. 14: «Pentru aceasta, Domnul Însuși [Dominus Ipse] va da vouă semn. Iată: Fecioara va lua în pântece și va naște [fiu] și vei chema numele Lui Emmanuil».

Nicidecum [această profeție] nu va fi asemănată/ comparată [cu ce] va grăi Dumnezeu în multe feluri și în multe moduri [care sunt arătate] la Apostolul Pavlos (Evr. 1), nici [cu ceea ce se spune] la alt Profet (cf. Os. 12, 11). Ci Cel care mai înainte a grăit prin alții, zice El Însuși: «Sunt aproape!» (Is. 58, 9).

Pentru Care și logodnica se ruga în Cântarea Cântărilor: «Să mă sărute pe mine cu sărutarea gurii Sale» (1, 1).

Căci «Domnul puterilor, El este Domnul slavei» (Ps. 23, 10): [Acesta] Însuși Se va pogorî în pântece fecioresc [in uterum virginalem] și va intra și va ieși pe poarta dinspre răsărit [orientalem portam] care veșnic este închisă (cf. Iez. 44, 1).

Despre aceasta Gavriil zice către Fecioară: «Duhul Sfânt va veni peste tine [super te] și puterea Celui Preaînalt te va umbri pe tine. Pentru aceasta Cel ce Se va naște în tine Sfânt [este], [și] se va chema Fiul lui Dumnezeu» (Lc. 1, 35).

Și în Pilde[le lui Salomon]: «Înțelepciunea Și-a zidit Sieși casă» (9, 1).

Însă, când se spune: Domnul Însuși va da vouă semn, [înseamnă că acest semn] trebuie să fie [unul] nou și minunat [novum atque mirabile].

Dar dacă, dimpotrivă, tânăra și fata naște, iar nu fecioara, după cum vor iudeii [să interpreteze], ce fel de semn va putea fi numit [acesta], când acest nume este al vârstei, iar nu al fecioriei[1]?

Și, cu adevărat – ca să călcăm împreună cu iudeii [ut cum judaeis conferamus pedem] [pe calea demonstrației] și să nu stârnim nicidecum râsul/ batjocura lor [, ca și cum am merge] pe funia încăpățânată [fune contentioso] a neștiinței noastre – în ebraică fecioară se zice bethula(h) (בתולה), care în acest loc nu este scris, ci, pentru aceasta, cuvântul folosit este alma(h) (עלמה), pe care, în afară de LXX[2], toți l-au tradus: tânăra [adolescentulam].

Însă alma(h) la ei este un cuvânt ambiguu [verbum ambiguum][3], fiindcă înseamnă și tânăra, dar și cea ascunsă [abscondita], adică: ἀπόκρυφος……[4]. De unde și în titlul psalmului 9, unde în ebraică este pus alamoth (עלמות), ceilalți traducători au transpus: pentru cei tineri/ cele tinere [pro adolescentia] ceea ce [traducătorii] LXX au tâlcuit: pentru cele ascunse [ὑπὲρ τῶν κρυφίων/ pro absconditis].

Și în Facerea citim, unde Rebecca este numită alma(h) (Fac. 24, 16)[5], Aquila nu a tradus nici tânăra, nici fata, ci: cea ascunsă [absconditam].

De asemenea, femeia [numită] Sonamitis, după ce îi murise fiul, când se prosternase la picioarele lui Elisee și o oprea pe ea Ghiezi, aude de la Profet: «Las-o pe ea, pentru că este în suferință, și Domnul a ascuns de la mine [acest lucru]» (II Împ. 4, 27). [Și] pentru ceea ce în latină se zice: a ascuns de la mine, în ebraică este scris: eelim memmenni (הֶעְלִ֣ים מִמֶּ֔נִּי).

Așadar alma(h) nu înseamnă numai fată sau fecioară, ci cu πιτσει [cu tărie], fecioară ascunsă înseamnă și tainică [secreta], care niciodată nu s-a descoperit în fața bărbaților, ci se află în paza cu mare grijă a părinților.

Însă limba punică/ feniciană [lingua punica], care din izvoarele evreilor se spune că răsare, prin alma(h) înțelege, în mod deosebit, fecioară.

Și, ca să stârnim iudeilor râsul, chiar cuvântul nostru [latinesc] alma înseamnă sfântă [sancta]. […]

Și oricât mă lupt cu memoria mea, nicăieri nu-mi aduc aminte să fi citit [în Scriptură cuvântul] alma(h) [atunci când se vorbea] despre femeia căsătorită [in muliere nupta], ci doar despre aceea care este fecioară. [Și] care nu numai că este fecioară, ci fecioară tânără [junioris aetatis] și în anii adolescenței [in annis adolescentiae].

Căci poate fi ca fecioara să fie mai în vârstă, însă această fecioară [pe care o desemnează cuvântul alma(h)] era în anii adolescenței [puellaribus]. Sau nu [mai era] copilă, [dar] cu siguranță [era] fecioară, și care nu cunoscuse până atunci bărbat, ci [era] încă nubilă.

Într-adevăr, în Deuteronom, prin cuvântul fată și tânără/ adolescentă se înțelege fecioară: «Dacă un bărbat va întâlni», zice, «pe câmp, o fată logodită, și bărbatul, silind-o, se va culca cu ea, îl veți ucide numai pe bărbatul care s-a culcat cu ea și fetei nu îi veți face nimic, [căci] nu este al tinerei [adolescentulae] păcatul morții.

Deoarece, ca și cum cineva se ridică prin înșelăciune [in insidiis] împotriva aproapelui său și îi ucide sufletul lui, astfel se întâmplă fapta aceasta. Pe câmp a întâlnit-o pe ea, a strigat fata logodită și nu s-a găsit cine să o ajute pe ea» (22, 25-27).

Și în cartea Împăraților citim că au găsit o tânără fecioară numită Abisac și au adus-o la împăratul [David], care dormea cu el și îl încălzea pe el, și era o fată nespus de frumoasă, și îi slujea lui, iar împăratul nu a cunoscut-o pe ea (I Împ. 1, 1-4)”[6].


[1] Evreii înlocuiesc termenul fecioară din profeție, cu tânăra.

Dar profeția spune explicit, avertizând că este vorba de ceva nemaiauzit și nemaiîntâlnit: Domnul Însuși va da vouă semn. În mod evident, însă, faptul că o tânără poate concepe și naște nu este absolut niciun semn și niciun lucru minunat.

De aceea Sfântul Ieronim spune că termenul tânăra, pe care îl folosesc evreii în acest pasaj, nu denumește fecioria, ci pur și simplu specifică vârsta cuiva, fără a fi o virtute extraordinară.

[2] Care a tradus prin: παρθένος/ fecioara.

[3] Cu mai multe semnificații.

[4] Un scurt pasaj lipsă.

[5] Iar LXX traduce tot: παρθένος/ fecioara. VUL traduce însă cuvântul ebraic prin puella/ fata.

[6] PL 24, col. 109-111.

Did you like this? Share it: