Akabia ben Mahalalel [עקביא בן מהללאל][1] e primul nume din cap. al III-lea[2]. Și el ne sfătuiește să nu venim la „mâinile fărădelegii [the hands of transgression]” [III, 1].

Rabbi Haninah [חנניה], fiul lui Teradion [תרדיון][3] ne invită să ne rugăm pentru integritatea guvernului, a factorilor de decizie ai țării [III, 2]. Pe când Rabbi Șimon ne spune că la masa unde se vorbesc cuvintele învățăturii dumnezeiești, acolo se mănâncă la masa lui Dumnezeu [III, 3].

Fiul rabinului Haninah a spus: „cel care stă treaz noaptea sau călătorește de unul singur pe drum, și își întoarce inima lui către lene, [acela] și-a pierdut viața sa” [III, 4]. Pentru că problema nu e nedormirea sau călătoria, ci lenea, pierderea în lucruri de nimic.

Prezența lui Dumnezeu se odihnește peste cei care se ocupă de Torah, de învățătura lui Dumnezeu [III, 6]. Iar în III, 13, Rabbi Akiva [עקיבא][4] ne spune că gluma și frivolitatea sunt cele care ne obișnuiesc cu promiscuitatea. Cu faptul de a păcătui.

Și tot Akiva ne spune că gardul de siguranță al învățăturii e tradiția, pe când gardul de siguranță al înțelepciunii e tăcerea [Ibidem].

În III, 14, Akiva vorbește despre om ca despre cel creat după chipul lui Dumnezeu. Iar pentru Rabbi Eliezer fiul lui Azariah[5] cuviința comună este legată de existența Torahului. Pentru el, dacă nu există Torahul, nu există nici cuviință socială [III, 17]. Iar unde nu este frica de Dumnezeu, nu există nici înțelepciune [Ibidem].

În cap. al 4-lea[6], Simeon ben Azzai [שמעון בן עזאי][7] accentuează faptul că orice păcat naște alt păcat [IV, 2]. Și tot el ne spune să nu disprețuim niciun om și niciun lucru, pentru că nu există om care să nu aibă ceasul lui și niciun lucru care să nu aibă locul lui [IV, 3]. Pentru că ne trebuie experiența și ajutorul oricărui om, după cum ne trebuie lucruri la timpul lor.

În IV, 4, Rabbi Levitas al lui Iavneh ne povățuiește: „Fii foarte, foarte smerit, căci nădejdea omului muritor sunt viermii”. Adică ne invită să ne gândim mereu la moarte.

Pentru Rabbi Ișmael doar Dumnezeu e Judecătorul nostru [IV, 8]. Iar Rabbi Șimon spune că există cununa Torahului, cea a preoției și cea a împărăției, dar că ultima cunună, cea a numelui bun, le depășește pe toate [IV, 13].

În IV, 15, Rabbi Matia fiul lui Karaș a spus: „Fii primul în a saluta pe fiecare om [pe care îl întâlnești]. Fii o coadă a leilor, mai degrabă decât un cap al vulpilor”. Cu alte cuvinte: arată că ești demn în relațiile cu oamenii, aidoma leilor, decât parșiv ca vulpile.

În IV, 16, lumea de acum este o anticameră a lumii ce va veni.


[1] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Akabia_ben_Mahalalel.

[2] Citez din acest text: http://www.chabad.org/library/article_cdo/aid/682516/jewish/English-Text.htm.

[3] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Haninah_ben_Teradion.

[4] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Akiva_ben_Joseph.

[5] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Eleazar_ben_Azariah.

[6] Acesta e textul: http://www.chabad.org/library/article_cdo/aid/682518/jewish/English-Text.htm.

[7] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Simeon_ben_Azzai.

Did you like this? Share it: