Ioannis, cap. 11, 1-45, cf. BYZ

1. Și era bolind un oarecare Lazaros din Bitania [Λάζαρος ἀπὸ Βηθανίας[1]], din satul Mariei[2] și al Martei[3], sora ei.

2. Iar Maria era cea care a uns pe Domnul [cu] mir și a șters picioarele Lui [cu] părul ei, al cărei frate, Lazaros, bolea.

3. Atunci au trimis surorile către El, zicând: „Doamne, iată, pe cel care îl iubești [este] bolnav!”.

4. Și auzind Iisus, a zis: „Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca să fie slăvit Fiul lui Dumnezeu prin ea [ἵνα δοξασθῇ ὁ υἱὸς τοῦ θεοῦ δι᾽ αὐτῆς]”.

5. Și iubea Iisus pe Marta și pe sora ei și pe Lazaros.

6. Așadar, când [Iisus] a auzit că [Lazaros] este bolnav, atunci a rămas în locul [în] care era [încă] două zile.

7. Apoi, după aceasta, zice Ucenicilor: „Să mergem iarăși întru Iudea”.

8. [Și] Ucenicii Îi răspund Lui: „Rabbi, acum Te căutau pe Tine iudeii să arunce cu pietre, și [Tu] iarăși Te duci acolo?”.

9. A răspuns [lor] Iisus: „Nu sunt doisprezece ore ziua? Dacă cineva are să umble în zi, nu se împiedică, căci vede lumina lumii acesteia.

10. Dar dacă cineva are să umble în noapte, [atunci] se împiedică, căci lumina nu este în el [ὅτι τὸ φῶς οὐκ ἔστιν ἐν αὐτω]”.

11. Acestea a zis [Iisus], și după aceasta le zice lor: „Lazaros, prietenul nostru, a adormit [κεκοίμηται]; merg dar ca să-l trezesc pe el”.

12. Atunci I-au zis Ucenicii Lui: „Doamne, dacă a adormit, va fi mântuit [σωθήσεται]”.

13. Și Iisus vorbise despre moartea [τοῦ θανάτου] lui [Lazaros]; dar aceia gândeau că despre adormirea somnului [τῆς κοιμήσεως τοῦ ὕπνου] zice.

14. Deci, atunci le-a zis lor Iisus pe față: „Lazaros a murit [Λάζαρος πθανεν].

15. Și mă bucur pentru voi, ca să credeți, căci nu eram acolo [καὶ χαίρω δι᾽ ὑμᾶς, ἵνα πιστεύσητε, ὅτι οὐκ ἤμην ἐκεῖ]; să mergem dar către el”.

16. Atunci a zis Tomas [Θωμᾶς], cel care se numește Geamănul [Δίδυμος], celor împreună-Ucenici [τοῖς συμμαθηταῖς] [cu el]: „Să mergem și noi, ca să murim cu El”.

17. Așadar, venind Iisus l-a aflat pe el 4 zile având deja în mormânt.

18. Și era Bitania aproape de Ierusalime ca la 15 stadii[4];

19. și mulți dintre iudei veniseră către cele dimprejurul Martei și Mariei, ca să le mângâie pe ele pentru fratele lor.

20. Atunci [însă] Marta, când a auzit că Iisus vine, a ieșit întru întâmpinarea Lui; iar Maria ședea în casă.

21. [Și] atunci a zis Marta către Iisus: „Doamne, dacă erai aici, fratele meu nu ar fi murit [Κύριε, εἰ ἦς ὧδε, ὁ ἀδελφός μου οὐκ ἂν ἐτεθνήκει].

22. Dar și acum știu că, câte ai să ceri [de la] Dumnezeu, Dumnezeu Îți va da Ție [Ἀλλὰ καὶ νῦν οἶδα ὅτι ὅσα ἂν αἰτήσῃ τὸν θεόν, δώσει σοι ὁ θεός]”.

23. Zice ei Iisus: „Fratele tău va învia [ἀναστήσεται]”.

24. Zice Lui Marta: „Știu că va învia în[tru][5] înviere, în ziua cea de apoi [Οἶδα ὅτι ἀναστήσεται ἐν τῇ ἀναστάσει ἐν τῇ ἐσχάτῃ ἡμέρᾳ]”.

25. [Atunci] i-a zis ei Iisus: „Eu sunt învierea și viața [Ἐγώ εἰμι νστασις καὶ ζω]; cel care crede întru Mine, [chiar] dacă are să moară, va trăi [ὁ πιστεύων εἰς ἐμέ, κἂν ἀποθάνῃ, ζήσεται];

26. și tot cel care trăiește și care crede întru Mine, nu are să moară întru veac [καὶ πᾶς ὁ ζῶν καὶ πιστεύων εἰς ἐμέ, οὐ μὴ ἀποθάνῃ εἰς τὸν αἰῶνα]. Crezi aceasta?”.

27. Zice Lui: „Da, Doamne! Eu am crezut că Tu ești Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel care vine întru lume [Ναί, κύριε· ἐγὼ πεπίστευκα, ὅτι σὺ εἶ ὁ χριστός, ὁ υἱὸς τοῦ θεοῦ, ὁ εἰς τὸν κόσμον ἐρχόμενος]”.

28. Și zicând acestea, [Marta] s-a dus și a chemat-o pe Maria, sora ei, în mod tainic [λάθρᾳ], zicând: „Învățătorul vine și te cheamă pe tine”.

29. [Maria], când a auzit aceasta, s-a ridicat îndată și a venit către El.

30. Iar Iisus nu venise încă întru sat, ci era în locul unde Marta a ieșit întru întâmpinarea Lui.

31. Atunci iudeii – cei care sunt cu ea în casă și o mângâie pe ea – văzând pe Maria că s-a ridicat îndată și a ieșit, au urmat ei, zicând că „Pleacă la mormânt, ca să plângă acolo”.

32. Așadar Maria, dacă a venit unde era Iisus, văzându-L pe El, a căzut acolo la picioarele Lui, zicând: „Doamne, dacă erai aici, nu ar fi murit fratele meu”.

33. Atunci Iisus, când a văzut-o pe ea plângând, și pe iudeii care au venit împreună cu ea plângând, a gemut [cu] duhul [ἐνεβριμήσατο τῷ πνεύματι] și S-a tulburat [întru] Sine [καὶ ἐτάραξεν ἑαυτόν],

34. și a zis: „Unde l-ați pus pe el?”. Îi zic Lui: „Doamne, vino și vezi [Κύριε, ἔρχου καὶ ἴδε]!”.

35. [Și] a plâns Iisus [ἐδάκρυσεν ὁ Ἰησοῦς].

36. Atunci iudeii ziceau: „Iată cât îl iubea pe el!”.

37. Iar unii dintre ei au zis: „Nu putea Acesta, Care a deschis ochii orbului [din naștere], să facă ca și acesta să nu moară?”.

38. Atunci Iisus iarăși gemând în[tru] Sine [ἐμβριμώμενος ἐν ἑαυτῷ], vine la mormânt. Și [mormântul lui Lazaros] era o peșteră și piatră sta deasupra ei.

39. [Și] zice Iisus: „Ridicați piatra!”. [Atunci] zice Lui sora celui mort, Marta: „Doamne, acum miroase; căci este de 4 zile [îngropat]”.

40. Zice ei Iisus: „Nu ți-am spus ție, că dacă ai să crezi [οὐκ εἶπόν σοι, ὅτι ἐὰν πιστεύσῃς], vei vedea slava lui Dumnezeu [ὄψει τὴν δόξαν τοῦ Θεοῦ]?”.

41. Atunci au ridicat piatra, care era zăcând [peste] cel mort. Iar Iisus Și-a ridicat ochii în sus[6] și a zis: „Tată, Îți mulțumesc Ție că M-ai ascultat!

42. Iar Eu știusem [ᾔδειν][7] că [în]totdeauna Mă asculți; dar am zis pentru mulțimea care a stat împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis”.

43. Și acestea zicând, [cu] glas mare a strigat: „Lazaros, vino afară!”.

44. Și a ieșit cel mort, legat [fiind la] picioare și la mâini [cu] fâșii de pânză [κειρίαις], iar fața lui [cu] mahramă [σουδαρίῳ] fusese înfășurată [περιεδέδετο]. [Și] zice lor Iisus: „Dezlegați-l pe el și lăsați-l a merge!”.

45. Atunci, mulți dintre iudeii, care au venit către Maria și au văzut pe cele care le-a făcut Iisus, au crezut întru El.


[1] La N. sg.: Βηθανία.

[2] Idem: Μαρία.

[3] Idem: Μάρθα.

[4] Cf. DEX 2009, stadiul era o unitate de măsură a lungimii pentru greci care varia între 147 și 192 de metri.

[5] Cu sensul de: la înviere, în ziua învierii.

[6] A privit către cer.

[7] Forma de mai mult ca perfect a verbului οἶδα.