Întru aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu către noi,
că pe Fiul Său cel Unul Născut L-a trimis Dumnezeu în lume,
ca prin El viață să avem.

 (1 In. 4:9)

Preasfințiți arhipăstori, cuvioși părinți, cinstiți monahi și monahii, dragi frați și surori!

Din inima plină de bucuria pentru Fiul lui Dumnezeu Cel întrupat, mă adresez către voi toți și vă felicit cu prilejul luminoasei și dătătoarei de viață sărbători a Nașterii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

„Slava întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, întru oameni bunăvoire!” (Lc. 2:14). Proslăvind din an în an nespusa milă către noi a Mântuitorului, noi, aidoma păstorilor din Bethlehem care au auzit de la Înger „bucurie mare care va fi pentru tot poporul” (Lc. 2:10), ne grăbim să Îl vedem cu ochii duhovnicești pe Mesia, a Cărui venire au proorocit-o slăviții prooroci și  pe care au așteptat-o mulțime mare de bărbați și femei.

Și iată că Doritul de toate popoarele, după cuvântul proorocului Agheu (Ag. 2:7), S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-se asemenea oamenilor (Flp. 2:7). Creatorul Universului nu își alege un palat împărătesc, o locuință pe potriva conducătorilor lumii acesteia, un castel al celor bogați și  onorabili. Nu I se va găsi nici măcar loc într-un han. Fiul lui Dumnezeu se naște într-o peșteră pentru vite, iar leagăn îi servesc ieslele pentru hrana animalelor.

Ce poate fi mai prejos decât peștera și mai smerit decât scutecele, întru care a strălucit bogăția Dumnezeirii Tale? Alegând pentru Taina mântuirii noastre sărăcia cea mai de pe urmă (Troparul sărbătorii), Hristos nu acceptă în mod voit acele valori care sunt considerate foarte importante în lumea noastră: puterea, bogăția, slava, proveniența nobilă și statutul social.

El ne propune o altă lege a vieții, legea smereniei și a dragostei, care biruie mândria și răutatea. În conformitate cu această lege slăbiciunea omului, unită cu harul lui Dumnezeu, devine acea forță, căreia nu îi pot sta împotrivă puterea și stăpânirea. Puterea lui Dumnezeu se arată nu în măreție pământească și bunăstare lumească, ci în simplitate și smerenia inimii.

Conform spuselor cuviosului Serafim de Sarov, „Domnul caută inimi, pline de dragoste pentru Dumnezeu și aproapele – acesta este pristolul pe care Îi place să stea…„Fiule, dă-Mi inima ta, zice El, iar toate celelalte Eu ți le voi adăuga”, deoarece în inima omului poate încăpea Împărăția lui Dumnezeu” (Convorbirea despre scopul vieții creștine).

Domnul nu se ferește de săraci și de cei fără de adăpost, nu îi disprețuiește pe cei care au bani puțini sau un serviciu neprestigios și, cu atât mai mult, nu îi neglijează pe cei cu handicap fizic sau cei grav bolnavi. Toate acestea nu apropie și nu îndepărtează pe om de Dumnezeu, de aceea nu trebuie să îi provoace tristețe sau să devină cauză a unei desperări pierzătoare. Mântuitorul ne cheamă pe noi înșine. Dă-mi, fiule, Mie inima ta (Pilde, 23:26).

Sărbătoarea minunată a  Nașterii Domnului ne amintește de necesitatea de a-L urma neîndoielnic pe Hristos, Care a venit ca omul viață să aibă și din belșug să aibă (In. 10:10) și Care este singura cale dreaptă și adevărul de netăgăduit și viața veritabilă (In. 14:6).

Să nu ne înfricoșeze pe nimeni dintre noi greutățile întâlnite în mod inevitabil și să nu ne înfrângă încercările pe care trebuie să le înfruntăm, căci cu noi este Dumnezeu! Cu noi este Dumnezeu și din viața noastră pleacă frica.

Cu noi este Dumnezeu și noi căpătăm pacea și bucuria sufletească. Cu noi este Dumnezeu și noi săvârșim pribegirea noastră pe pământ cu nădejde puternică în El.

Mergând după Hristos, omul merge împotriva stihiilor lumii acesteia. El nu se supune ispitelor întâlnite și cu hotărâre distruge opreliștile păcatului ce se află în calea lui. Doar anume păcatul ne îndepărtează pe noi de Dumnezeu și ne face viața cu adevărat amară. Anume păcatul, oprind lumina dragostei Dumnezeiești, ne aruncă în numeroase nenorociri și ne încrâncenează inimile în relațiile cu alte persoane.

Păcatul se biruie doar prin harul Sfântului Duh, care ni se dă prin Biserică. Puterea lui Dumnezeu, fiind acceptată de noi, ne schimbă lumea noastră interioară și ne ajută în corespundere cu voia Domnului să transformăm lumea exterioară. Iată de ce acei care s-au desprins într-un mod sau altul de unitatea bisericească își pierd capacitatea de a aduce roade bune cu adevărat, aidoma unui pom uscat.

Un cuvânt aparte aș vrea să adresez locuitorilor Ucrainei. Lupta fratricidă, care a apărut pe pământul Ucrainei, nu trebuie să  divizeze pe copiii Bisericii, semănând în inimi ură.

Un creștin adevărat nu poate urî nici pe apropiații săi, nici pe cei îndepărtați. „Ați auzit, vorbește Domnul către cei ce Îl ascultau, că s-a zis: Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău. Iar Eu vă zic vouă: iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc. Ca să fiți fiii Tatălui vostru Celui din Ceruri, că El face să răsară soarele peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie și peste cei drepți și peste cei nedrepți” (Mt. 5:43-45). Fie ca aceste cuvinte ale Mântuitorului să devină pentru noi toți o călăuză în viață și fie ca răutatea și ura față de alți oameni niciodată să nu sălășluiască în sufletul nostru.

Chem pe toți copiii Bisericii Ortodoxe Ruse multietnice să se roage în mod special pentru încetarea cât mai grabnică și deplină a vrajbei în Ucraina, pentru tămăduirea rănilor trupești și sufletești, provocate de război oamenilor.

Să Îi cerem lui Dumnezeu cu sinceritate aceasta și în biserică, și acasă. Să ne rugăm de asemenea și pentru acei creștini care locuiesc departe de țara noastră și au de suferit de pe urma conflictelor armate.

În aceeași noapte a Nașterii Domnului plină de lumină și în următoarele zile sfinte să Îl lăudăm și să Îl slăvim pe Mântuitorul și Domnul nostru, Care a binevoit să vină în lume pentru iubirea Sa de oameni.

Aidoma magilor biblici, să aducem Pruncului Dumnezeiesc Hristos darurile noastre: în loc de aur – dragostea noastră sinceră, în loc de tămâie – rugăciunea caldă, în loc de smirnă – atitudinea bună și grijulie față de apropiați și depărtați.

Vă felicit pe voi pe toți încă odată, dragii mei, cu prilejul luminoasei sărbători a Nașterii Domnului, precum și cu prilejul  Anului Nou, dorindu-vă în rugăciuni multă milă și dărnicie de la Aducătorul de daruri multe Domnul Iisus. Amin.

+ Chiril,

Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii.

Nașterea Domnului

2015/2016

Moscova

Did you like this? Share it: