Învățătura Părinților [Pirkei Avot], cap. I
Învățătura Părinților [פִּרְקֵי אָבוֹת/ Pirkei Avot][1], cap. I
*
Moisis/ Moșeh [מֹשֶׁ֥ה] a primit Torahul [תּוֹרָה] [învățătura][2] în muntele Sina/ Sinai [סִינָֽי] și i-a transmis-o lui Iisus al lui Navi/ Iehoșua bin Nun [יְהוֹשֻׁ֣עַ־בִּן־נ֠וּן] [I, 1][3]. Iehoșua a transmis-o Bătrânilor, Bătrânii Profeților și Profeții au transmis-o oamenilor marelui sfat [I, 1]. Adică sinedrionului iudaic.
Șimon ha Țaddic [שמעון הצדיק]/ Șimon cel Drept[4] a spus că „lumea stă pe trei lucruri: pe Torah [învățătura revelată vechitestamentară], pe slujirea lui Dumnezeu și pe faptele de bunătate [ale oamenilor]” [I, 2].
„Cel care conversează în mod excesiv cu o femeie își cauzează lui însuși rău, neglijează studiul Torahului, și, în cele din urmă, moștenește purgatoriul [and, in the end, inherits purgatory]” [I, 5]. Cred evreii în purgatoriu? De la ei l-au preluat romano-catolicii?
În I, 8 se vorbește despre faptul de a-i vedea pe cei care vin să se judece „deopotrivă de drepți”. Adică de a nu-l considera pe acuzat ca fiind vinovat, până când nu dovedești acest lucru.
În I, 10 suntem învățați să iubim munca dar să evităm prietenia cu cei care sunt la conducerea țării.
Numele lui Hillel [הלל][5] și al lui Șammai [שמאי][6] sunt amintite prima oară în I, 12. Iar Hillel ne îndeamnă să fim dintre ucenicii lui Aaron [אַהֲרֹ֑ן], adică iubitori ai păcii, care căutăm pacea, care iubim făpturile lui Dumnezeu și le tragem aproape de Torah, de învățătura lui Dumnezeu [Ibidem].
Cel care face uz personal de coroana Torahului [the crown of Torah] va pieri [I, 13]. Nu înțeleg la ce se referă Hillel, în mod expres, când vorbește despre coroană.
În I, 15, Șammai ne învață să facem din Torah o obișnuință a vieții noastre, să spunem puține și să facem multe, și să primim pe fiecare om cu o față plăcută.
În I, 16 apare Sfântul Gamaliil[7], sub forma Rabban Gamliel[8] – pe care evreii nu îl consideră „convertit la Creștinism”[9], dar el s-a convertit – care ne învață să ne alegem un maestru/ un învățător, să stăm departe de îndoială și să nu ne obișnuim să dăm zeciuială prin calcul [I, 16]. Adică să nu dăm zeciuială/ daruri către Biserică doar cât ni se cere, ci cu mult mai mult, după dorința inimii.
De la fiul lui Gamaliil, Șimon, e zicerea de la I, 17: „Toată viața mea am fost ridicat în rândul înțelepților și n-am găsit nimic mai bun pentru trup decât tăcerea. Lucrul esențial nu este studiul, ci fapta. Și cel care vorbește mult împinge la păcat”.
În I, 18, Șimon, fiul lui Gamaliil, e numit Rabbi. Și el ne spune că „pe trei lucruri se sprijină lumea: pe lege, pe adevăr și pe pace”.
[1] Cf. https://he.wikipedia.org/wiki/מסכת_אבות.
[2] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Torah.
[3] Acesta e textul pe care îl traduc:
http://www.chabad.org/library/article_cdo/aid/682498/jewish/English-Text.htm.
[4] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Simeon_the_Just.
[5] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Hillel_the_Elder.
[6] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Shammai.
[7] A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Gamaliel.
[8] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Gamaliel.
[9] Ibidem.