46. Iar unii dintre ei s-au dus către farisei și le-au spus lor cele pe care le-a făcut Iisus.

47. Atunci arhiereii și fariseii au adunat sinedrionul [συνέδριον]/ sfatul și ziceau: „Ce facem? Căci acest Om multe semne [σημεῖα] face.

48. Dacă avem să Îl lăsăm pe El astfel[1], toți vor crede întru El; și vor veni romeii [οἱ Ῥωμαῖοι]/ romanii și ne vor lua nouă și locul [τὸν τόπον] și neamul [τὸ ἔθνος]”.

49. Dar unul dintre ei, cineva [numit] Caiafas [Καϊάφας], fiind arhiereul anului aceluia, le-a zis lor: „Voi nu știți nimic,

50. nici [nu] gândiți că este folositor nouă ca un om să moară pentru popor, și nu tot neamul să piară”.

51. Dar aceasta nu a spus-o de la sine, ci, fiind arhiereul anului aceluia, a profețit [προεφήτευσεν] că Iisus avea a muri pentru neam [ἀποθνῄσκειν ὑπὲρ τοῦ ἔθνους][2],

52. și nu numai pentru neam, ci, ca și pe fiii lui Dumnezeu [ἀλλ᾽ ἵνα καὶ τὰ τέκνα τοῦ θεοῦ], [cei] care sunt împrăștiați [în lume] [διεσκορπισμένα], să-i adune întru una [τὰ συναγάγῃ εἰς ἕν].

53. Așadar, din ziua aceea, s-au sfătuit ca să-L omoare pe El.

54. [Și, de] atunci, Iisus nu mai umbla pe față în[tre] iudei, ci a plecat de acolo într-un ținut aproape de pustie, întru cetatea numită Efraim [Ἐφραῒμ], și acolo a rămas cu Ucenicii Lui.

55. Și era aproape Paștiul iudeilor [τὸ Πάσχα τῶν Ἰουδαίων]. Și s-au suit mulți din țară, întru Ierusalim, înainte de Paști, ca să se curățească pe ei înșiși.

56. Așadar Îl căutau pe Iisus și ziceau unii față de alții în templu, stând: „Ce vi se pare vouă? Că nu are să vină întru sărbătoare?”.

57. Și dăduseră și arhiereii și fariseii poruncă [ἐντολήν], ca, dacă cineva are să știe unde este [Iisus], să anunțe, ca să-L prindă pe El.


[1] Să propovăduiască și să facă semne dumnezeiești în continuare.

[2] Pentru neamul lui Israil.

Did you like this? Share it: