Ioannis, cap. 12, 34-50, cf. BYZ
34. A răspuns Lui mulțimea: „Noi am auzit din lege că Hristos rămâne întru veac; și cum zici Tu «Trebuie să fie înălțat [ὑψωθῆναι] Fiul omului»? Cine este Acesta, Fiul omului?”.
35. Atunci a răspuns lor Iisus: „Încă puțin timp Lumina este cu voi. Umblați până când aveți Lumina, ca să nu vă prindă pe voi întunericul! Căci cel care umblă în întuneric nu știe unde merge.
36. Până când aveți Lumina, credeți întru Lumină, ca să fiți fiii Luminii!”. Acestea le-a spus Iisus și, plecând, a fost ascuns de ei [ἐκρύβη[1] ἀπ᾽ αὐτῶν].
37. Dar, [deși] atât de multe semne făcând El înaintea lor, [totuși] nu credeau întru El;
38. ca să fie împlinit cuvântul Profetului Isaias, care a zis: „Doamne, cine a crezut auzului nostru? Și brațul Domnului cui a fost descoperit [τίνι ἀπεκαλύφθη]?”.
39. De aceea nu puteau a crede, căci iarăși a zis Isaias [Ἠσαΐας]:
40. „A orbit[2] ochii lor și a împietrit inima lor; ca să nu vadă ochilor [lor] [ἵνα μὴ ἴδωσιν τοῖς ὀφθαλμοῖς] și să [nu] înțeleagă inimii [lor] [καὶ νοήσωσιν τῇ καρδία], și să [nu] se întoarcă și să [nu]-i vindec pe ei”.
41. Acestea a zis Isaias, când a văzut slava Lui și a vorbit despre El.
42. Dar, cu toate acestea, și dintre arhonți/ conducători, mulți au crezut întru El; dar, din cauza fariseilor, nu o mărturiseau, ca să nu fie excluși din sinagogi [ἵνα μὴ ἀποσυνάγωγοι γένωνται].
43. Căci au iubit slava oamenilor [Ἠγάπησαν γὰρ τὴν δόξαν τῶν ἀνθρώπων], mai mult decât slava lui Dumnezeu [μᾶλλον ἤπερ τὴν δόξαν τοῦ θεου].
44. Dar Iisus a strigat și a zis: „Cel care crede întru Mine, nu crede întru Mine, ci întru Cel care M-a trimis pe Mine;
45. și cel care Mă vede pe Mine, Îl vede pe Cel care M-a trimis pe Mine.
46. Eu Lumină întru lume am venit, ca tot cel care crede întru Mine, să nu rămână în întuneric.
47. Și dacă cineva are să audă cuvintele Mele și nu are să creadă [întru Mine], nu Eu îl judec pe el; căci nu am venit ca să judec lumea [οὐ γὰρ ἦλθον ἵνα κρίνω τὸν κόσμον], ci ca să mântuiesc lumea [ἀλλ᾽ ἵνα σώσω τὸν κόσμον].
48. Cel care Mă leapădă pe Mine și nu primește cuvintele Mele, îl are pe cel care îl judecă pe el; [căci] cuvântul pe care l-am spus, acela îl va judeca pe el în ziua cea de apoi.
49. Căci Eu nu am vorbit de la Mine; ci Tatăl, Cel care M-a trimis pe Mine, Acela Mi-a dat Mie poruncă [despre] ce să spun și ce să vorbesc.
50. Și știu că porunca Lui este viață veșnică; așadar, pe care le vorbesc Eu, precum Mi-a zis Mie Tatăl, astfel vorbesc”.
[1] Este un aorist pasiv. Cu sensul: „a fost ascuns de ochii lor”. Însă, cel mai pe înțelesul nostru, e cu nuanță reflexivă: „S-a ascuns pe Sine de ei”.
[2] Cu sensul: Dumnezeu a orbit ochii lor…