Hristos Pantocratorul din Muntele Sinai
Descriere a Părintelui Maximos Constas, făcută în cartea sa The Art of Seeing: Paradox and Perception in Orthodox Iconography [Arta de-a vedea: paradox și percepție în iconografia ortodoxă], Pub. by Sebastian Press, Alhambra, California, 2014[1].
Am preluat textul din locația sa de aici[2].
„Fața lui Hristos este luminoasă, având foarte multă nuanță de ivoriu și, în general, este în mod corect și coerent luminată, creând impresia unei singure surse de lumină [situată] undeva sus și în dreapta (cel mai adesea spre sfârșitul după-amiezii). Spectacolul luminii creează o iluzie de volum, ca în umbra adâncă aruncată pe partea laterală a gâtului sau în umbra pe care nasul o aruncă pe obraz și în cuta profundă din partea de sus a pleoapei.
Pe obrazul drept al lui Hristos (care este în stânga noastră), umbrele sunt gri-verzui (aidoma celor de sub pictura de sub bărbie, lucru care, probabil, e ușor de văzut). Totuși, obrazul drept, are o urmă de purpuriu-violet, adăugat la gri, pentru a marca trecerea de la lumină la umbră. De asemenea, purpuriul-violet (care, pentru fotografi, e mai aproape de o sienna) a fost folosit pentru a indica umbrele pleoapelor superioare, partea stângă a nasului și a nării, în timp ce, pe partea dreaptă, s-au folosit nuanțele de gri-verzui atât în jurul ochiului cât și în partea stângă a nasului.
Trăsăturile feței nu sunt subliniate, dar [fața] a fost construită prin juxtapunerea liniilor de negru și alb ale pensulei. Modelarea frunții a fost făcută cu accente de alb, dimpreună cu micile linii albe din jurul ochilor, trasate cu o pensulă fină. Buzele sunt modelate cu nuanțe de pal, de culoarea purpuriu-vișiniu. Mustața și barba, în nuanțe castanii, sunt redate în mod pictural, și [modalitatea] în care a fost pictat părul, în comparație cu redarea feței, este oarecum sumară și schematică.
Mâinile, care sunt ceva mai închise decât fața, sunt de asemenea tratate în mod sumar. Și, cu siguranță, mâinile, veșmintele, cartea și arhitectura [din jur] au fost executate cu o remarcabilă măiestrie, dar nu cu aceeași grijă sau atenție ca [atunci când a fost pictată] fața. [Iar] rezultatul este o pictură fascinantă, în care expresia ei dinamică – care atrage atenția [privitorului] – este centra- tă în mod intens în față și ochi.
Însă, la o privire mai atentă, lucrurile nu sunt ceea ce par [a fi]. Deși capul lui Hristos este centrat în cadrul icoanei, trăsăturile feței Lui sunt dispuse, în mod evident, în mod asimetric. [Căci], spre exemplu, nasul [Lui] lung nu este [situat] în mijlocul feței, ci în mijlocul părții de față care este luminată. [Iar] partea umbrită a obrazului stâng al lui Hristos este mai mult sau mai puțin integrată în lățimea părții stângi a feței Lui. [Și] s-ar putea crede că o astfel de deplasare a axului central al artistului a intențio- nat să indice o ușoară întoarcere [a slight turn] a feței spre dreapta. Cu toate acestea, colțul interior al ochiului stâng are aceeași depărtare de rădăcina nasului pe cât are [față de ea] colțul interior al ochiului drept.
[Și] dacă fața [Domnului] dă impresia că a fost reprezentată în mod frontal – fără a fi așa în fapt – trupul [Său] întărește senzația că Hristos este întors spre dreapta Sa, atât la nivelul umerilor Săi înclinați, dar și prin mișcarea și faldurile veșmintelor Lui. Umărul drept este parțial neacoperit, pe când cel stâng nu este, astfel încât trunchiul [Său] este pe un unghi nu numai cu planul picturii, dar, de asemenea, cu orientarea capului.
În cadrul feței, chipul Său este enigmatic, cei doi ochi larg [deschiși fiind] diferiți în ceea ce privește forma, mărimea și mișcarea [lor]. Pupila dreaptă, întoarsă către partea de sus a ochiului, este mai mare decât pupila stângă, care este fixată direct în centrul irisului. Mai mult decât atât, fiecare pupilă este într-o stare de ușoară dilatare [sau] constricție. În condiții fiziologice normale, atunci când lumina cade pe un singur ochi, ambele pupile ale ochilor se contractă. Însă, în cazul Hristosului din Sinai, ochii par să răspundă independent unul de celălalt, ca în cazul în care unul s-ar afla în lumină iar celălalt într-un întuneric anume.
Ochii înșiși nu sunt situați la același nivel, și, prin diferențe semnificative în mișcarea sprâncenelor, fiecare ochi dobândește oarecum o expresie diferită. Sprânceana dreaptă este relativ relaxată, turtită pe partea ei inferioară, și se îngroașă într-o curbă ușoară, rotunjită peste centrul ochiului. Sprânceana stângă, pe de altă parte, este brăzdată și răsucită, ca o panglică răvășită, înnodată împreună în unghiuri opuse, și crescută dramatic într-un arc ascuțit. În plus, arcul ridicat creează un spațiu dedesubtul lui pentru o serie de viguroase sublinieri albe, care nu se regăsesc pe dreapta.
Ochiul drept, care este mai mic, radiază liniște. Dar energia introdusă de către contorsionatul ochi stâng, asemenea venirii unei furtuni, amenință echilibrul, și perturbă, în mod eficient, simetria perfectă, dând chipului frumos, feței obișnuite un tulburător sentiment de tensiune și neliniște.
De aceea căutăm în zadar elemente de unitate formală [a picturii] într-o parte și în cealaltă. Deja am menționat că obrazul stâng are o schemă diferită de culori în modelarea sa largă, o umbră întunecată, care îi dă o unghiularitate care se distanțează de perechea sa. Gura și buzele sunt de asemenea asimetrice. Cele două bine definite arcuri ale buzei de sus înclină ușor spre stânga, în timp ce partea dreaptă a buzei are un pliu al filtrului vizibil, pe când pliul din stânga este acoperit de mustață.
Buzele și gura sunt întoarse spre partea stângă, fiind brusc oprite (pe stânga) de mustața alungită, al cărei rând de hașuri unghiulare tăioase (până la marginea buzei) contrastează cu netedele, lungile linii ale dreptei.
În concluzie, cele două părți ale feței lui Hristos sunt marcate de diferențe semnificative de culoare, de contraste de lumină și umbră, de variații în mărime și formă, [datorate] mânuirii pensulei și [a modului în care s-a] aplicat ceara încălzită”[3].
[1] Cf. http://www.orthodoxartsjournal.org/review-of-the-art-of-seeing-paradox-and-perception-in-orthodox-iconography-by-fr-maximos-constas/.
[2] Cf. https://www.academia.edu/10385295/Paradox_and_Perception_in_Orthodox_Iconography_Introduction_to_The_Art_of_Seeing_Alhambra_CA._2014_.
[3] Idem, p. 47-50.