Traduceri patristice

vol. 6

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Dr. Gianina Maria Cristina Picioruș

*

Sfantul Ieronim MarturisitorulSfântul Ieronim Mărturisitorul
(340/342/345-420, † 30 septembrie,
pomenit la 15 iunie în Biserica
Ortodoxă)

 *

„Și întrucât urmează: și vei chema numele Lui Emmanuil, și LXX și ceilalți trei au tradus în mod asemănător [aceea] pentru care în [Evanghelia lui] Matteos s-a scris: vor chema (Mt. 1, 23); ceea ce în ebraică nu se află.

Așadar, acest Copil care Se naște din Fecioară, o, casa lui David, acum este numit Emmanuil de către tine, adică: cu noi [este] Dumnezeu, […] și Cel care apoi va fi numit Iisus, adică Mântuitor, El, care are să mântuiască întreg neamul omenesc, acum este chemat de către tine cu numele Emmanuil. […]

În cazul multor mărturii, pe care Evangheliștii sau Apostolii le-au luat din cărțile vechi [ale Vechiului Testament] – [și care] trebuie să fie privite cu mai multă atenție –, aceștia nu au urmărit ordinea cuvintelor, ci sensul/ înțelesul.

De aceea, și în cazul acesta, pentru va lua în pântece [de la Isaias], Matteos a pus: va avea în pântece (Mt. 1, 23). Iar pentru vei chema [el a scris:] vor chema.

Evreii consideră că aici se profețește despre Ezechias, fiul lui Ahaz, care, domnind el, a fost luată Samaria: ceea ce nu este cu putință a se dovedi pe deplin. Din moment ce Ahaz, fiul lui Ioatam, a domnit peste Iuda și Ierusalim 16 ani, căruia i-a urmat la domnie fiul său, Ezechias, în vârstă de 25 de ani, și care a domnit peste Iuda și Ierusalim 27 de ani (cf. II Împ. 16-20).

Așadar, dacă este să credem profeția aceasta făcută despre el [Ezechias], în primul an al lui Ahaz, în ce fel vorbește [atunci] despre conceperea și nașterea lui Ezechias, când, în acea vreme, când a început a domni Ahaz, Ezechias avea deja 9 ani? […]

Cineva dintre ai noștri a susținut că Isaias Profetul ar fi avut doi fii: Iasub și Emmanuil, iar Emmanuil să fi fost născut de către soția Profetului, întru închipuirea [in typum] Domnului [și] Mântuitorului. Încât fiul dintâi, Iasub, care se tâlcuiește cel părăsit [relictus] sau schimbat [convertens], simbolizează poporul evreu care a fost părăsit și apoi s-a întors.

Însă cel de-al doilea, adică Emmanuil, și [care se tâlcuiește] cu noi [este] Dumnezeu, [simbolizează] chemarea neamurilor, după ce Cuvântul S-a făcut trup și a locuit între noi (In. 1, 14)”[1].

„Vers. 15: «Va mânca unt și miere ca să știe [ut sciat] să respingă răul și să aleagă binele». Pentru care [traducătorii] LXX au tradus: mai înainte de a ști[2], iar ceea ce urmează: de a alege răul [assumere malum][3], în ebraică nu există.

Și înțelesul este: o, casa lui David, căreia [îți] este cunoscut cuvântul lui Dumnezeu, ca să chemi [voces], adică să invoci/ să rogi [invoces], în primejdia întâmplată, numele lui Emmanuil, adică: cu noi [este] Dumnezeu [nobiscum Dei], să nu te miri de noutatea lucrului, dacă Fecioara naște pe Dumnezeu, Care să aibă atâta putere încât Cel care are să Se nască după multă vreme să te izbăvească [fiind] chemat acum. Căci El este cel care S-a arătat [visus est] lui Avraam și a grăit cu Moisis.

Voi spune și altceva, mai minunat: ca să nu crezi/ să nu gândești că El avea să Se nască în aparență [in phantasmate], se va folosi de mâncarea copilăriei, va mânca unt și lapte.

Și, multe veacuri după [această profeție], se îngăduie ca Evanghelia să mărturisească despre El: «Copilul, însă, Se desăvârșea cu înțelepciunea și cu vârsta și cu harul la Dumnezeu și oameni [Puer autem proficiebat sapientia et aetate et gratia apud Deum et homines]» (Lc. 2, 52). Și aceasta se spune pentru ca să se creadă adevărul trupului omenesc [cu care S-a născut Domnul din Fecioara Maica Sa].

Totuși, încă fiind înfășat în scutece și hrănit cu unt și miere, va avea judecata binelui și răului [boni malique judicium], ca, respingând/ osândind pe cele rele, să aleagă pe cele bune.

[Și trebuie să înțelegem] nu că va face aceasta [El, încă în fașă fiind, adică] fie să respingă, fie să aleagă, ci că va ști să respingă și să aleagă; ca noi, prin aceste cuvinte, să cunoaștem a nu fi dăunat [cu ceva] vârsta fragedă a trupului omenesc înțelepciunii dumnezeiești[4].

Într-adevăr, [Pruncul] zăcând/ fiind așezat [jacentem] în iesle, Îngerii vestesc păstorilor, magii veniți din Răsărit I se închină [adorant], despre care, desigur, este de crezut a fi aleși [de Dumnezeu, adică de Pruncul din iesle, Care știa să aleagă pe cei buni și să respingă pe cei răi].

Și dimpotrivă, Irodis, cărturarii și fariseii sunt respinși/ osândiți [reprobantur] (cf. Mt. cap. 2), pentru că au măcelărit multe mii de copii pentru [ca să omoare] un singur Copil [pro uno Infante]”[5].

„Vers. 16: «Căci mai înainte să știe Copilul a respinge răul și a alege binele, va fi pustiit pământul pe care tu îl urăști [detestaris], de la fața celor doi împărați ai săi».

În al șaselea an al domniei lui Ezechias, Samaria a fost luată de asirieni (cf. II Împ. cap. 18), adică în al 31-lea an al vârstei acestuia.

Dacă deci cel care avea să se nască, fie din Fecioară, după cum susținem noi, fie din cea tânără [adolescentula], precum vor evreii, va mânca unt și miere și atât de mic [parvulus] va fi, încât să nu știe să discearnă răul de bine[6], și, mai înainte ca el să treacă peste vremea copilăriei, pământul Siriei și al Samariei va fi devastat de asirieni, [atunci] să ne răspundă evreii: în ce fel este profețit [ca] un copilaș [infantulus] Ezechias, [care avea] 31 de ani, și [deci] la o vârstă atât de fragedă încât, mâncând miere și unt, lângă copiii niniviteni, să nu cunoască nici stânga, nici dreapta, adică nici răul, nici binele?

Întorcându-se însă la Emmanuil, care se tâlcuiește cu noi [este] Dumnezeu, cu ușurință va avea înțelegerea [intelligentiam] [profeției]. Fiindcă la închinarea și chemarea în rugăciune a numelui Său, pământul Siriei și al Samariei, cucerindu-l asirianul, este devastat. Iar casa lui David se izbăvește de doi împărați de care se temea/ era îngrozită, [adică] desigur, Raasson și Fachee (cf. II Împ. 15, 37)”[7].


[1] PL 24, col. 111-112.

[2] Adică: πρὶν ἢ γνῶναι.

[3] În LXX: πρὶν ἢ γνῶναι αὐτὸν ἢ προελέσθαι πονηρὰ ἐκλέξεται τὸ ἀγαθόν/ mai înainte de a fi cunoscut El sau de a fi ales răul, va alege binele.

[4] Deși Hristos a lăsat să se vadă înțelepciunea Sa dumnezeiască treptat, pe măsură ce creștea în vârstă, pentru a nu-i bulversa pe oameni, El a avut de la bun început, de la întruparea Sa, toată înțelepciunea și cunoștința dumnezeiască pe care o avea din veșnicie, ca Dumnezeu.

[5] PL 24, col. 112-113.

[6] Dacă este așa cum susțin evreii, adică un copil obișnuit.

[7] PL 24, col. 113.

Did you like this? Share it: